2,739 matches
-
acest lucru nu este acceptat de istoricii moderni. Această casă a oferit zece regi ai Norvegiei și a fost înlocuită de ramura Gille, al cărui fondator, Harald Gille, a pretins a fi un descendent al liniei Haradrada. Dinastia a fost restaurată pentru scurt timp sub regele Magnus Erlingsson, un descendent al dinastiei, însă a fost înlocuită din nou cu Casa de Sverre în 1184. Folosind bogăția strânsă în serviciul împăratului bizantin, Harald se întoarce în Norvegia în 1045. Harald era însoțit
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Hitler i-a comunicat lui Bohle că îl va numi în funcția de ambasador la Londra „dacă britanicii se comportă în mod rațional”. Într-un documentar al Channel 5 din 16 iulie 2009 s-a afirmat că germanii doreau să restaureze domnia lui [[Eduard al VIII-lea al Regatului Unit|Eduard al VIII-lea]] în cazul în care ar fi ocupat Anglia. Numeroși lideri naziști consideratu că Ducele de Windsor era un simpatizant al guvernului naziste, credință susținută de comportamentul lui
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
pretinse. Descendenții lor vor extinde influența, bogăția și puterea dinastiei după moartea sa. Casa roială a înlocuit dinastia Hardrada în 1135 cu dinastia Gille, care a condus Norvegia din 1130 până în 1162, și din nou din 1204 până în 1217, fiind restaurată de ultimul membru, Inge al II-lea al Norvegiei, un descendent cognatic al dinastiei. Harald se afla în Tønsberg atunci când a auzit de moartea regelui Sigurd. El a convocat o ședință la Hauga și a fost ales rege peste jumătate
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
pe Christopher si Knut. A fost aranjat un armistițiu de către sora lui Eric, Sophie de Brandenburg, lăsându-l pe Eric în control total în toată Danemarca. În 1249, țăranii din Scania s-au răzvrătit împotriva taxei de plug. Regele a restaurat ordinea cu ajutorul orașului Zeeland, însă biserica, Ducele Abel și germanii din suful Iutlandei au format o alianță împotriva regelui. Eric a ridicat o armată și a navigat spre Estonia pentru a-și securiza țara în 1249. În drumul de întoarere
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
El este singurul monarh danez a cărui loc de înmormântare este necunoscut. Acesta a spus că trupul său a fost împărțit între regiunile Danemarcei ca un fel de țap ispășitor, care avea să ia sângele vinii din Danemarca și să restaureze averea sa anterioară. Olaf a fost urmat la tron de Eric I al Danemarcei.
Olaf I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331268_a_332597]
-
fără milă de către Contele Gerhard, țăranii din Skåne l-au rugat pe regele Magnus al IV-lea al Suediei să fie conducătorul lor. El a acceptat imediat și Danemarca a încetat să mai existe ca regat unit. Christopher a fost restaurat ca rege danez în 1329 - 1330, ca și co-guvernator al Contelui Johan, însă de data aceasta fusese redus la rolul de marionetă încă de la început. Cele mai multe proprietăți ale sale au fost ipotecate iar el nu a avut nici o șansă să
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
20 februarie 1513) a fost regele Danemarcei (1481 - 1513), Norvegiei (1483 - 1513) și al Suediei (1497 - 1501) în Uniunea de la Kalmar, și Duce de Schleswig și Holstein. Cele trei obiective politice cele mai importante ale sale au fost de a restaura Uniunea de la Kalmar, reducerea dominației a Ligii Hanseatice și construirea unei puteri regale daneze puternică. El a fost născut la Aalborghus, în Aalborg și a fost fiul lui Cristian I al Danemarcei și a Doroteei de Brandenburg, fiica Margrafului Ioan
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
și Secția pedagogică (1962); Secția de istorie (1959) - reorganizată în 1982; Secția etnografică a județului Argeș (1963) - reorganizată în 1991 și Muzeul pomiculturii și viticulturii - în aer liber (1966). Conacul Goleștilor, construit în 1640, este monument istoric și a fost restaurat în perioada 1942 - 1943. În conac sunt expuse obiecte de istorie memorială: mobilier de epocă, obiecte personale ale familiei Golescu, manuscrise, artă decorativă, carte. Secția în aer liber cuprinde arhitectură și tehnică populară, instalații viticole și pomicole. Muzeul pomiculturii și
Muzeul Viticulturii și Pomiculturii () [Corola-website/Science/331318_a_332647]
-
epigrafice, documentelor istorice etc. Cele mai numeroase construcții aflate în muzeul pomiviticol în aer liber datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Conacul Goleștilor, construit în 1640, este monument istoric, restaurat în 1942 - 1943.
Muzeul Viticulturii și Pomiculturii () [Corola-website/Science/331318_a_332647]
-
încăpere beneficiază și ea de o descriere amănunțită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată "O viață de om așa cum a fost". Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea originală, aflată în stare de ruină în anul 1965, este restaurată complet în stilul arhitecturii populare, având caracteristicile celui mai vechi și mai răspândit tip de locuință de târgoveț din zonă.
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
galerie de portrete ale guvernatorilor băncii. Monument istoric - Palatul Băncii Naționale a României - a fost construit între 12 iulie 1884 și iunie 1890. Autorii proiectului: arh Cassien Bernard și arh. Albert Galeron; constructori: arh. N. Cerchez și arh. E. Băicoianu. Sediu de bancă, restaurat în
Muzeul Băncii Naționale a României () [Corola-website/Science/331327_a_332656]
-
-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat, în timp ce ducele Valdemar de Southern în vârstă de 12 ani, a fost făcut rege al Danemarcei, sub regența Contelui Gerhard. Christopher a fost restaurat ca rege danez în 1329 - 1330, ca și co-guvernator al Contelui Johan, însă de data aceasta fusese redus la rolul de marionetă încă de la început. Cele mai multe proprietăți ale sale au fost ipotecate iar el nu a avut nici o șansă să
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
cuaternare), colecție malacologică, colecție entomologică, colecție oologică, colecție ornitologică și mamalogică, ierbar, precum și colecții de mineralogie. Închis parțial pentru renovare. Clădirea este monument istoric și de arhitectură (1906), fostă Școală de fete a bisericii Madona Dudu până în 1948. A fost restaurată în 1948, 1962, 1977.
Muzeul Olteniei () [Corola-website/Science/331343_a_332672]
-
este un muzeu județean din Vladimir. Monument de arhitectură populară construit în secolul al XVIII-lea, restaurat în întregime în 1932, apoi în 1971 și în 1991. A fost reconstituita de arhitectul Iulius Doppelreiter după o fotografie publicată la începutul secolului XX. Este casa în care s-a născut Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției din 1821 și unde
Casa Memorială „Tudor Vladimirescu” () [Corola-website/Science/331347_a_332676]
-
conducătorul Revoluției din 1821 și unde sunt expuse copii de documente privind viața și activitatea lui Tudor Vladimirescu, piese de interior de epocă (obiecte de uz casnic), fotografii și cărți. Monument de arhitectură populară () construit în secolul al XIX-lea, restaurat în întregime în 1932, apoi în 1971 și în 1991. Este casa în care s-a născut Tudor Vladimirescu.
Casa Memorială „Tudor Vladimirescu” () [Corola-website/Science/331347_a_332676]
-
și a fost construită în 1892. O vreme a fost folosită ca locuință și școală profesională. Muzeul a fost înființat de Anton Badea, în dorința conservării și valorificării monumentelor de arhitectură, instalațiilor tehnice și obiectelor de artă populară. A fost restaurată în perioada 1989 - 1990. În 1970, Muzeul Etnografic Reghin devine muzeu județean, precizându-se aria lui de cercetare, arie ce depășește limitele județului Mureș și cuprinde zone etnografice distincte (604 așezări rurale în județul Mureș și aproximativ 300 de localități
Muzeul Etnografic din Reghin () [Corola-website/Science/331357_a_332686]
-
și principalele publicații la care a colaborat, momentul afirmării în teatru și proză. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Muzeul se află în casa familiei Dobrescu, monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Casa a fost restaurată în 1979 - 1980, după seismul din 1977.
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
însușit sub conducerea lui Sir Charles A. Hartley. De-a lungul vremii, construcția a suferit unele modificări de aspect exterior și interior, fără să-i fie afectată structura de rezistență inițială. După anul 1989, Farul Mare de la Sulina a fost restaurat de Ministerul Culturii și Cultelor, iar din anul 2003 a intrat în administrația ICEM Tulcea. Clădirea are valoare istorică și a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din 2004. Construcția, de formă tronconică, din cărămidă legată cu mortar de var
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
sătmărean Aurel Popp (1879-1960), între anii 1934 - 1935 și care a funcționat ca atelier de creație până la moartea artistului, în 1960. După această dată, clădirea a fost folosită ca depozit de materiale de construcții. Între 1998 - 2000 clădirea a fost restaurată, după acestă dată aici ființând Atelierul Memorial Aurel Popp, în care sunt expuse lucrări de pictură, sculptură, grafică, fotografii, cărți, documente, obiecte personale, mobilier. Casa este clasată ca monument istoric, cu .
Atelier Memorial „Aurel Popp” () [Corola-website/Science/331374_a_332703]
-
910 piese), raritate europeană, ilustrând interesul de care s-a bucurat această doctrină terapeutică la Sibiu, orașul în care a trăit și activat Samuel Hahnemann, fondatorul homeopatiei. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea datează din 1568. A fost restaurată între anii 1968 - 1972. Înainte de înființarea muzeului (1972), aici a funcționat una din cele mai vechi farmacii din oraș, înființată în jurul anului 1600.
Muzeul de Istoria Farmaciei () [Corola-website/Science/331375_a_332704]
-
valoroși artiști bucovineni începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, în anul 1975 este creat Laboratorul Zonal de Restaurare, în acest fel specialiștii muzeului salvând mii de piese de patrimoniu de la degradare. La 17 iulie 1980, după ce clădirea muzeului este restaurată, are loc redeschiderea oficială a Muzeului de Istorie, o noutate fiind apariția Sălii Tronului, o reconstituire muzeografică a unei săli existente la Cetatea de Scaun. După anul 1990 se petrec câteva schimbări în cadrul muzeului sucevean, care devine Complexul Muzeal Bucovina
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
i-a permis unchiul său să plece în exil, dar aceasta a dus la un edict de excomunicare pentru toată Normandia, care a fost ridicat numai atunci când arhiepiscopul Robert a fost lăsat să se întoarcă și comitatul său a fost restaurat. Robert a atacat și un alt cleric puternic, vărul său Hugo III d'Ivry, episcop de Bayeux, pe cate l-a alungat din Normandia pentru o perioadă de timp. Robert a confiscat o serie de proprietăți bisericești aparținând abației Fecamp
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
Timbuktu. este principalul loc de cult al orașului. Minaretul ei înalt de 27 de metri este considerat a fi un adevărat "far al deșertului" , de-a lungul timpului fiind un reper important al orașului pentru comercianții străini. Locașul a fost restaurat parțial în anul 1844, el având nevoie de lucrări anuale de restaurare în urma ploilor sau a altor factori naturali. De asemenea, moscheea a găzduit o importantă școală de învățământ islamic. În prezent, moscheea din Agadez este o importantă atracție turistică
Marea Moschee din Agadez () [Corola-website/Science/334153_a_335482]
-
și chiar până în prezent. În anul 1988, moscheea împreună cu celelalte edificii ce alcătuiau vechea universitate din Timbuktu au intrat pe lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO. Locașul s-a aflat în pericol de prăbușire în anul 1990, dar a fost restaurat sub patronajul companiei Aga Khan Trust for Culture, lucrările fiind finalizate în 2006. În februarie 2010, în timpul sărbătorii Mawlid, ce marchează aniversarea nașterii Profetului Mohamed, au murit aproximativ 26 de oameni în aglomerația din moschee. În iulie 2012, membrii grupării
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
una dintre cele trei moschei principale ale orașului, alături de Moscheea Djinguereber și Moscheea Sankore, ce alcătuiau marea Universitate din Timbuktu. Această eră cel mai mare centru de învătământ islamic, si nu numai, din această parte a Africii. Moscheea a fost restaurată între anii 1577-1578, sub conducerea cadiului Aqib ibn Mahmud ibn Umăr. În anul 1939 a avut loc un alt proiect de restaurare ce a schimbat aspectul de fortăreața a locașului, din construcția originală rămânând doar minaretul. este o moschee construită
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]