6,798 matches
-
subit învins de marile taine ale sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai voia să se lase fiert de aparenta mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele ruine ale durerii, părând doar preocupat să nu-mi cadă cumva mâna de pe behind-ul Esterei, atât de învăluitor legănat prin tot acel ținut al groazei. I-am dat dreptate inginerului care, scuzându-se că are treabă la comandament, ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care eu încă șovăi dacă să intru sau să mă întorc, să-mi continui căutarea obiectelor pierdute, de unde sunt convins că-mi voi recupera servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu este deloc așa. Oricând pot uita de mine, pot scăpa hățurile, frâiele și pot s-o iau de la început. Numai că de data aceasta nu mai există nici un început. Este continuare doar - după o întrerupere oarecare - a drumului spre ruină. Ciudat e doar că mi se pare totul atât de simplu. Și de aici această frică surdă, permanentă de a nu cădea iarăși. De a nu începe iarăși să beau. Cât mă va ține hotărârea de acum? Repulsia? Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dispărut, ultimele rămășițe s-au dus odată cu Republica, presupun că spre bine, și tot ce-a mai rămas din ea sînt numele de pe antetul unor Întreprinderi, bănci și consorții fără chip. Asemeni tuturor orașelor vechi, Barcelona e o sumă de ruine. Marile glorii care alcătuiau mîndria deșartă a multora, palate, fabrici și monumente, Însemne cu care ne identificam, nu mai sînt decît niște cadavre, relicve ale unei civilizații stinse. Ajuns În acest punct, părintele Fernando făcu o pauză solemnă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de pește. Pe drum, cu obișnuitul său dar pentru folclorul foiletonesc, Fermín mă puse În temă cu scena către care de Îndreptam. Azilul Santa Lucía era o instituție de o reputație necurată, care lîncezea În măruntaiele unui vechi palat În ruine, situat pe strada Moncada. Legenda ce-l Învăluia schița un profil undeva la jumătatea drumului Între un purgatoriu și o morgă de condiții sanitare abisale. Povestea lui era, cel puțin, deosebită. Din secolul al XI-lea adăpostise, printre altele, reședința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fi coborît Îndeajuns pentru a-mi inspira momente de puritate și de castitate și pentru a-mi șterge din minte toate mirajele febrile pe care le ținusem În mine atîtea zile. Găsind un scop practic, mai puțin poetic decît contemplarea ruinelor timpului, am luat o lumînare și m-am pregătit să explorez vila, În căutarea unui material combustibil cu care să fac locuibilă Încăperea și acele două pleduri care acum tremurau În fața șemineului, străine de călduroasele amintiri pe care le păstram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
discern conturul unor femei de vîrste și constituții diferite. Pe vintre se puteau citi cuvinte trasate cu cărbunele. „Isabel. Eugenia. Penélope.“ PÎnă la urmă, tot lecturile mele victoriene mi-au sărit În ajutor și am Înțeles că acea viziune reprezenta ruina unei practici căzute În uitare, ecoul unor timpuri cînd familiile Înstărite dispuneau de manechine create după talia membrilor familiei, pentru confecționarea Îmbrăcăminții și altor articole casnice. În pofida privirii severe și amenințătoare a Cristului, n-am putut rezista ispitei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Carax. Mi-a zis că nu și, cu o expresie sumbră, m-a avertizat că nu trebuia să dau adresa aceea nimănui. Niciodată. Miquel Moliner era un om enigmatic. Trăia singur Într-un palat cu aspect de peșteră, aproape În ruină, care făcea parte din moștenirea tatălui său, un industriaș ce se Îmbogățise din fabricarea de armament și, se spunea, din promovarea războaielor. Departe de a trăi În lux, Miquel ducea o existență aproape monahală, dedicat cheltuirii acelor bani, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la gură. A pus aproape tot departamentul de poliție să-l caute și să-l captureze pe fugar, Însă fără succes. Atunci l-a acuzat pe pălărier că sabotase planul asupra căruia căzuseră de acord și l-a amenințat cu ruina absolută. Pălărierul, care nu Înțelegea nimic, a acuzat-o la rîndul lui pe nevastă-sa, Sophie, că ticluise fuga fiului infam și a amenințat-o că o va arunca În stradă pentru totdeauna. Nimănui nu i-a trecut prim minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care a ajuns Înapoi În Spania era aproape un cerșetor, un sac de amărăciune și de ratare ce nu mai păstra decît amintirea a ceea ce simțea că Îi fusese furat și ura față de cel pe care Îl considera vinovat pentru ruina lui: Julián Carax. Încă Îi ardea În amintire promisiunea făcută tatălui său. De cum a sosit la Barcelona, a adulmecat urma lui Carax pentru a descoperi că Julián, la fel ca el Însuși, dispăruse dintr-o Barcelonă ce nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o capcană În care, cu o răbdare nesfîrșită, Își așteptau prăzile care, mai devreme sau mai tîrziu, sucombau, din prostie sau din neglijență. În opinia lui, societatea civilă avea multe de Învățat de la insecte. Aldaya era un caz clar de ruină morală și fizică. Îmbătrînise vizibil și arăta amărît, fără tonus muscular. Fumero detesta oamenii fără tonus muscular. Îi făceau greață. — Javier, Îmi merge ca naiba, l-a implorat Aldaya. Îmi poți da o mînă de ajutor pentru cîteva zile? Teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mai devreme sau mai tîrziu, cu toții aveau să sfîrșească Încîlciți În plasa lui. 6 În iarna lui 1934, frații Moliner au izbutit, În sfîrșit, să-l evacueze pe Miquel din vila de la Puertaferrisa, care a rămas pînă astăzi goală, În ruină. Nu voiau decît să-l vadă În stradă, deposedat de puținul pe care Îl mai avea, de cărți și de acea libertate a izolării care Îi jignea, aprinzîndu-le măruntaiele de ură. N-a vrut să-mi spună nimic și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nici de familia ei. Om de origine umilă, nevoit să muncească o viață Întreagă pentru a se menține pe linia de plutire, pălărierul bănuise dintotdeauna că banii și spița ilustră se bucură de nemurire. Fuseseră de-ajuns cincisprezece ani de ruină și de mizerie pentru a șterge de pe fața pămîntului palatele, industriile și urmele unei stirpe. CÎnd pomenea numele Aldaya, multora le suna cunoscut, Însă aproape nimeni nu-și mai amintea ce Însemnase. În ziua cînd Miquel Moliner și Nuria Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
eu. Socoteam secundele care ne despărțeau de ieșire. Dacă izbuteam să-l Îndepărtez de acolo și să-l las cu acea rană a vidului, poate că Încă am mai fi avut o șansă. L-am lăsat pe Julián să absoarbă ruina acelui loc, să-și purifice amintirea. — Trebuia să te Întorci și s-o mai vezi o dată, am zis. Acum ai văzut că nu e nimic. E doar o vilă veche și nelocuită, Julián. Hai să mergem acasă. M-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acesta să expedieze actele și plățile corespunzătoare cheltuielilor proprietății la biroul avocatului Requejo, pe numele căruia am deschis o căsuță poștală și căruia i-am atribuit o adresă fictivă, un fost garaj dezafectat aflat la două străzi de vila În ruină a familiei Aldaya. Eu speram că, orbită de posibilitatea de a-l ajuta pe Julián și de a reintra În legătură cu el, Sophie nu avea să pună sub semnul Întrebării tot acel hățiș avocățesc și că va accepta să ne ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o tandrețe ciudată care Îl deruta și pe care credeam că și-o pierduse cu mulți ani În urmă. Am aflat că se Întorsese la vila familiei Aldaya și că acum locuia acolo, pe jumătate spectru, pe jumătate cerșetor, străbătînd ruina propriei sale vieți și veghind rămășițele lumești ale Penélopei și ale copilului lor. Acela era singurul loc din lume pe care Îl mai simțea al său. Există temnițe mai grele decît cuvintele. Eu mă duceam acolo o dată pe lună, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bezna ce inunda parterul. CÎnd venise, Fumero lăsase ușa de la intrarea principală deschisă. VÎntul stinsese lumînările și spulbera Înăuntru volburi de zăpadă. Frunzele uscate și Înghețate dansau pe tavan, plutind Într-un tunel de luminozitate prăfoasă prin care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă. Încă nu-l detectasem pe Fumero. M-am Întrebat dacă nu cumva coborîse În pivniță sau În criptă. Pulberea de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să n-aibă nici un Dumnezeu, sentimentul de mândrie locală persistă și călătorul admiră măcar cerul Înalt al Iașilor și stolurile de ciori ce se oglindesc În cele două laturi ale imobilului placate În termopan, contrastând cu partea centrală, rămasă În ruină, unde se oploșesc pisicile, și câinii, și „șobolanii străzii”, Înarmați cu pungi fumurii de aurolac, iar ca să-și uite tristețea care Îi apasă fără voia lui sufletul, se duce vizavi de gară, unde Își omoară timpul la un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e pustie și ne putem Închipui cu ușurință că În ea s-au cuibărit bufnițe și paianjeni. Grințu ar da indicații precise pentru coloana sonoră a unui asemenea scenariu. În partea din spate a curții, cumva În fața și spre stânga ruinei din cărămidă roșie, se află câteva ateliere noi, un fel de barăci ridicate din prefabricate ușoare, ondulate. Ferestrele lor mici sunt luminate, dar dinspre ulița care vine de la șoseaua principală nu pot fi văzute din cauza pereților groși, Înalți ai fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un om care tocmai a fost rănit nu mai este așa de preocupat de șapca lui pentru a o recupera și a și-o pune pe cap. În depărtare se ghicesc clădirile unui oraș sau ale unui sat sau numai ruinele a ceea ce a fost un oraș sau un sat. În fața unui mormânt care, judecând după casca metalică așezată pe grilajul pitic de lemn, pare să fie mormântul unui soldat se află, În picioare, echipat cu o manta lungă până la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sic!) 12. Atelierul de sculptură 13. Atelierul de pictură (de data aceasta două ateliere separate și nu două Într-unul ca mai sus) 14. Fântâna 15. Sfânta cruce ridicată În memoria Călugărilor răposați În Sfânta Mănăstire X, județul Y, pe ruina zidurilor vechi (Interesant de văzut de ce substantivele comune Călugări și Mănăstire sunt scrise cu majuscule, iar celelalte - cruce, memorie, ruină și ziduri - nu.) 16. Izvorul Tămăduirii 17. Calea Crucii 18. Bisericuța numită Golgota, cu terasă (virgulă salvatoare) 19. Chiliuța pustnicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ca mai sus) 14. Fântâna 15. Sfânta cruce ridicată În memoria Călugărilor răposați În Sfânta Mănăstire X, județul Y, pe ruina zidurilor vechi (Interesant de văzut de ce substantivele comune Călugări și Mănăstire sunt scrise cu majuscule, iar celelalte - cruce, memorie, ruină și ziduri - nu.) 16. Izvorul Tămăduirii 17. Calea Crucii 18. Bisericuța numită Golgota, cu terasă (virgulă salvatoare) 19. Chiliuța pustnicului În cimitirul Călugărilor 20. Casa excursioniștilor (un iz modern sau chiar monden!) 21. Locuințele grăjdarilor și grajdurile 22. Plantația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nici nu există cu adevărat, poate că totul trebuie zidit după macheta dată cu ajutorul acestor mii de lei, iar opera de refacere Începută de starețul ieromonah În 1940 nu constă decât În Înfigerea unui țăruș orientativ În preajma izvorului sau a ruinelor. Jos de tot, În mijloc și cu litere mici, mai scrie; Înregistrat la no. 89/1945 al Sf. Mănăstiri X. O Însemnare ce poate trece neluată În seamă, dar de mare importanță În stabilirea unui aer de seriozitate al afacerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine, colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările. Sub acoperiș, în colțul casei, se sărută două turturele.
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
un țambal de același matal , căderea lor fiind determinată de descărcarea apei. Carol Magnul a fost urmat la tron de către fiul său Ludovic , un prinț bine intenționat dar slab , sub a cărui domnie opera tatalui sau a intrat curând în ruină . Lui Ludovic i-a urmat alți doi prinți incapabili a caror putere slabă și adesea tiranică este fără îndoială izvorul acelor neplacute întâmplări pe care legendele le situiază în jurul lui Carol Magnul. Nelegiuirile și răzvrătirile paladinilor lui Carol , despre care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]