7,552 matches
-
listă; - fiecare dintre problemele rămase poate fi acum examinată, pentru a se găsi soluții de către întregul grup ori de către un comitet special ales. Rolul acestei tehnici este unul dublu: pe de o parte, se pot pune în discuție toate problemele resimțite de către membrii unui grup, lucru care conduce la o mai bună înțelegere a fenomenului de către toți cei prezenți; pe de altă parte, se creează ideea că problemele se află în atenția grupului - astfel încât și problemele care nu pot fi rezolvate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
singură imagine, generală pentru întregul colectiv, asupra problemei inițiale; și - ultimei faze îi este alocat tot un interval de aproximativ 30 de minute, timp în care participanții sunt invitați de către formator să analizeze și să descrie sentimentele, problemele și dificultățile resimțite pe parcursul desfășurării exercițiului. Această tehnică de învățare poate fi utilizată direct de către formator atunci când dorește să dezvolte prin problematizare un anumit conținut ce va fi delimitat în viitoarea secvență de instruire. În această condiție, tehnica presupune ca, după ce formabilii vor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
studiul de caz este necesar să treacă un anumit timp și să existe o anumită practică înainte ca el să devină eficient la o cotă înaltă; - un angajament, o implicare insuficientă în cazul propus spre analiză - cursanții pot să nu resimtă realitatea acestuia și să se raporteze la el din „exterior”, pe undeva livresc; este lesne de înțeles că o asemenea perspectivă apropie metoda studiului de caz de învățământul tradițional. 13.2.3.12. Tehnica minicazurilortc "13.2.3.12. Tehnica
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
schimbă apoi locurile și procesul este reluat. Această activitate durează în medie 45 de minute, rezervându-se cinci minute pentru a se descrie conținutul care va fi discutat în ziua următoare; etapele se pot ajusta la necesitățile pe care le resimte fiecare cadru didactic în legătură cu importanța integrării seminarului socratic în ora sa, dar nu trebuie omis faptul că esteesențial ca fiecare elev să se exprime. Pentru că pașii sunt predictibili, elevii se pot acomoda în scurt timp cu metoda, astfel încât nu va
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
întâlnirea Tinei cu cinicul scriitor Adam Adam) sau de un contratimp ori de o neînțelegere. Dacă Sandu Arbore are astfel unele afinități cu Sandu, personajul lui Anton Holban, Tina o anticipează destul de mult pe Otilia lui G. Călinescu. Romanul se resimte însă din cauza precipitării autorului, a neaprofundării analizei, ceea ce ar explica și schimbarea registrului de la o carte la alta. O metamorfoză aduce și romanul Femeia de la miezul nopții, din care apăruseră câteva fragmente în revista „Reporter” numai sub semnătura Galiei Faressova
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al IV-lea, ultimele opere și concepțiile sale teologice și filozofice cele mai semnificative se adresează în schimb secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate care îi făceau pe oameni să resimtă în mod dureros precaritatea lumii și să nu se mai considere cetățeni ai vechii ordini la a cărei destrămare asistau acum cu toții, au fost sesizate întîi de Augustin și au constituit caracteristicile epocilor următoare, pînă la Grigorie cel Mare. Obișnuita
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost botezat împreună cu fiul său Adeodatus și cu prietenii ce veniseră cu el din Africa, Alipius și Evodius, acesta din urmă ajuns deja funcționar imperial. Botezul, care conferea o formă oficială „convertirii” care îl chinuise în anii precedenți, a fost resimțit de Augustin ca o ruptură definitivă cu viața din trecut, chiar și cu cea de filozof dusă la Milano; în consecință, el a vrut să renunțe și la profesia de retor, pe care o considera prea păgînă nu numai prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile-i rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian sau, după alții, priscilian) în tinerețe, s-a întors pe calea cea dreaptă la vîrsta de patruzeci și cinci de ani. Resimte și el, ca și alții, dorința de a se desprinde de lume după ce aceasta, care îl atrăgea înainte cu pacea sa iluzorie, a fost distrusă de invazia barbarilor. Lui Paulinus îi place să povestească și se oprește asupra detaliilor, reluînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intelectuală a fost orientată spre combaterea în primul rînd a arienilor și în al doilea rînd a așa-zișilor „semipelagieni”, adică a cercurilor de intelectuali din Gallia care nu acceptaseră doctrina augustiniană a harului și a liberului arbitru; evident, Africa resimțea în mod direct puternica influență a celui mai mare episcop și teolog al său. Fulgențiu s-a născut într-o familie de nobili, la Telepte, în provincia africană Bizacena, probabil în anul 467 (după alții, în 462). A primit o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 590, a devenit papă cu numele de Grigorie, supranumit apoi cel Mare, și s-a stins în 604. Degradarea și nenorocirile care se abăteau asupra Italiei în vremurile îngrozitoare în care trăia Cassiodor, și pe care el le-a resimțit mai ales ca pe o răspîndire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
va constitui unul dintre elementele fundamentale ale culturii medievale. Literații din regatul romano-vizigot sînt preocupați în secolul al VI-lea mai ales de religie și morală, spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa sau Italia. în cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atît a vizigoților, cît și a populațiilor păgîne existente încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în simțurile și unghiul de observație al unui tânăr țăran, poetul ne arată o lume - nu crepusculară, căci "suntem în zori" - cu acuitatea în percepție a unui Emile Zola sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie din urmă". Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce la spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem negreșit pe lumea cealaltă. Singura speranță posibilă ar fi că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
o hotărâre. Trebuie să existe un parteneriat cât mai strâns Între părinții copiilor cu dizabilități și cadrele didactice bine pregătite și informate În legătură cu felul În care pot interveni pentru consilierea acestora. Acest lucru ajută la reducerea stresului pe care-l resimt familiile și micșorează riscul ca părinții să-și manifeste frustrările asupra copiilor lor. Trebuie redusă izolarea părinților punându-i În legătură cu alți părinți aflați În situații similare, promovând o abordare pozitivă a creșterii și disciplinării copiilor. Măsurile Întreprinse trebuie să se
PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maricica HUȚUPAŞU, Elena NECHIFOR, Elena PORFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2162]
-
să i se adreseze direct, profesorul Ilea începe să îi scrie studentei scrisori de confesiune pe care nu i le va trimite niciodată, declanșând astfel un proces psihologic care îl va purta prin toate momentele-cheie ale propriei existențe, de la spaima resimțită în copilărie în fața cruzimii cu care câțiva camarazi de joacă au schingiuit și ucis o veveriță până la experiențele-limită ale războiului, la care naratorul ia parte ca medic militar. Tema romanului se naște ca tensiune între concretul vieții - imaginea plină de
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
îmbină vibrația intelectuală cu cea emoțională și e solicitată de acute interogații, lăsându-se fascinată de universul esențelor, de ideal („locul ce nu-i nicăieri”, Aerul, frunza, pământul), de origini (Vulnerabilul zero). Poeta tinde spre abstragerea din timp, căruia îi resimte dureros curgerea, spre eliberarea de sub tirania gravitației, caută rostul propriei existențe, căutarea fără istov fiind impulsul fundamental, căci neodihna îi apare ca unica șansă de a fugi de moarte. În paralel, trăiește continuu starea ingenuă a uimirii („mirare mi-e
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
că am fost cuceriți de teza lui Peerbolte, care pune în paralel „dezvoltarea” - sistematizarea am spune noi mai degrabă - mitului Anticristului cu evoluția concepțiilor eshatologice în creștinismul primar. Într‑adevăr, pe măsură ce momentul primei veniri a lui Cristos se îndepărtează, comunitățile resimt nevoia de a stabili anumite concepții eshatologice, care aduc justificări credibile întârzierii celei de‑a doua parusii. Această întârziere este fie explicată, prin introducerea unor elemente noi (katechonul de la 2Tes. 2,6), fie pur și simplu negată, prin intermediul unei exegeze
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
exegetice la Daniel între anii 203 și 205, în timpul persecuției declanșate de Septimius Severus (202‑203). În monografie, figura Anticristului era analizată dintr‑o perspectivă teologică mai mult sau mai puțin abstractă. Aici perspectiva se schimbă radical, starea de tensiune resimțindu‑se în repetate rânduri. Comunitatea trăiește deja „pe propria piele” suferința eshatologică și, de aici, o întreagă serie de teme care stau sub semnul actualității: persecuția, martiriul, răbdarea, întârzierea parusiei. Aceste teme, lansate deja în De Christo..., primesc în noul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
the Apocalypse, A.Y. Collins a contestat teza tradițională potrivit căreia Apocalipsa ar fi fost redactată în timpul sau imediat după o perioadă de aspre persecuții, sub Domițian. Cercetătoarea de origine americană susține că Apocalipsa ar fi expresia unei crize profunde, resimțită de o comunitate creștină din Asia Mică, care rămâne totuși fără obiect precis. Recent, L.L. Thomson a reluat subiectul, aducând argumente suplimentare (The Book of Revelation. Apocalypse and Empire, New York, Oxford, 1990). Campania de discreditare a lui Domițian, afirmă acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
-i obișnuiască să reflecteze asupra sfârșitului ineluctabil, să le plângă - inevitabil - dispariția. Românii în Evul Mediu erau, prin urmare, înconjurați de „chipuri ale morții”. Acestea se adunau într-o imagine sumbră și este de înțeles spaima pe care ei o resimțeau în fața morții, o frică aparținând unei „dimensiuni inerente a sensibilității umane”607. La coagularea acestei imagini a participat și discursul funebru, religios ori laic. * Cele cinsprezece „propovedanii la morți”, pe care Ioan Zoba din Vințu de Jos, „notarăș - adică secretar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de a ieși din timpul și din spațiul lumii date și de a se proiecta dincolo de aceasta, pentru a putea transcede, ca existență, În planul ideal al unui spațiu nelimitat și al unui timp neperisabil, al eternului, așa cum este el resimțit În interior. Această tendință funciară a persoanei umane a Înțeles-o atât de bine B. Spinoza, care spunea: „sentimus, experimurque nos aeternos esse”. Singurătatea absolută de „a-fi-cu-și-pentru-sine” este fie o Închidere, care contrazice Într-o anumită privință morala, fie o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ei, iar În final și de mine Însumi. Îmi pierd sensul personal, identitatea și rostul propriei mele vieți datorită vidului interior. Subiectivitatea Însă este o dimensiune dinamică a ființei mele interioare. Ea nu exprimă numai starea pe care eu o resimt față de mine Însumi. Ea se dezvoltă continuu, pe tot parcursul vieții mele, Îmbogățindu-se permanent. Ea este acel izvor sufletesc care umple persoana mea. Ea este resimțită sufletește ca o prezență interioară (deși sunt tot euă, fiind Însă greu de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a ființei mele interioare. Ea nu exprimă numai starea pe care eu o resimt față de mine Însumi. Ea se dezvoltă continuu, pe tot parcursul vieții mele, Îmbogățindu-se permanent. Ea este acel izvor sufletesc care umple persoana mea. Ea este resimțită sufletește ca o prezență interioară (deși sunt tot euă, fiind Însă greu de definit și explicat. Sunt În noi lucruri pe care le simțim fără Însă a le putea explica, pentru că, deși le trăim și ele ne aparțin, noi nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin aceasta eu Îl scot din realitatea lumii, separându-l de aceasta. Interiorizându-l, acesta (obiectul sau persoana gândite, diferite de mineă devine, ca obiect al cugetării, parte, cel puțin temporară, a persoanei mele, iar În câmpul conștiinței eu Îl voi resimți subiectiv, ca pe ceva care-mi aparține. Se poate deduce de aici faptul că tot ceea ce este gândit și apare În câmpul conștiinței este subiectivitate pură. Subiectivizarea obiectelor lumii, precum și a celorlalte persoane diferite de mine, este un act specific
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]