3,374 matches
-
Adică garanția că n-a confiscat-o poporu’. În toiul Înțelepciunii electorale românești, care votează stînga și Tudor Vladimirescu, se ițește o poezie amarnică dedicată geniului Împușcat, Bocet pentru ăl bătrîn. Evident că-i a lui Păunescu. El plînge pe rimă și se Întreabă de ce l-am omorît pe ăl bătrîn, care nu ne-a făcut nimic, decît că ne-a fost baci și noi lui turmă, ce poate fi mai frumos, și uite că nici parastasul nu i l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
porno, mă impresionează teribil), și, În ceea ce ne privește pe noi, românii, lăsăm altora faptele eroice, ratînd astfel parțial Împărăția cerurilor. Simțim că este suspect curajul atît de apreciat de Steinhardt. Te gîndești automat la Miorița, unde se eternizează-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unui personaj din romanul Oliver Twist de Charles Dickens. (n.tr.) . Spirit exuberant (traducere aproximativă). (n. tr.) . Personaj dintr-un basm de Heinrich Hoffman (n. tr.). . Paradis, loc utopic (n.tr.) . Piesă de Daphne du Maurier (n.tr.) . În text, rima este „peculiar“, ceea ce Înseamnă „ciudat“, „deosebit“, „caracteristic“ etc. . Julia, stînd În picioare. (n.tr.) . Faimos fabricant german de avioane, cunoscut În special pentru avioanele de luptă din al Doilea Război Mondial (n.tr.) PAGE FILENAME \p D:\POLIROM\Veghea.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mediocră, ce să zic, În scenele de comedie, În schimb, acasă, din nimic, Îi face câte-o tragedie!... Unui poet Chiar de muza i-a plecat, N-o condamnă cu asprime, Că-i la unul talentat, Să mai fure niște rime. Fetele de la liceul teatral Când cu sânii lor șprințari, Vin la lecții, optimiste, Doar vreo două-s fete mari; Celelalte-s mari artiste. Unei absolvente drăguțe Cum ești versată în științe, E clar, departe ai s-ajungi, Având atâtea cunoștințe
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-un râs de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ansamblu de reguli privind alcătuirea operei literare. Prozodia este o parte a poeticii care studiază alcătuirea versurilor, numărul accentelor, lungimea versurilor, îmbinarea lor în strofe. Versul este un rând dintr-o poezie, care are unitate ritmică și de sens: măsură, rimă, ritm. Exemplu: "De-atâtea nopți aud plouând” ( G. Bacovia-Lacustră) Emistihul reprezintă una din cele două jumătăți ale unui vers, separate prin cezură. Exemplu: "Ale turnurilor umbre// peste unde stau culcate.” ( Gr. Alexandrescu- Umbra lui Mircea. La Cozia) Cezura este pauza
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
strofele pot fi: Distihul- strofa alcătuită din două versuri. Exemplu: "Iubirea noastră a murit aici, Tu frunză cazi, tu creangă te ridici...” (T. Arghezi- Oseminte pierdute) Terțina- strofa alcătuită din trei versuri. Exemplu: "Aș vrea să cânt, săm-brac în mândre rime Norocul rar ce-n cântec nu încape Că nu e vers pe lume să-l exprime”. ( Șt.O.Iosif- Terține) Catrenul -strofa alcătuită din patru versuri. Exemplu: "Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă- un imens rotundVâslind, un corb
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Doină, doină cântic dulce". (8 silabe) (Doină) Accentul - pronunțarea mai apăsată a unei silabe sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic, silaba accentuată susținând unitatea cuvântului. Exemplu: "Venea un om cu jale zicând în gândul lui". ( V. Alecsandri- Sergentul) Rimă - procedeu poetic care constă în potrivirea versurilor în silabele lor finale, începând cu ultima silabă accentuată. Exemplu: "Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale". ( V.
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
constă în potrivirea versurilor în silabele lor finale, începând cu ultima silabă accentuată. Exemplu: "Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale". ( V. Alecsandri- Malul Siretului) Rima este de mai multe feluri: - împerecheată în care versurile rimează două câte două: a Doină zic,doină suspin a Tot cu doina mă mai țin b Doină cânt, doină șoptesc, b Tot cu doina viețuiesc". ( Doina) - încrucișată în care primul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
patrulea și cel de-al doilea rimează cu al treilea. a Șchiopătând la ușa mare b C-o metanie și-o cruce b Greierile îți aduce a Doamne, binecuvântare. ( T. Arghezi) - monorima în care toate versurile unei strofe au aceeași rimă. a Peste vârf de rămurele a Trec în stoluri rândunele a Ducând gândurile mele a Și norocul meu cu ele." ( M. Eminescu) - variată sau amestecată în care versurile rimează fără nicio regulă. "Și-ntr-un valvârtej de fum Taie-n
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
specie a genului liric ridiculizând moravuri, caractere, aspecte negative, individuale sau sociale. Exemplu: Satiră. Duhului meu de Gr. Alexandrescu Tot în cadrul genului liric se întâlnesc unele poezii cu formă fixă: - gazelul -specie a genului liric, alcătuită din distihuri, folosind aceeași rimă din primul distih în versul al doilea din celelalte distihuri, după ce primele două versuri rimează între ele. Fiecare distih are caracter de maximă. Exemplu: Gazel (din Postume) de M. Eminescu - glosa - poezie cu formă fixă, cu caracter filozofic, alcătuită din
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
formă fixă, alcătuită din 13 versuri, grupate în trei catrene și un vers independent. Primele două versuri sunt identice sau aproape identice cu versurile șapte și opt, iar versul independent este identic cu primul vers, versificația limitându-se la două rime. Există și rondeluri din 12 versuri (un catren, o terțină și un cvintet). Exemplu: Rondelul rozelor de Al. Macedonski - sonetul - poezie cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri, în general din două catrene și două terține, catrenele având rimă îmbrățișată
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
două rime. Există și rondeluri din 12 versuri (un catren, o terțină și un cvintet). Exemplu: Rondelul rozelor de Al. Macedonski - sonetul - poezie cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri, în general din două catrene și două terține, catrenele având rimă îmbrățișată, iar terținele rimă liberă, variată. Versul ultim are caracter de concluzie. ( Sonetul englez, ilustrat de W. Shakespeare, are o metrică, o dispoziție și strofele diferite). Exemplu: Trecut-au anii de M. Eminescu Genul dramatic (<fr. dramatique < lat. dramaticus = "care
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
în negocieri formale cu acestea și că nu intenționa că, fără consimțământul regelui Prusiei "un ami naturel et éprouvé sur lequel elle compte", să renunțe la politica să de neutralitate, "à moins qu'on ne vienne à l'attaquer sans rime et raison" (s. Ven.C.)53. Un demers care, ca și numeroase altele care i-au urmat, poate fi pus, cel puțin în împrejurările în care victoriile tot mai categorice ale francezilor păreau să apropie dată la care Poartă putea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și suprastructuri specifice fiecărui tip de discurs. Termenul de forme logice trimite la structurarea unui text pe anumite tipare, definite ostensiv ca silogisme, raționamente condiționale, inducții. Mijloacele retorice sunt acele tehnici care organizează textul prin formule și proceduri precum ritm, rimă, melodicitate, slogan etc. În sfârșit, termenul suprastructură este folosit de Van Dijk pentru a propune o schemă a compoziției textelor: "suprastructurile sunt forme convenționale care caracterizează un gen de discurs. Ele ordonează secvențele frazei și le atribuie funcții specifice"25
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
artistul trebuie să le treacă cu vederea "pentru a nu debilita [schwächen în original] ideea"79 aspect pe care, încă de la tratatul lui Longinus despre sublim unii autori îl acceptau fără rezervă -, ca dezacordurile gramaticale ori terminațiile adaptate ritmului sau rimei (întâlnite destul de des și în paginile unui poet de înălțimea lui Mihai Eminescu, de pildă), nu face altceva decât să sublinieze ideea importanței fondului într-o opera literară. Clar împotriva enunțului, mult citat, în care unii interpreți ai scrierilor sale
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
der Ästhetik für die Philosophie der Kunst [ Însemnătatea fundamentării kantiene a esteticii pentru filosofia artei], Köln, Kölner Universitäts Verlag, 1959, p. 79. 213 Op. cît., p. 14. 214 Sân Juan de la Cruz, Coplas de él mismo, hechas sobre un éxtasis [Rime proprii despre un extaz]. 215 [gândurile fără conținut sunt goale, intuițiile fără concepte sunt oarbe] Immanuel Kant, Kritik der reinen Vernunft [Critică rațiunii pure], Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1976, A51 / B75, p. 95. 216 CJ, § 59, p. 443. În Kritik
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Qu’un ami leur ferme les yeux!* Dar, oameni naivi, credeți, credeți că până și în această cuviincioasă strofă, în binecuvântarea academică a vieții de către aceste versuri franțuzești s-a îmbâcsit atâta înveninare, atâta răutate înverșunată, încântată de sine în rime, încât chiar și poetul, poate, a făcut-o de oaie și această răutate a luat-o drept lacrimi de înduioșare, murind cu această convingere: fie-i țărâna ușoară! Aflați dar că există o limită a rușinii în conștiința propriei nimicnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imaginar, orice cuvânt poate avea această putere coagulantă sau, dimpotrivă, dezintegratoare. Poemul este - cum îl va defini Voronca nu peste multă vreme - o „alunecare într-o cale lactee de imagini”, „o succesiune de hazarduri”, „aventură totală”, „perpetuă mișcare”. Până și rima, element tradițional constrângător al discursului, se transformă într-un factor de dinamizare, alături de celelalte elemente ale prozodiei clasice (Colomba e scris în întregime în vers perfect ritmat și organizat strofic în catrene), căci ceea ce se impune în ultimă analiză este
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lemn... Și de data aceasta tensiunea afectivă, cu creșterile și descreșterile ei, face corp comun cu substanța textului: după ce crescuse din notațiile disparate ale „panicii” eului, imnul își destructurează spre final tiparele „tradiționale”, renunțând la ritmul ordonat și la muzica rimei, marcându-și căderea de tensiune și în semnul tipografic: ultima sintagmă, emblematică, „ORA CEAIULUI” e tipărită sub forma unei scări descendente, concretizând extenuarea discursului. „Artificiu tipografic”, cum spunea G. Călinescu, dar semnificativ (ca și altele) pentru atenția acordată de poet
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de imagini îi înfășoară ca un fular umerii. Pasul său sună în moneda asfaltului, atinge ca o buză fluierul aerului. Mâna oprește ca un inel zborul, împrumută albastrul din aripile coțofenei, împletește beteala versului în ritmul ciocănitoarei, toarnă în degetarul rimei toată licoarea codrilor”... Voronca este însă și autorul unor adevărate poeme în proză, mai mult sau mai puțin fidele „tiparului” acestei specii. Ar intra într-o altă categorie majoritatea pieselor cuprinse în placheta din 1932, Act de prezență (cu excepția, poate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cântecului, într-un discurs ce-și reia și variază la nesfârșit pretextele, cu atât mai mult cu cât tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază în toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt în glas, în buză, în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aventura și a o scrie prefer(ă) ipostaza din urmă”). Iar autorul, altminteri fidel preceptelor constructiviste pe care încearcă să le aplice în versurile ce vor alcătui Invitație la bal, nu renunță întotdeauna la armonia „clasică”, asigurată de ritm și rimă. La rândul său, poemul Colomba, cu marile lui libertăți în materie de construcție a imaginii și cu sugestia unei dinamice viziuni simultaneiste, nu se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitând chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar în Ulise, mișcarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
face morală de despărțire. / Baltă s-a închis că în urma unei fete porțile de mănăstire, / Gâlgâitul sinucisei a speriat - broaștele au încetat un moment. / Mă duc să mă întâlnesc cu un poet trist și fără talent”. Într-un simulacru de rimă și de cadența a versurilor - o sumă întreaga de libertăți asociative și dezarticulări sintactice. Într-o bună parte din aceste texte mocnește parcă ceva din rebeliunea dadaista, amenințând, deocamdată, prin gestul insolent: „Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
o asemenea ars poetica, o justifica, dar o și ameliorează, angajând în demonstrație o serie impresionantă de elemente lingvistice, estetice, antropologice și sociologice: „De aceea limbajul poetic este însoțit de propria să «mimica», formată din cadențe, din inflexiunea versurilor, din rimă și aceente ritmice, care sunt gesturile poeziei. [...] Poezia modernă este îndreptățită să se reclame de la un sistem nou de însușiri poetice. Misiunea ei esențială e de a crea o realitate poetica, iar nu să traducă o imagine dată din altă
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]