5,534 matches
-
da nici un semn de plictiseală. Când Ioanide o neglija din cauza ocupațiilor lui, se privea lung în uriașele oglinzi pe care le instalase arhitectul, vocaliza discret spre a controla ecoul odăilor, proba unele gesturi ale mâinilor și bustului ca într-o repetiție, uneori se arunca pe divan și citea, când nu dormea pur și simplu. Alteori dispărea pentru câtăva vreme acasă. Primul simptom de oboseală al arhitectului fu provocat de problema ferestrelor. Seara Ioanide era obișnuit să doarmă cu ele deschise, chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în casă fiul dumneavoastră recuzită de teatru, cos-tume? - Ține, cum nu! Are mantăi, pălărie cu pană, spadă, le ia când joacă. -Unde joacă? - Păi, la teatru! - Fiul dumneavoastră nu mai este angajat la nici un teatru. - Eu știu că juca, făcea repetiții, cu câte unul chiar înodaie. - Priviți pumnalul ăsta. Îl cunoașteți? - Seamănă cu unul al lui fiu-meu, cu care juca în Hamlet. G. Călinescu - Sunteți sigur? - Doar să mai fie altul la fel! Pumnal cu teaca îmbrăcatăîn catifea. - Luați seama
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unul ce luase parte la decizii grave, înțelegea că totul e foarte serios. Tudorel căută să stârpească și meditația asupra morții, și imaginile vieții și făcu sforțări spre a se fixa în ceva intermediar, evenimentul unic al executării sale. Făcu repetiții mentale, căutând ținuta cea mai solemnă, spre a lăsa în urmă-i o amintire neștearsă. Își evocă după aceea adunările camarazilor comemorîndu-i statuia probabilă ce i s-ar ridica mai târziu, perpetuarea figurii sale în manuale. Era mereu încredințat că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privi pe geam. Prin urmare, totuși avea de gând să iasă. Deci Pomponescu se ridică să se retragă. - Vin poimîine! zise el. - Nu! se rugă Indolenta, de altfel scuturîndu-l de praf pepalton, înconjurîndu-l cu atenții. Nici poimâine, nici răspoimâine. Am repetiții! Ce vrei? Tu m-ai îndemnat să intru la Operă. Altă dată, după comemorarea lui Tudorel la Operă, unde cântase Cantata, Indolenta, fără să intuiască prevențiunile lui Pomponescu, se cheltui în laude cu privire la Gavrilcea: . - A vorbit foarte frumos. Nici nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aplicarea degetelor în spațiile intercostale pentru baze și cele 4 degete în fosa supraclaviculară și policele supraspinos, pentru vârfurile plămânului invitând pacientul să execute mișcări respiratorii cât mai ample. · Palparea transmiterii vibrațiilor vocale (relativ desuetă) se poate realiza evitând nostimada repetiției cifrei 33, prin aplicarea pe torace a ambelor palme ale investigatorului și întrebând pacientul asupra prezenței tusei, expectorației, dispneii de repaus sau efort, a wheezing-ului. La acest moment se poate efectua indicele Hirtz orizontal, prin măsurarea cu centimetrul la nivelul
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
fi deduse din diferite tradiții religioase și folclorice, și o latură subiectivă, Întrucât sunt produse autohtone și autonome ale inconștientului suprapersonal” (/50). În vocabularul eliadian, „arhetip” are o semnificație oscilantă Între cea arhaică (platonică) și cea modernă (totalitatea actelor de repetiție, imitație ). Deci una din accepțiunile posibile e și cea psihologică a lui Jung. În acest caz, arhetip Înseamnă „model preformativ al conștiinței, posibilitate categorială a conștiinței” (/50). În semnificația sa mai specifică pentru Eliade, cea istorico - religioasă, termenul de „arhetip
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
transumane”, paradigmatice. Deci, se poate aprecia că datorită lor viața umană capătă sens și omul religios se realizează În orizontul său specific: „omul religios tinde periodic către arhetip, către stările „pure”, de aceea tendința de reîntoarcere la clipa dintâi, de repetiție a ceea ce a fost la Început. Atât timp cât nu se Înțelege funcția „simplificatoare”, „arhetipizatoare” a reîntoarcerilor, a repetărilor, a reluărilor, nu se Înțelege cum e posibilă experiența religioasă și continuitatea formelor divine, Într-un cuvânt cum e posibilă istoria și forma
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
modelul mitic, transuman, transistoric devine obligatoriu pentru dobândirea sensului. Multitudinea arhetipurilor se reduce la unul singur, primordial: Mitul cosmogonic: totalitatea situațiilor existențiale, primele intuiții și revelații umane se grupează Întrun singur complex: „arhetipul situației omului În lume” (/167). Pentru Eliade repetiția are un caracter ritual și simbolic și urmărește refacerea actului primordial al creației. În diverse locuri din opera filosofului român Întâlnim referiri la Platon, la similitudinile filosofiei sale (teoria ideilor) cu gândirea arhaică. Am putea stabili astfel o analogie Între
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ritual și simbolic și urmărește refacerea actului primordial al creației. În diverse locuri din opera filosofului român Întâlnim referiri la Platon, la similitudinile filosofiei sale (teoria ideilor) cu gândirea arhaică. Am putea stabili astfel o analogie Între ideea „arhetipului și repetiției” sau „paradigmei și repetiției” identificată de Eliade În mentalitatea arhaică și teoria ideilor și participației la Platon: ideile ca arhetip și participația ca repetiție. Viața autentică a umanității arhaice devine o imitatio arhetipi. II. 3. Simbolul Drumul spre arhetip trece
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
urmărește refacerea actului primordial al creației. În diverse locuri din opera filosofului român Întâlnim referiri la Platon, la similitudinile filosofiei sale (teoria ideilor) cu gândirea arhaică. Am putea stabili astfel o analogie Între ideea „arhetipului și repetiției” sau „paradigmei și repetiției” identificată de Eliade În mentalitatea arhaică și teoria ideilor și participației la Platon: ideile ca arhetip și participația ca repetiție. Viața autentică a umanității arhaice devine o imitatio arhetipi. II. 3. Simbolul Drumul spre arhetip trece prin simbol. Acesta Învăluie
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sale (teoria ideilor) cu gândirea arhaică. Am putea stabili astfel o analogie Între ideea „arhetipului și repetiției” sau „paradigmei și repetiției” identificată de Eliade În mentalitatea arhaică și teoria ideilor și participației la Platon: ideile ca arhetip și participația ca repetiție. Viața autentică a umanității arhaice devine o imitatio arhetipi. II. 3. Simbolul Drumul spre arhetip trece prin simbol. Acesta Învăluie arhetipul, care constituie modalitatea sa de manifestare. Rezultă de aici necesitatea interpretării simbolului pentru Înțelegerea arhetipului. Într-o carte de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
în ansamblu dau un tablou mai mult sau mai puțin tipic pentru întârziații mintali, pentru epileptici, psihopați, instabili și copii cu dificultăți școlare. Proba se desfășoară în șase faze, primele cinci urmând memorarea unei serii de 15 cuvinte în cinci repetiții, iar cea de a șasea urmărind capacitatea de recunoaștere dintr-un text a cuvintelor memorate în fazele anterioare. Rey a întocmit pentru fazele de memorare 4 liste de cuvinte iar pentru faza de recunoaștere mici texte în care sunt incluse
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
schimba prin intermediul raționamentului sau dovezilor contradictorii decât alte forme specifice de psihopatologie. S-a observat o gradație a gândirii deficiente de la ușor nevrotică la sever psihotică. Pe măsură ce se intensifică tulburarea, pacientul prezenta un grad tot mai ridicat de distorsiune, creșterea repetițiilor gândurilor distorsionate și fixații progresive a distorsiunilor. Rolul schemelor cognitive în depresie Din psihologia cognitivă, Beck a adoptat constructul teoretic de "schemă". Schemele sunt unități structurale de informații stocate care funcționează și la interpretarea noilor experiențe. Acestea funcționează ca modele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
legătura dintre obsesie și compulsie este rezultatul unei "gândiri magice". În mod similar, mulți oameni cu TOC se simt constrânși să repete comportamentul, ritualul sau gândul de un număr exact de ori, ca și cum ar fi ceva magic în legătură cu numărul de repetiții. Ritualurile lor devin stereotipe și rigide, și ei dezvoltă obsesii și compulsii pentru că nu execută corect ritualurile. În unele cazuri, nu există nici o legătură între obsesia specifică pe care o are o persoană și compulsia specifică care o ajută să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tehnici menite să prevină recăderea. Pe durata cursului participanții și-au evaluat progresul. După trei luni de la terminarea acestuia a fost oferită o sesiune auxiliară. Fiecare ședință a fost structurată astfel încât să includă o discuție despre temele pentru acasă, feedback, repetiții, informații cu privire la subiectul ce urmează să fie abordat și antrenament pentru abilități practice. S-au realizat teste pilot extensive cu privire la intervenție înainte ca acesta să fie aplicată în etapa clinică. Grupului de control li s-a spus că vor putea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de reproducere. Procesul depinde strâns de tehnica de reproducere și îndeosebi de înregistrare [...]. Tehnicilor de reproducere masivă par să le fie asociate tehnici de distrugere [...]. Cinematograful interzice contemplarea." Walter Benjamin, 1991, pp. 166, 169 și 171. "Industria culturală constă în repetiție [...]. Industria culturală rămâne o industrie a divertismentului, ireconciliabilă cu arta. Amuzamentul este prelungirea muncii. Spectatorul nu mai vrea să gândească el însuși [...]. El nu mai poate lua parte la progresul rațiunii [...]. Daffy Duck își primește porția de lovituri ca și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o funcție performativă asupra căreia el este dator să reflecteze. Acesta este punctul cel mai important: dincolo de constatarea istorică, sociologică și chiar economică a unui statut aparte în diviziunea muncii, este esențial ca toate profesiile culturale să fie privite ca repetiția în undă a acestei excepționalități. Toate vor și pot să se perceapă ca elemente care o exprimă. Ele par a vrea să se inspire, pentru a obține un beneficiu, din charisma artistului și a creatorului, în diferite grade. Prin acest
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sfârșit, ceea ce se vede și atât timp cât Jacques Bonhomme nu a învățat să pună în evidență ceea ce nu se vede, Jacques Bonhomme va fi fraierit. Din acest motiv mă străduiesc să îl învăț să vadă ceea ce nu se vede, făcând multe repetiții. Întrucât cheltuielile publice deplasează munca fără să o crească, rezultă o a doua și gravă prezumție împotriva lor. A deplasa munca înseamnă a deplasa muncitorii, adică a deranja legile naturale care guvernează distribuția populației în teritoriu. Când cele 50 de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
excelența ființei în ceea ce este inconfundabil și neînlocuibil, deci în principiul individualului. În acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intră în opoziție cu serialitatea tiparului, ceva fiind în mai mare măsură tocmai pentru că a reușit să iasă din repetiție. Pe de altă parte, serialitatea tiparului funcționează ca simulacru al eternității și ne familiarizează cu ideea de constanță a ființei. Dar deosebirea dintre tipar și hotar este în primă instanță lipsită de însemnătate pentru ceea ce urmărim aici; ea introduce doar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hotarului se transformă în problemă a hotărârii, deci a actului de a da și a pune hotare. Pentru că este acel "lucru" care, hotărât fiind prin libertate, poate la rândul lui să hotărască, omul este singura ființă care iese din jocul repetiției și care încetează să reproducă, prin fiecare individ, tiparul. Căci suita hotărârilor ce alcătuiește un destin este o construcție originală care asigură posibilitatea creației infinite, diversificînd-o în chiar clipa în care ea părea că se închide o dată cu omul. Față de istoria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de spiritualitate, de un principiu al persistenței de care sîntem deposedați de pe pozițiile unei formațiuni perisabile. 19 ianuarie - 25 ianuarie 1981 Luni, 19 ianuarie 1981 Simt cum jurnalul meu începe să cadă într-o anumită monotonie a scenariului. Îl pândește repetiția exteriorului, acel "sînt din nou la Păltiniș cu Andrei...". De astă dată însă nu sânt cu Andrei, ci cu Sorin Vieru, de care mă leagă, de aproape 15 ani, o prietenie ce se consumă capricios, în doze imprevizibile, o prietenie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noaptea. Tocmai excesul acesta de personal și intim face visul intransmisibil, și povestirea lui nesuferită. Dimpotrivă, sânt interesante visele noastre comune, cele în care ne recunoaștem cu toții cu spaimele și fantasmele noastre. Mai mult, visele acestea sânt recurente și prin repetiția lor de-a lungul vieții, ele sugerează că sânt necesare, izvorând dintr-un fond originar comun. Am încercat un inventar al lor, verificîndu-le cu cei din preajma mea. Iată-le: 1) A visa că zbori și a descoperi lucrul acesta cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celebrat seamănă cu "strămoșul", cu eroul eponim căruia i se reproduc, ritualic, faptele (gesta). Însă cum isprava strămoșului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat, ritualul repetitiv este unul esențialmente lingvistic. Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiție cu valoare simbolic-ontogenetică: cosmosul originar al gândirii gânditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l. Filozoful este ținut în viață prin periodica lui reproducere și recreare. În aceste repetate cosmogeneze ale gândirii, participanții la acest scenariu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scena violului cu care se deschide opera, dar, deopotrivă, introduce semnul sub care stă Don Juan, al focului ca siglă a patimei mistuitoare care nu-și poate realiza esența decât prin obiectul infinit al combustiei, decât sub forma cantitativă a repetiției fără sfârșit (lista). După splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a câtorva pagini din Dialectica transcendentală a Criticii rațiunii pure, mai precis din capitolul privind Antinomia rațiunii pure, locul în care Kant urcă de la condiționat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității (opus unicității care însoțea idealul feminin, al lui amour
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]