5,495 matches
-
sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
el, acela al exegezei biblice, compunând un amplu tratat în două cărți, cel despre Explicarea Genezei, contra maniheienilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod mai clar și mai simplu, abordând textul biblic punct cu punct; pentru fiecare fragment citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunându-i-o pe cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lipsi niciodată din viața muritorilor... însă afirmă că credința în mai mulți zei... ar fi folositoare în viața de apoi. Astfel, în primele zece cărți sunt respinse aceste două păreri neîntemeiate, contrarii religiei creștine. Însă pentru ca nimeni să nu-mi reproșeze că doar am respins ideile altora fără să le susțin pe ale noastre, acest lucru se petrece în a doua parte a acestei opere care e compusă din douăsprezece cărți... dintre acestea, primele patru examinează originea celor două cetăți, dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
divin care implică, în consecință, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin atinge sfârșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sunt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; aceștia se vor referi la operele scrise de el în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Oricum, opera nu este foarte profundă și este sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze funcția de episcop al Romei. Situația e similară cu aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz (p. ???) și pare verosimil ca Grigorie să fi citit Omilia 2 a acestuia și tratatul Despre sacerdoțiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
special scrisoarea adresată călugărilor din Egipt și epistola pascală nr. 17, unde Chiril folosise expresii de tipul celor pe care acum le condamna (de exemplu, symproskineô, pentru a indica atât venerarea omului cât și a divinității în Cristos); și îi reproșa imprecizia și ambiguitățile de limbaj. La Anastasie Sinaitul (Hodegos 22) s-a păstrat totodată un lung fragment al lui Andrei în care îl combate pe Chiril (posterioară confutațiunii celor douăsprezece capitole, scrisă de Teodoret) în care este atacată folosirea ambiguă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nici scrisorile în care nu se ocupă de teologie și prin care Isidor își dă silința să sensibilizeze autoritățile în favoarea orașului său, în special când sprijină cererile adresate de concetățenii săi corrector-ului (administratorului provinciei Ausonius (2, 25) sau când îi reproșează lui Quirinus, prefectul Egiptului, abuzurile comise (I, 174, 175) și îi cere lui Rufin să intervină împotriva lui (I, 178). Cele două opere ale lui Isidor despre care vorbește Sever de Antiohia și care sunt menționate și în epistolar (Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum rezultă dintr-un text păstrat numai într-un manuscris de la Moscova; aici, la începutul unui discurs (primul potrivit ediției grecești, al optulea în ediția variantelor siriene alcătuită de R. Draguet care reproduce acest text grecesc) Petru vorbește propriilor discipoli. Reproșându-și excesiva îngăduință față de ei, le transmite tradițiile (paradoseis) comunicate de maestrul său, defunct de-acum, lui și altor doi discipoli; urmează textul acestora sub forma unui discurs direct al lui Isaia (așa cum arată o apostrofă ce îl vizează chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totodată, pentru că acel mod de a „face istorie” nu ar fi adus nici un folos majorității cititorilor și ignoranților care vor să fie informați în privința faptelor și nu să se piardă prin hățișul florilor de stil. În acest sens, Socrate îi reproșează lui Eusebiu faptul că s-a mulțumit să relateze doar în parte întâmplările în care a fost implicat Arie pentru că opera sa, fiind dedicată lui Constantin, era în esență o scriere encomiastică și autorul era prea puțin preocupat de prezentarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aplecarea spre intimism, dar apare un spor de comentarii analitice auctoriale pe tărâmul psihologismului, frizând uneori fastidiosul și vădind obsesia interpretării micilor gesturi uzuale ca elemente ale codului nescris al unui joc al disimulării. Romanului Magdalena avea să i se reproșeze afilierea forțată la o anumită formulă de modernitate, concepută programatic sub specia complexității extreme și a crispării, a complicației căutate, manifestată în obstacole sistematic ridicate de autor în fața propriului mesaj. Cam aceleași reproșuri, pe fondul recunoașterii unor certe însușiri, au
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
construit în România al doilea producător de autoturisme, a respins integrarea „socialistă” a companiei și, ca urmare, a fost nevoit să se retragă din parteneriat. Aceasta a fost o decizie politică și nu una economică sau tehnică. Mi s-a reproșat că ignor studiul lui Andrei Cornea dedicat „Directocrației” (1995). Nu există o „directocrație”. În orice economie și istorie din lume, „directorii” au dispus de influență personală, dar niciodată nu au reprezentat, prin simplul fapt că sunt directori - adică oameni care
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dictatură, nazistă și comunistă, pe care le-a cunoscut această țară, indică miza politică a studiilor istorice. De asemenea, publicațiile istorice ale intelectualilor apropiați de PDS au adus În discuție caracterul unilateral al unei părți din istoriografia occidentală despre RDG, reproșându-i mai ales că nu ține cont de schimbările intervenite În raporturile dintre cele două state germane, precum și funcția de legitimare politică conservatoare pe care o Îndeplinesc aceste studii. Ele resping mai ales punerea semnului egalității Între „cele două dictaturi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În instituțiile economice și de stat, adesea opusă instituțiilor de partid (cf. Ludz, 1976a). Pentru acești autori, cea de-a doua fază se caracteriza prin restabilirea parțială a legalității, printr-un exercițiu limitat al terorii. Criticii teoriilor „modernizării” li se reproșează faptul de a fi considerat posibilă menținerea monopolului politic al partidului comunist În condițiile unui proces accelerat de diferențiere socială. Speranța reformista a unor autori precum Konrad-Szelenyi sau Ludz, care considerau marxismul capabil să-și conserve rolul Într-o societate
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unilaterală atâta timp cât „arhivele celeilalte tabere” nu sunt Încă accesibile, implicarea unor servicii secrete, ca CIA, fiind notorie În cazul Congresului pentru libertatea culturii În anii 1950. La rândul lor, disidenții, care trăiesc În majoritatea lor În Germania de Vest, le reproșează celor care, precum Heym, Zwerenz sau Hermlin, că au dat dovadă de solidaritate față de victimele persecuțiilor, fiind la rândul lor persecutați, de a nu fi părăsit RDG-ul (doar Zwerenz o făcuse) și de a-i apăra pe cei vinovați
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
membri din 1989 până În 1995, timp În care Hermann Kant și „supercenzorul” Klaus Hopke s-au retras, În 1993. Luările de poziție din Vest Împotriva reunificării le-au făcut mai degrabă un serviciu celor din Est, care le-au putut reproșa adversarilor lor că au continuat să trăiască cu mentalitatea cortinei de fier. Simpatia arătată colegilor din Est de un număr important de intelectuali din Vest s-a concretizat prin aderarea a 62 de membri ai PEN-Clubului Vest la PEN-Clubul Est
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din prima perioadă nu mai era luată În seamă. Anticomunismul lui Goma era inițial doar o formă de antisovietism, cum o indică adeziunea lui la PCR În 1968. Spre deosebire de alții, Goma era și un adversar al „vechilor” naționaliști, cărora le reproșa abandonarea Basarabiei și persecutarea basarabenilor. Singularizarea politică a lui Goma (Într-o scrisoare adresată lui Ceaușescu Îi spunea că ei doi sunt singurii oameni liberi din România) i-a atras pe de-o parte unele simpatii În exil (crearea de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nici un strigăt uman nu a fost auzit pînă la Soviete. Atîtea arte diferite, născute În epoci foarte diferite, care au fost considerate În ansamblu că «burgheze». Și dacă vreo voce Îndrăznește să se plîngă, nu este decît pentru a le reproșa scriitorilor sovietici că nu Înțeleg destul omul epocii noastre, omul creat de primă perioadă cincinala». Această remarcă Îi aparține lui Benjamin Fondane și a apărut În Caiete de Sud, 1934, IX, 166 (citate după Buletinul Societății Fondane, 5, primăvara 1996
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Alianța Civică numărau printre membrii lor mai mulți scriitori cunoscuți, unii membri ai Consiliului sau ai Biroului Uniunii. Andrew Wachtel, 2003. Irina Livezeanu și Marius Lazăr au realizat anchetă asupra schimbării statutului scriitorului În România după 1989. I s-a reproșat utilizarea unei tipografii donate din Germania pentru editură proprie. Dinescu s-a apărat amintind de toate avantajele și privilegiile de care membrii Uniunii beneficiaseră În perioada președenției sale. Fosta Societate a Scriitorilor Români obținuse și ea, Între cele două războaie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
luate drept cadru de referință, iar cuvintele evaluate reprezintă nume de persoane semnificative, de personaje literare îndrăgite etc. Se presupune că profilurile obținute în acest fel schițează ceva din portretele axiologice ale subiecților înșiși. Tehnicii preconizate de Osgood i se reproșează unele neajunsuri generale ale scărilor de interval în cercetarea fenomenelor psihosociale (intervale neegale, „refugiul” în punctul 0), precum și plasarea conceptelor cu predilecție în jumătatea pozitivă a scării. De asemenea, se pune la îndoială caracterul bipolar și simetric al adjectivelor. S-
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ca un atu. De altfel, modelul androginic a fost criticat nu doar de apărătorii distinctivității psihosociale bărbat-femeie, fie ei tradiționaliști conservatori (superioritatea bărbatului), fie complementariști, ci și dintr-o perspectivă epistemologică și filosofică mai largă. În primul rând, i se reproșează că prin operaționalizarea sa metodologică, el nu poate surprinde complexitatea identificărilor, situațiile în care persoanele preferă ca pe anumite dimensiuni să fie pe deplin masculine sau feminine, în timp ce pe altele să se localizeze androginic. De pildă, o femeie se poate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și social de celălalt, își creează un „teritoriu” al lui, în afara vieții de cuplu: are alți prieteni, alte activități de loisir etc. Încet-încet, separarea socială și afectivă este percepută și trăită negativ de partenerul „cuminte”, care începe să i-o reproșeze inițiatorului. Se creează un cerc vicios, până când una din părți, de obicei inițiatorul (care foarte probabil între timp a și intrat într-o altă relație intimă), se decide să pună capăt vieții de cuplu. Există mai multe strategii în acest
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
că sunt recuperate, în secțiunea Începuturi (1942-1947), cvasimajoritatea articolelor sale din prima etapă. Printre ele, un studiu ezitant despre imaginarul „galant” al poeziei lui Mihai Eminescu și articole despre Perpessicius, Constant Tonegaru ori Pompiliu Constantinescu. Acestuia din urmă i se reproșează, de exemplu, carența în „înțelegerea vie a epocilor și a generațiilor în raporturile lor cu zodia particulară a fiecărei opere de artă”. Abia prin Cică niște cronicari... (1970), rezultat al unei „campanii” de critică a criticii duse de-a lungul
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Petru Vulcan (1905), „Analele Dobrogei”, „Dobrogea jună”. A semnat și Chisoi, Ghib, Inero, Mărgineanul, Meșterul Manole, Morna, Nichifor Norma, Doctorul Romanus, Rozmarin. R. s-a făcut cunoscut mai ales datorită polemicii cu C. Dobrogeanu-Gherea în jurul principiilor estetice ale „Contemporanului”. El reproșa criticului întâietatea acordată ideilor sociale față de arta propriu-zisă, amestecul utilului cu poeticul, noțiuni care în filosofia lui H. Spencer (utilizat de R.) se exclud. Nega existența unei direcții a „Contemporanului”, relevând discordanța dintre principiile programatice și literatura revistei, de nivel
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
etică. Starea predominantă și caracteristică este tensiunea, confruntarea între aprehendarea existentului și neîmplinirea sau suferința, decepționantă și tonifiantă totodată, care se desprind din introspecția necomplezentă. Începuturile poetice ale lui R. au fost departe de a întruni admirația generală, poetului debutant reproșându-i-se - nu fără oarecare temei - exagerat sofisticata construcție frastică, apetența pentru excesul de neologisme rare, demonstrația ostentativă de erudiție și abuzul de recurs la intertextualitate. Cărțile următoare, apărute după o pauză de un deceniu, învederează o echilibrare și o
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
de fildeș” (Scriitorul activ), iar al doilea respingând exhibiționismul poetic (Expoziția de poezie) și politizarea poeziei (Poeme pentru propagandă). De o deosebită virulență polemică este, de asemenea, Scrisoare deschisă către Aron Cotruș, text al lui Matei Socor, unde i se reproșează poetului îndepărtarea de popor, fapt ce ar fi dus la slăbirea inspirației din versul său. I.M.
ROMANISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289349_a_290678]