4,056 matches
-
cu Böcklin, aceasta s-ar reduce numai la recuzita motivelor compoziționale, "lacuri și cedri", însă, spre deosebire de artistul german, Loghi n-ar fi capabil să prelucreze, să stilizeze elementele de natură pentru a reda stări afective. De aici ar decurge și "romantismul" lui Loghi, privit ca o încercare de transcriere inadecvată a încărcăturii sentimentale proprii "romanticiștilor romanțioși". "Fantezist și poet pe deasupra nu implicit e și d-l Kimon Loghi; i-au spus-o toți admiratorii d-sale și d-sa îi crede
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de volum, formă și culoare, probabil ca să mărească impresia lucrului supranatural"433. Kimon Loghi este analizat ca un pictor romantic de către Petre Oprea în articolul său, "Un pictor romantic: Kimon Loghi"434. Istoricul de artă identifică două faze ale acestui romantism în primele două decenii, unul idilic, literar, în pictură, iar în următoarele două, în perioada interbelică în special, un romantism de nuanță postimpresionistă. Spectrul de sensibilitate artistică se întregește atunci când în rândul pictorilor romantici Petre Oprea îl include și pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de către Petre Oprea în articolul său, "Un pictor romantic: Kimon Loghi"434. Istoricul de artă identifică două faze ale acestui romantism în primele două decenii, unul idilic, literar, în pictură, iar în următoarele două, în perioada interbelică în special, un romantism de nuanță postimpresionistă. Spectrul de sensibilitate artistică se întregește atunci când în rândul pictorilor romantici Petre Oprea îl include și pe Franz von Stück, înregistrat în majoritatea studiilor despre simbolism ca pictor simbolist. Unde însă se află Loghi în locul geometric al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de Theodor Enescu printre alții ca o trăsătură specifică Art Nouveau-ului pe care-l practică pictorul în această perioadă. "În simbolism a existat o continuă, reciprocă osmoză între pictură și literatură, într-un sens cu totul nou decât în timpul romantismului, și deseori pictorii (numeroase exemple ar putea fi invocate) simțeau nevoia unei culturi literare și chiar a unui exercițiu literar, ce nu era numai un simplu "violon d'Ingres"449. În ce privește cele patru panouri decorative, Theodor Enescu găsește similitudini cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir Iskusstva scoate în evidență caracterul eclectic al mișcării artistice și atitudinea de frondă față de academism, prin care în epocă erau înregistrate clasicismul și romantismul, și față de un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea de "decadentism" cum fusese deja taxată, Diaghilev însuși primind porecla de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l situează la confiniile cu decadentismul și expresionismul, marcând astfel un câmp de tensiuni în arta poloneză modernă. Asimilarea și integrarea noului curent simbolisto-decadent, cât și a tematicii fin de siècle în contextul tradiției propriei sale culturi și în descendența romantismului, relevă capacitatea de sinteză a unui pictor ca Jacek Malczewski, bucurându-se de recunoaștere atât în spațiul cultural francez, cât și în cel german, prima expoziție individuală având loc în 1903, la Societatea Amicilor Artelor Frumoase, la Cracovia. Malczewski devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
romantică reprezintă fascinația suscitată de misterele dragostei, vieții și morții și de trecerea de la o formă pământeană la una nepământeană. Potrivit lui Leatherdale, "vampirul din folclorul Europei centrale și estice se va transforma în cele din urmă în vampirul construit de romantismul englez 70". Exemple ilustrative în acest sens sunt "viața-în-moarte" din The Rime of the Ancient Mariner (1797) a lui Samuel Taylor Coleridge, femeia-vampir din Cristabel, The Old Woman of Berkeley (1798) a lui Robert Southey, The Vampyre (1810) a lui
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
unde transeuropene. Este vorba mai întîi de unda Renașterii umaniste și de cea a Renașterii evanghelice. Știința se răspîndește în secolul al XVII-lea. Raționalismul Luminilor se extinde în Europa în secolul al XVIII-lea, pornind de la Paris, așa cum, treptat, romantismul se va răspîndi pornind de la Jena și Berlin. De-a lungul acestei istorii, unele orașe constituie pentru o vreme centre sau puncte de fierbere culturale privilegiate, cum ar fi de pildă Florența, Madrid, Amsterdam, Paris și Viena. Cultura europeană continuă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu armele îndoielii și criticii provenite din însuși exercițiul rațional. Ea se va alimenta din ce în ce mai mult, mai ales în țările nordice, din experiențele interioare (Swedenborg 1688-1772) și din exigențele interioare (Kierkegaard 1813-1855) ale subiectului. După deziluzia Luminilor și eșecurile Revoluției, Romantismul și Reacțiunea favorizează redescoperirea Creștinismului lucrarea Geniul creștinismului a lui Chateaubriand datează din 1802 și revenirea la Credință. Către sfîrșitul secolului, dialogica va căpăta un caracter ciclonic: oamenilor le este din în ce mai greu să creadă, dar le este
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că progresul salutat pretutindeni trebuia considerat și ca o pierdere a virtuților naturale (Discurs asupra științelor și artelor, 1750, Discurs asupra originii inegalității dintre oameni, 1755). Iar începînd din 1770, Sturm und Drang-ul german anunță noua etapă în care Romantismul va răspunde Luminilor. A izbucnit însă Revoluția franceză, care pare să reunească armonios rațiunea filozofilor și fraternitatea rousseauistă. Ea aduce libertatea, apoi Teroarea, pacea, apoi războiul, Republica, apoi Imperiul. Tinerii germani care salutaseră "sublimul răsărit al soarelui" au fost cuprinși
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în asupritori. Speranța și deznădejdea, nemărginite și una și cealaltă, aduse de Revoluția franceză se contopesc într-un vîrtej, adesea în aceleași conștiințe. Hegel este gînditorul cheie al acestui moment zbuciumat. În el se reunesc antagonismul raționalismului și cel al romantismului. El înfruntă contradicția, și-o asumă, încearcă să o depășească, o regăsește mereu, o așează în centrul gîndirii sale. Aceasta este complexitatea însăși, căci prin acceptarea contradicției și menținerea raționalității, ea depășește limitările rațiunii clasice, instituind, în sînul "rațiunii dialectice
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
culturală, mai întîi ca deviație, apoi sub formă de contra-tendință, uneori chiar ca tendință dominantă. Astfel, Rousseau, mișcarea Sturm und Drang, Athaneum-ul au fost devieri izolate și marginale ale filozofilor Luminilor înainte de a revoluționa ideile și a duce la apariția romantismului. Intelectualii marxiști au fost o mică minoritate deviaționistă în sînul intelectualilor de stînga înainte de a-și impune hegemonia și de a redeveni apoi o bisericuță. În sfîrșit, ideile intelectualilor nu rămîn izolate. Ele se răspîndesc în sferele cultivate ale societății
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
foarte mare Credință a pătruns în Rațiune și în Știință. Procesul ascunde de asemenea surprinzătoare răsturnări de situație, cînd, de pildă, excesul de îndoială dă naștere angoasei care conduce din nou spre credință, excesul raționalist provoacă insensibilitatea care conduce la romantism sau cînd contra-miturile se transformă în mituri, precum Rațiunea sau Știința. El conține de asemenea momente dialogice cruciale evidențiate de opozițiile exemplare Pascal / Montaigne, Hobbes / Locke, Newton / Descartes, Rousseau / Voltaire, Iluminism / Romantism, Hegel / Kierkegaard. El comportă în sfîrșit crize ce
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
credință, excesul raționalist provoacă insensibilitatea care conduce la romantism sau cînd contra-miturile se transformă în mituri, precum Rațiunea sau Știința. El conține de asemenea momente dialogice cruciale evidențiate de opozițiile exemplare Pascal / Montaigne, Hobbes / Locke, Newton / Descartes, Rousseau / Voltaire, Iluminism / Romantism, Hegel / Kierkegaard. El comportă în sfîrșit crize ce afectează fiecare dintre termenii dialecticii, însă nici unul dintre aceștia nu sucombă vreodată, ci profită chiar de criza sa pentru a se reînsufleți și reînnoi. Așa s-au petrecut și se petrec întotdeauna
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cînd clericii erau europeni prin natură, ea s-a dezvoltat în epoca modernă pentru a ajunge la conștiința europeană / cosmopolită comună a filozofilor iluminiști. Această revenire la spiritul Luminilor nu ar trebui nicidecum să ne determine să ne delimităm de Romantism. Dacă am reuși să ajungem la înțelegerea complexă a dialogicii culturale europene, am evita alternativa între universalismul abstract și singularitatea concretă, deoarece am fi în măsură să recunoaștem limitările pe care le impun fiecare dintre acești doi termeni. Ar trebui
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
limitările pe care le impun fiecare dintre acești doi termeni. Ar trebui mai curînd să complementarizăm cele două exigențe, așa cum au făcut-o în secolul trecut Michelet și Hugo și, la începutul acestui secol, Romain Rolland sau Thomas Mann. Nu Romantismul, ci Primul Război Mondial a sfă-rîmat pentru întîia oară spiritul european, ridicîndu-i unii împotriva celorlalți pe intelectualii țărilor beligerante, în special pe cei francezi și germani, convinși și unii și alții, în dublul lor obscurantism, de misiunea civilizatoare a Națiunii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
închipuiseră a se afla la Moscova sau la Beijing. Cultura europeană este cea care, în mod efectiv și în însăși singularitatea sa, constituie sursa universalității; ea este cea care poate extrage din sine experiența complexă a dialogicii între Iluminism și Romantism, Idee și Existență; ea este cea care deține posibilitatea autocritică și auto-corectivă pe care pretindea să o monopolizeze Ortodoxul Aparat. Descoperim acum că nu putem deveni cu adevărat credincioși Universului decît abandonînd falsul Universal al Soarelui roșu în favoarea unei Europe
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și-a pus, ca într-o imagine pe negativ, problema îndepărtării sale de o artă naturală de a trăi. Prin intermediul "înțeleptului mandarin" mitico-real, ea și-a pus problema unei înțelepciuni care devenise impracticabilă într-o istorie care devenise clocotitoare. Apoi romantismul a exprimat nevoile difuze, imense, inexprimabile ale sufletului în interiorul unei civilizații sortite preciziei tehnice și calculului. Astăzi, artele de a trăi originale, izvorîte din culturile europene, și mai cu seamă mediteraneene, tind să se degradeze în contextul consumului și să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dumitale, obraznico! Ba al tău, mojico!" Codurile opuse (Șt. Cazimir) și incompatibile sunt sesizabile în comportamentul multor "eroi" ai operei emblematici reprezentanți ai snobismului: Zița combină stilul tradițional cu cel plebeu și reziduuri patriarhale cu achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea predestinată ce ar dori să părăsească mediul ostil, Agamiță reclamă drepturi ereditare cu argumentul familiei sale... de la pazusopt, în timp ce Crăcănel urmează în lumea mahalalei clișeul desuet al nobleței sufletești: "...am plîns și am
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
iunie 1990, același cotidian a purtat chiar pe frontispiciu un citat scripturistic. "Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conștiință? (I Corinteni 10, 29)"144. Activitatea discursivă religioasă de factură spirituală a constituit, în acea perioadă de romantism post-revoluționar, o preocupare preponderentă a respectivului cotidian. Titluri precum " Să privim în noi", semnat de părintele Galeriu 145, sau "Credință, Bunătate, Rațiune", aparținând reputatului părinte Dumitru Stăniloaie 146, precum și "Credința în Dumnezeu și morala creștină", al preotului Alexandru Hotăran 147
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed în ROMÂNIA CĂTĂLIN GHIȚĂ DEMIURGUL DIN LONDRA Introducere în poetica lui William Blake INSTITUTUL EUROPEAN 2014 Cuvinte-cheie: William Blake, romantism, poetica, interpretare Lui Liviu Cuprins Mulțumiri / 9 Introducere / 11 Partea I. Eul în viziune / 21 1.1. Prolegomena. Formularea identității / 23 1.2. Problemă eului / 25 1.3. Eul creator și eul empiric / 34 1.4. Emergentă eului creator / 36
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
intelectuale pe care o face James Engell 62. Pornind de la premisa că imaginația este un concept independent forjat, în sensul modern, de Epocă Luminilor, Engell afirmă că respectiva idee este instrumentul fundamental pentru înțelegerea atât a luminismului, cât și a romantismului 63. Caracteristicile inerente ale acestei forțe sunt rezumate astfel: "Imaginația creatoare a devenit modul de unificare a psihicului uman și, prin extensiune, al reunificării omului cu natura, de revenire pe căile conștiinței de sine la o stare a naturii superioare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de semnificații revelate. În al cincilea rând, criticul notează că prezența inspirației anulează ordinea temporală comună, generând "o temporalitate stranie" (1997, p. 3)76. În al șaselea rând, Clark subliniază conflictul care se instaurează între teoriile despre inspirație emergente în romantism și cele arhaice, potrivit cărora adevărul absolut este întrupat de persoana cea mai ignoranța în privința propriilor acte. Nouă conștiința de sine a receptorului inspirat este detectabila încă de la Blake, deși ea va irupe în teoriile lui Coleridge. Că și în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
2 vols. London: Routledge and Kegan Paul, 2002. Richey, William. Blake's Altering Aesthetic. Columbia and London: U of Missouri P, 1996. Roos, Jacques. Aspects littéraires du mysticisme philosophique et l'influence de Boehme et de Swédenborg au début du romantisme: William Blake, Novalis, Ballanche. Strasbourg: P.H. Heitz, 1951. Rosán, Laurence J. "Proclus and the Tejobindu Upanishad". Neoplatonism and Indian Thought. Ed. R. Baine Harris. Albany: State U of New York P, 1982. 45-62. Rosen, Charles. Romantic Poets, Critics, and Other Madmen
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
toutefois essayé de mettre en évidence et de discuter aussi des passages, des figures, des thèmes et des structures épiques qui puissent faciliter aux lecteurs la compréhension de l'œuvre poétique, difficile et fascinante, de William Blake. Mots-clés: William Blake, romantisme, poétique, interprétation 1 Toate citatele din opera lui Blake sunt extrase din ediția The Complete Poetry and Prose of William Blake. Ed. David V. Erdman. Commentary Harold Bloom. Newly revised ed. Garden City, NY: Anchor/Doubleday, 1982, pe care o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]