2,738 matches
-
Natura avea oroare numai de vidul creat de 760 de milimetri coloană de mercur. Era nevoie de un anti-Descartes pentru a explica motivul. În anul 1623, Descartes avea douăzeci și șapte de ani, iar Blaise Pascal, care avea să devină rivalul lui Descartes, avea zero ani. Tatăl lui Pascal, Étienne, era un împlinit om de știință și matematician, iar micul Blaise se dovedea a fi la fel de genial ca și tatăl său. Tânăr fiind, el a inventat o mașină mecanică de calculat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
eliptice, lumea a început să creadă că el avea dreptate.) În ciuda puternicului impact pe care îl avea analiza matematică, problema-cheie a persistat. Munca lui Newton se baza pe o temelie foarte șubredă - împărțirea lui zero la el însuși. Iar realizările rivalului său aveau același defect. În anul 1673, un respectat avocat și filozof german vizita Londra. Numele său era Gottfried Wilhelm Leibniz. El și Newton aveau să dezbine lumea științifică, împărțind-o în două tabere, deși nici unul dintre ei nu avea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
s a desprins de matematicienii de pe continent, care îl susțineau pe Leibniz. În consecință, englezii au adoptat notația fluxiunilor lui Newton în locul celei diferențiale, mai bune, a lui Leibniz - făcându-și singuri rău. Matematicienii englezi au rămas cu mult în urma rivalilor de pe continent în ceea ce privește dezvoltarea analizei matematice. Un francez, și nu un englez, avea să rămână în istorie ca fiind primul om care și-a încercat puterile cu misterioasele zerouri și infinități care împânzeau analiza matematică; matematicienii află de regula lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în fapt acceptat. Albert Einstein, un funcționar în vârstă de douăzeci și șase de ani de la Oficiul de brevete, a arătat lumii fizicii că natura funcționa mai degrabă în salturi cuantice, decât liniar. Mai târziu, el avea să devină principalul rival al teoriei la fundamentarea căreia contribuise. Einstein nu părea a fi un revoluționar. Pe când Max Planck întorcea cu susul în jos întregul univers al fizicii, Albert Einstein se chinuia să-și găsească o slujbă. Deoarece nu avea bani, acceptase un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Fromont, doamna și domnișoara Walter). Importantă femeii pariziene depinde de rolul pe care îl joacă pe langă personajul principal masculin cel de adjuvant (Caroline Hédouin, Denise Boudu / Octave Mouret; Caroline Hamaline / Saccard), de opozant (Clorinde Balbi / Eugène Rougon) sau de rival (Madeleine Forestier/domnul Forestier, Georges Duroy), animozitatea permițând autorului de a face personajele mai complexe, mai dense și mai interesante din punct de vedere dramatic. Organizarea scenariului existențial "în spectacol", regizarea propriei vieți că spectacol este specialitatea Parizienei. Spectacolul scoate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
individuale (ocupații, locuri, limbaj verbal și non-verbal). Pariziana se profilează în imaginarul literar al vremii că o ființă eminamente socială, ea este angajată în ritualurile mondene (ceremonii oficiale și private), absorbita de ocupațiile și preocupările sale, înconjurată de admiratori și rivali, particularizata prin limbajul sau. Ocupațiile determina itinerarul social și exercitarea rolurilor sociale ale Parizienei. Din stufoasa materie a romanelor am ales episoadele semnificative, relative la diferitele sfere ale vietii femeii pariziene, care constituie scene tipice pentru românul secolului al XIX
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
absolut nou într-o anumită epoca face adevăratul spectacol dialectic al modei [v.Benjamin, 1989, p.90], îmbrăcămintea de sfârșit de secol este purtată că un costum de teatru [v.Doffin-Orsini, p.363]. Haină Parizienei devine spectacol. Pariziana își eclipsează rivalii prin strălucirea costumului 394. Costumul Parizienei, fructul unei alegeri rafinate, are o semnificație profundă. Deosebit de complex și de sofisticat, el este o operă de artă. "Ce bărbat, fie pe stradă, fie la teatru ori la plimbare, n-a fost încântat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și totalitară. Marile totalitarisme - fascismul, nazismul, - au folosit propaganda ca pe o superarmă, fapt care ocultează natura totalitară a propagandei înseși, indiferent de utilizator. În propagandă, orice relativizare este interzisă, orice acceptare rațională a unei alternative, de asemenea. Opusul, concurentul, rivalul temei de propagandă este fie ignorat, fie denigrat sau demonizat. Adolf Hitler : „Ce s- ar spune despre un afiș menit să laude un săpun și care ar arăta în același timp că și alte săpunuri sunt bune ? Lumea ar clătina
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nou tip de scenariu se găsește în evenimentele politice ale vremii. Gheorghe Gheorghiu-Dej tocmai lichidase, cu aprobarea lui Stalin, „devierea de dreapta” din partid, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luca, acuzând-i, printre altele, de compromiterea colectivizării. Principalul său rival, intelectualul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, fusese întemnițat și își aștepta glonțul. Întregul Partid Muncitoresc Român fusese supus unei verificări de cadre, pentru a se depista elementele nepotrivite și dușmănoase „strecurate în rândurile noastre”. Iată de ce tovarășul Anghel (Ernest Maftei), reprezentantul pur
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
punctul de a influența în întregime ansamblul proceselor și strategiilor de campanie (Kern, 30 Second Politics). Genul a evoluat către un rafinament formal al produsului, spre o micșorare a formatului și o accentuare a puterii publicității negative, caracterizată de descalificarea rivalilor. De asemenea, s-a lucrat și în privința tipurilor de spoturi și a utilizării acestora în funcție de etapele campaniei electorale.Diamond și Bates (The Spot) reperează o strategie recurentă, bazată pe succesiunea a patru forme. Spoturilor de identificare a înseși persoanei candidatului
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și asupra conștiinței istorice în special (Boia, 1995, p. 7). Influența doctrinei naționaliste asupra identității românești a fost atât de formidabilă încât, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, întregul discurs istoric va fi turnat în jgheaburi naționaliste. Până și rivalul său doctrinar, comunismul, care a debutat în forță prin etalarea unui antinaționalism manifest, s-a lăsat, în cele din urmă, pătruns de "duhul naționalist". De două veacuri, conștiința identitară a românilor, precum și conștiința lor istorică, șed sub semnul ideii naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a autorităților socialiste. Centralizând controlul asupra educației prin introducerea curriculelor unitare și a manualelor unice standardizate, autoritățile comuniste au încercat să materializeze ceea ce J.V. Wertsch (2004, pp. 85-86) a numit "visul statului totalitar", constând în impunerea unei "reprezentări univoce fără rival a trecutului, cel puțin nu în sfera publică". Reforma stalinistă a învățământului românesc a urmărit să transforme școala dintr-un incubator al naționalismului, laborator de producere a lui "homo nationalis", într-un locus al antropomorfozei "omului nou", homo sovieticus. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bazele principiului solidarității internaționale a proletarilor, este postulată de Stalin ca soluția problemei naționale. De la această poziție teoretică ortodox marxistă, Stalin avea să se abată considerabil sub presiunea evenimentelor concrete. Pierzându-și speranța într-o revoluție mondială a comunismului (spre deosebire de rivalul său L. Troțki), Stalin a enunțat teza "socialismului într-o singură țară" în 1924, în contextul eșecurilor revoluțiilor proletare în statele Europei centrale și apusene. Or această mișcare autarhică, de claustrare în cadrele propriului sistem socialist, a așezat dalele ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești avea să fie consfințit la alegerile din 2000, în care rămășițele fostului CDR nu au mai prins niciun loc în Parlament, iar PSDR și-a reafirmat hegemonia cu 36,61 la sută din voturi la Camera Deputaților. Surprinzătorul său rival a fost însă PRM, care a strâns 19,48 de procente din totalul de voturi. La prezidențiale, Ion Iliescu a reușit în cele din urmă să se impună în fața fanaticului Corneliu Vadim Tudor în cel de-al doilea tur de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dar Venus, protectoarea lui Palemone, intervine și îl face pe Arcita să cadă de pe cal. Grav rănit, acesta este declarat soțul fetei, însă, conștientizând apropiata moarte, o roagă pe Emilia ca, după dispariția lui, să se căsătorească cu prietenul și rivalul său, Palemone. Arcita este îngropat și toți celebrează căsătoria lui Palemone cu aleasa inimii sale. În Teseida nu avem imaginea unui poem clasic. Trimiterile sale alegorice și descrierile în maniera Dulcelui Stil Nou îl aduc aproape de literatura medievală. Încă din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reală nu ar fi putut juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare un impact deosebit de puternic, ei o percep ca pe o creatură ce nu aparține terestrului prin frumusețea edenică, se luptă pentru ea, devin rivali, mitul cavaleresc fiind transpus, anacronic, în epoca antică. Singura intervenție reală în cadrul textului a personajului feminin, prin care își dezvăluie un minim de personalitate, este în momentul când se închină zeiței Diana, pledând în rugăciunea ei pentru păstrarea castității sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ridiculizată și în tradiția populară.”909 Fantezia sa despre potop ni-l înfățișează ca stupid, credul. Neculai este privit cu simpatie de narator, caracterizarea sa cuprinde numeroase aspecte pozitive: tinerețea, educația, inteligența, virilitatea, aderarea la un hedonism al plăcerilor, pe când rivalul său, Avesalon, se dezvăluie un naiv exhibiționist și narcisiac.910 Femeia nu poate fi catalogată ca un simplu obiect pasiv al dorinței, în relația cu Neculai se dovedește la fel de activă, cu spirit de inițiativă, își impune propriile condiții, ea fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de dragoste făcute, acceptă un nou protector, pe Diomede, trimis să o însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de a-și pedepsi rivalul, dar moare ucis de Ahile. Femeia devine astfel o emblemă a culpabilității și a trădării nobilelor sentimente masculine, înscriindu-se în tipologia donnei demonicata. Naratorul boccaccesc nu face decât să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
citi în inimile oamenilor; ea se află în palatul zânelor din împărăția Ielelor, spre soare-răsare."332 2. ȘARPELE a. Imaginea a-temporală și a-spațială În cultura universală, Omul și Șarpele au fost considerați opuși unul altuia, complementari, dar și rivali, în același timp. "O linie vie", "o abstracție întrupată", Șarpele poate reprezenta orice și se poate metamorfoza în orice.333 Șarpele reprezintă "un complex arhetipal" care se află la originea vieții: "toți șerpii posibili alcătuiesc împreună o unică multiplicitate primordială
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
precum gestul ridicării pumnilor); oamenii invidioși aruncă priviri furișe persoanei invidiate sau lucrului râvnit; oamenii rușinați își ascund fața, își ajustează ținuta, merg cocoșați, evită contactul vizual, încearcă să dispară sau să se ascundă; oamenii geloși aruncă ,,priviri de gheață" rivalului, fac uneori gesturi nepoliticoase și grosolane; oamenii speriați își încordează mușchii, tresar, își feresc capul, se ghemuiesc, își protejează corpul, au o expresie temătoare a feței etc. Toate aceste exemple ne arată cum gesturile exprimă emoții și sentimente, atitudini și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
considerația”. În sfîrșit, Gracian ne arată cît de important este să nu intrăm În jocul jignirilor, Încercînd să le răzbuni, ci, dimpotrivă, să cauți să le preîntîmpini, apropiindu-ți-l cu abilitate pe cel care trebuia să-ți fie un rival: „Mult face să știi să Îndatorezi... Cine știe să prefacă supărările În amabilități, acela știe să trăiască. Fă din reaua-voință a cuiva o prietenie intimă!”. * „Doctorului Îi trebuie tot atîta știință ca să nu prescrie (o rețetă n.n.) și nu o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mîntuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturală și le duce În starea de grație” (Lucian Blaga). * Sentimentul de „gelozie” excelează printr-o creativitate negativă: „Stă În firea gelosului să i se pară Înalte și neasemuite toate faptele rivalilor săi” (M. de Cervantes); „CÎt de grabnic, de ușor/pentru cei geloși, minciuna/ține loc de adevăr” (Caldéron De La Barca). * „CÎți oameni n-ar fi iubit niciodată, dacă nu ar fi auzit să se vorbească despre dragoste.” (La Rochefoucauld) Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
descriem; a fost descrisă ca fiind imaginea creștină a lui Venus a Franței. Ochii săi, albaștrii ca ochii martirelor virgine, erau arareori văzuți; zâmbetul era grațios; deși avea o gură mare, cei care au iubit-o au admirat-o, dar rivalii săi, și Bussy, ecoul geloziei întruchipate, au pus acest lucru pe seama danturii neregulate; era fragilă, însă elegantă și flexibilă[...] avea urme de vărsat de vânt. Un autor modern, remarcând această imperfecțiune, a comparat-o cu «o lebădă frumoasă, rănit㻓 Doamna
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe baza rezultatelor obținute în activitatea care face obiectul evaluării" (Popova, 2006, p. 11). Concurența a pătruns și pătrunde în toate aspectele vieții noastre. Pare că nici nu am putea trăi fără raporturi concurențiale. Uneori, ele ne determină să vedem rivali chiar și în oamenii care au nevoie de ajutorul sau de sprijinul nostru. Simplu spus, concurența este o întrecere între persoane în vederea obținerii unui premiu: recunoaștere, avantaj personal, foloase, privilegii, poziție superioară etc. Potrivit E. Popova (2006), "premiul este elementul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de distrugere a ceea ce avem" sau a ceea ce "credem puternic că ne aparține" (Holmes, Holmes, 2001, p. 135)66. Pretinzând exclusivitatea, persoana geloasă se concentrează mental și volițional atât asupra obiectului infidel (sau perceput ca infiel), cât și asupra terțului rival (sau perceput ca rival). Ea are un sentiment de penibilă iritare, de furie și de revoltă asociat cu impulsul de a-l alunga pe concurent. Văzută ca expresie a tulburării unei relații (Baumgart, 2008), gelozia este una dintre cele mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]