4,307 matches
-
zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară. 34. Cînd a venit vremea roadelor a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod. 35. Vierii au pus mîna pe robii lui, și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36. A mai trimis alți robi, mai mulți decît cei dintîi; și vierii i-au primit la fel. 37. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
la vieri, ca să ia partea lui de rod. 35. Vierii au pus mîna pe robii lui, și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36. A mai trimis alți robi, mai mulți decît cei dintîi; și vierii i-au primit la fel. 37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicînd: "Vor primi cu cinste pe fiul meu!" 38. Dar vierii, cînd au văzut pe fiul, au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pentru că ele îl socoteau drept prooroc. $22 1. Isus a luat cuvîntul, și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2. "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. 3. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4. A trimis iarăși alți robi, și le-a zis: "Spuneți celor poftiți: "Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zis: 2. "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. 3. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4. A trimis iarăși alți robi, și le-a zis: "Spuneți celor poftiți: "Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă." 5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă." 5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. 6. Ceilalți au pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît. 7. Cînd a auzit împăratul, s-a mîniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea. 8. Atunci a zis robilor săi: "Nunta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît. 7. Cînd a auzit împăratul, s-a mîniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea. 8. Atunci a zis robilor săi: "Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. 9. Duceți-vă dar la răspîntiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi." 10. Robii au ieșit la răspîntii, au strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ars cetatea. 8. Atunci a zis robilor săi: "Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. 9. Duceți-vă dar la răspîntiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi." 10. Robii au ieșit la răspîntii, au strîns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. Și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. 44. De aceea, și voi fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiți. 45. Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă? 46. Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd așa! 47. Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiți. 45. Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă? 46. Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd așa! 47. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: "Stăpînul meu zăbovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
le dea hrana la vremea hotărîtă? 46. Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd așa! 47. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: "Stăpînul meu zăbovește să vină!" 49. Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să mănînce și să bea cu bețivii, 50. stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
averile sale. 48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: "Stăpînul meu zăbovește să vină!" 49. Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să mănînce și să bea cu bețivii, 50. stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul pe care nu-l știe, 51. îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. $25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
nu vă cunosc!" 13. Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. 14. Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într-o altă țară, a chemat pe robii săi, și le-a încredințat avuția sa. 15. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul: fiecăruia după puterea lui, și a plecat. 16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanți, s-a dus, i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
doi talanți, a cîștigat și el alți doi cu ei. 18. Cel ce nu primise decît un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pămînt și a ascuns acolo banii stăpînului său. 19. După multă vreme, stăpînul robilor acelora s-a întors și le-a cerut socoteala. 20. Cel ce primise cei cinci talanți a venit, a adus alți cinci talanți, și a zis: "Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am cîștigat cu ei alți cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
socoteala. 20. Cel ce primise cei cinci talanți a venit, a adus alți cinci talanți, și a zis: "Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am cîștigat cu ei alți cinci talanți." 21. Stăpînul său i-a zis: "Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău." 22. Cel ce primise cei doi talanți, a venit și el, și a zis: "Doamne, mi-ai încredințat doi talanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
în bucuria stăpînului tău." 22. Cel ce primise cei doi talanți, a venit și el, și a zis: "Doamne, mi-ai încredințat doi talanți; iată că am cîștigat cu ei alți doi talanți." 23. Stăpînul său i-a zis: "Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!" 24. Cel ce nu primise decît un talant, a venit și el, și a zis: "Doamne, am știut că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
aspru, care seceri de unde n-ai semănat, și strîngi de unde n-ai vînturat: 25. mi-a fost teamă, și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată ce este al tău!" 26. Stăpînul său i-a răspuns: "Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat, și că strîng de unde n-am vînturat; 27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
-i dar talantul, și dați-l celui ce are zece talanți. 29. Pentru că celui ce are, i se va da și va avea de prisos, dar de la cel ce n-are se va lua și ce are! 30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților." 31. " Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32. Toate neamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Prietene, ce ai venit să faci, fă!" Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mîinile pe Isus și L-au prins. 51. Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mîna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea. 52. Atunci Isus i-a zis: "Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri. 53. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zicând că e farsor, Gross continuă disprețuitor: ― Statul!... Statul care ucide!... În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi, cei osândiți să murim ca să asigurăm huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale măcelul milioanelor de robi inconștienți! Mă mir că... ― Noi apărăm patria, prietene, moștenirea strămoșească! îl întrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândră în glas. ― Aici, în inima Rusiei, e patria d-tale? întrebă Gross cu mare dispreț. ― Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sânge ia armele, cu sau fără dreptate, știu cu toții că izbânda va fi spre folosul neamului și prin urmare fiecare om poate muri cu credința că s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi însă niște stăpâni urâți au trimis robii să moară ferecîndu-și lanțurile!... Atunci? în mijlocul vălmășagului de crime, ce mai poate cumpăni o crimă micuță, care-ți strivește ție sufletul? Cui îi mai pasă aici de sufletele noastre? ― Atunci urmează să...? întrebă repede Bologa, care începuse să asculte și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
crâmpeiele cele mai infime ce i-au murit în creieri înainte de a se limpezi, până la cugetările grele, ordonate, mândre, pe care el le alesese cu încredere drept călăuze de viață, și toate deopotrivă de palide și de supuse, ca niște robi împrejurul stăpânului atotputernic... Simțăminte stranii, nelămurite, se trezeau și se topeau în inima lui, învăluindu-i toată ființa într-o mulțumire caldă... În mintea lui încercă să mai ridice capul un gând, să-i reamintească cuiul ruginit de ură, dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: ― Primește, Doamne, sufletul robului tău Apostol... Apostol... Apostol...
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Și raze să reverse din frunte-a mea coroană... Să-ngenunchez nainte-ți așa ca la icoană Și descriindu-ți toată puterea fără seamă Să-ți zic; " Ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă.! ". Nu mă iubi! Ca robul să fiu pe lângă tine, De-i trece, -n jos pleca-voiu a ochilor lumine, Desmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămînă-n minte de cât un singur gînd: C-am aruncat un sceptru, cu dânsul lumea-ntreagă, Păstrîndu-mi pentru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
restaurația iubirii. Iubirea ne rumenește existența. După o vreme, iubirea devine un suspin în do minor. Nu poate fi acuzată instituția iubirii. Doar, cel mult, funcționarii ei. În iubire, nodul gordian poartă numele de momentul potrivit. Când iubesc, bărbații devin robii unor sclave. Iubirea a început să fie insensibilă la morile de vânt ale marelui cavaler Quijote. Chiar și sferica iubire este plină de stăpâni și de vasali. Iubirea - sublimul jug de doi al condiției umane. În unele căsnicii partenerii iubesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
completați cu o vipușcă. Nu chiar toți cei cu stalactite lichide în nas revoluționează, așa precum pretind, arta. Pudoarea nu este prin definiție poetică, și nici sexul-pamflet. Grajdul cosmetizat nu poate deveni catedrală. Și nici perseverența - talent. Poeții geniali sunt robi ai marilor utopii. Pe ofilirea iluziilor se instalează bătrânețea. Există scriitori care speră să supraviețuiască doar prin agresivitatea titlurilor. Nu toți scriitorii găsesc socluri libere. Cu timpul, naivitățile devin iluzii. Speranța că rațiunea ar putea salva omenirea rămâne o emoționantă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]