KorAP: Find »[drukola/base=rupt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...186 >

4,629 matches

Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807

colțurile îndepărtate ale Mediteranei erau mai aproape decât nordul peninsulei pe care o locuiau. Preferau să înfrunte primejdia apelor decât să se avânte pe uscat spre tărâmurile noastre. Să se strecoare pe sub perdeaua de fulgere a cumplitelor furtuni. Cu vâslele rupte și cu pânzele sfâșiate, să spere, totuși, în salvare, tăind cu vârful corăbiilor talazurile care acopereau puntea. Să înfrunte monștrii fioroși în adâncuri, pregătiți să scufunde vasele și să înece marinarii. În tunetele asurzitoare, să-l invoce pe Zeus ca să

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819

și necorigiate și se lua la alte lucrări."34 Slavici a observat că Eminescu, ca scriitor "strica multă hîrtie, căci făcea multe corecturi, mai ales în ceea ce privea alegerea vorbelor... În jurul mesei lui de scris era deci mereu cu hîrtii rupte"35, iar A. C. Cuza și Miron Pompiliu, vizitîndu-l pe Eminescu la Botoșani, în 27-28 mai 1887, au văzut în jurul patului său "pe bucăți de hîrtie proastă, mototolită, versuri scrise cu creionul, care d-abia se mai puteau citi"36. Față de

[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
nume, pe care le vom întîlni pe paginile următoare. Dar, pînă acolo, să reînnodăm firul evenimentelor, întorcîndu-ne la Blaj, în octombrie 1866. Din cauză că nu reușise la examene, Eminescu nu mai putea cere de acasă nici un ajutor. Legătură cu familia devenise ruptă, în mod categoric. Rămas singur și fără nici un sprijin, el a părăsit Blajul pe tăcute și a pornit-o, pe jos, către Sibiu. Credea că-l va întîlni pe fratele său, Nicolae, dar acesta, fără a-și mai putea termina

[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
cuvîntului curgeau zdrențele de pe el. I se mai vedea pe la gît un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul, de sus și pînă jos, era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părțile zdrențuită, de la mîneci pînă la coate, și cu niște pantaloni zdrențuiți din sus și zdrențuiți din jos. Era într-adevăr dureroasă înfățișarea externă a acestui tînăr și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să

[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420

unui gânditor ce pare major - Leucip - contra a două mii de pagini consacrate celebrării urii față de lumea terestră - Platon: iată cum o civilizație poate fi orientată spre lumină sau spre întuneric. A aduna aceste fragmente, a găsi aceste pagini mototolite și rupte, aceste suluri care se fac praf și pulbere, aceste papirusuri fărâmițate sunt niște fapte care țin de noroc sau de întâmplare. Prima arheologie care permite accederea la aceste comori e clasică; ea presupune identificarea locului, șantierul, săpăturile efectuate întâi cu

Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466

Prin faptul că a practicat în cercetările sale „divorțul dintre conștiință și conduită”, că a așeza „de o parte conștiința ruptă de activitatea practică, în cursul cărei se țes raporturile reale ale omului cu lumea obiectivă, iar de cealaltă activitatea ruptă de conștiință și transformată în deprinderi și reacții oarbe”, behaviorismul s-a plasat, prin esența concepției sale, pe pozițiile metafizicii dualiste. Însăși „activitatea”, după J.B. Watsor unicul obiect al psihologiei, este redusă - arată Al. Roșea - la o totalitate de reacții

Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică (2006) [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442

episodul militar din 1 iulie 1432 de la San Romano, o vale de lângă râul Arno, Între oștile Florenței și Sienei. Olvido Îi atrăsese atenția lui Faulques asupra liniei orizontale care culmina cu cavalerul doborât de lance și Îi arătase celelalte lănci rupte, care, În țărână, lângă trupurile celor doi cai căzuți, se Încrucișau, simulând o rețea, un pavaj pictural În perspectivă, cu care se potrivea, proiectându-se spre fundal și spre zarea plină de copaci, masa bărbaților ce se Înfruntau În scena

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
cheiul pescarilor. - Cine ar fi zis? a adăugat, cu un gest răsucit. Apoi a lăsat capul În jos, ca să aprindă altă țigară. Faulques i-a zărit cicatricea de pe mâna stângă, apoi cea de pe frunte, verticală și mai adâncă. O sprânceană ruptă, fără Îndoială. Obiect contondent. Cicatricea aceea nu apărea În fotografie, și nici Markovic nu pomenise de ea când vorbise de rana de la Vukovar. Poate că era din lagărul de prizonieri. Vorbise de tortúri. Ca pe un animal, fuseseră vorbele lui

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
pe gânduri câteva clipe, cu un aer evocator. Am cunoscut, a adăugat, și un bărbat care a stat Îngropat unsprezece ore sub casa lui bombardată, imobilizat În moloz, cu ochii pironiți pe un obiect din fața lui: un brici de ras rupt. Închipuiește-ți: unsprezece ore neclintit, cu acel obiect În față. Gândind. Ceva asemănător cu ce am făcut eu cu șervețelul de hârtie de pe tufă. Ori cu fotografia pe care mi-ai făcut-o dumneata. Așadar, omul acela a ajuns să știe

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
acel obiect În față. Gândind. Ceva asemănător cu ce am făcut eu cu șervețelul de hârtie de pe tufă. Ori cu fotografia pe care mi-ai făcut-o dumneata. Așadar, omul acela a ajuns să știe totul despre brice de ras rupte și orice idee cu care acestea se pot asocia. Și, ascultându-l, și eu. - După lagărul de prizonieri, când am aflat că nu mai aveam familie, am călătorit puțin. Am citit unele lucruri. Aveam un motiv serios: dumneata. Cunoașterea bărbatului

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
puțin. Am citit unele lucruri. Aveam un motiv serios: dumneata. Cunoașterea bărbatului care Îmi distrusese viața cu o poză cerea unele cunoștințe. Mecanicul de dinainte de război n-ar fi izbutit niciodată așa ceva. Fără să știe, muzicianul și bărbatul cu briciul rupt Îmi deschiseseră niște uși. Nici eu n-am Înțeles ce utile aveau să fie ele după o vreme, când aveam să știu. S-a oprit și a privit de jur Împrejur, aplecat Înainte, cu palmele sprijinite de coapse ca și cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
halogene - și a stat acolo până când retina i s-a obișnuit cu Întunericul, privind licărul Îndepărtat al farului, luna și stelele. Se pare - asta spusese croatul de dimineață, când priveau amândoi pictura murală - că participăm la un concurs de brice rupte, domnule Faulques. Pictorul de război tocmai terminase de povesit ceva În stilul lui, cu pauze lungi, parcă revizuindu-și memoria În sinea lui, În loc să stea la taifas cu un necunoscut care nu mai era chiar așa de necunoscut. Un balamuc

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
dat deoparte. Vânzătorilor de automobile, parfumuri și ceasuri scumpe nu le place să-și vadă reclamele lângă asemenea scene. Croatul a continuat să se uite la pictorul de război. Zâmbea placid. A spus: - Parcă suntem la un concurs de brice rupte, domnule Faulques. Markovic s-a Întors iar spre frescă. A stat așa vreme Îndelungată. La sfârșit, a dat ușor din umeri, ca răspuns la niște gânduri intime. - Cine a spus că războiul a epuizat cuvintele? - Nu știu. Mi se pare

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Totul mergea prea departe. Dar era În toate acestea o plăcere sinistră, a hotărât, ca bărbatul care Își bănuiește nevasta și scociorăște până se ridică, triumfător, cu dovada. Ca și cum ți-ai luneca ușurel degetul peste tăișul ascuțit al unui brici rupt. Markovic stătea tot pe treaptă. A dat molcom și afirmativ din cap, de parcă tocmai auzise un răspuns pe care nimeni nu-l dăduse. — Am presupus că era vorba despre așa ceva, a zis. De-adevăratelea nu există pe-aici nici o femeie

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
fotografiile găsite În case devastate. Le fotografia așa cum le găsea, fără să le atingă ori să le aranjeze vreodată: călcate În picioare, arse de incendii, atârnate și strâmbate pe perete, cu geamurile ori ramele sparte, albume de familie deschise și rupte. Fotografiile părăsite, spunea, sunt ca petele deschise la culoare pe un tablou tenebrist: nu luminează, ci Întunecă umbrele. Prima și singura dată când Faulques o văzuse plângând În război fusese În fața unui album, la Petrinja, În Croația, cu douăzeci și

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
sacoșa cu beri, s-a ridicat și a Încuviințat din nou. Privea marea, gânditor. - Infamie, cuie pierdute, neglijențe, simetrii și hazarduri. Vorbim toată vremea despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a răspuns pictorul de război, rămânând cu ochii pe el. În lumina aceea vedea pe chipul croatului lucruri pe care nu le observase. - Atunci, nimic nu-i nevinovat, domnule Faulques. Și nimeni. Fără

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
structură complexă care nu poate fi descrisă decât În ansamblu, căci părțile ei sunt indescriptibile. E adevărat? Dar ai o problemă, Faulques. Una serioasă. Nici o fotografie nu poate face asta. Eu sunt mai practică și mă mărginesc să colecționez verigi rupte: ruine cu antecedente clasice, găselnița literaților romantici imbecili, revizitate de artiști și mai imbecili. Dar eu nu caut parfumul trecutului. Nu vreau să Învăț, nici să-mi amintesc, ci să rup legături. Sau, În jargonul tău de psihopat, locurile pustii

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
părea rău de contrariu. Se gândea, de pildă, la copiii pe care Îi pozase În Liban, atacând un tanc. Pictorul de război și-a privit gazda surprins. Individul Își făcuse bine lecțiile. - Ți-am spus că dumneata ești briciul meu rupt - Markovic Își atinse fruntea cu un deget. Am avut multă vreme... Îți amintești de poza aia? Faulques Își amintea. În Împrejurimile Beirutului, patru palestinieni foarte tineri ieșiseră descoperiți pentru ca el să-i fotografieze atacând cu un aruncător de grenade RPG

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
gata să se despartă. Spre surprinderea sa intimă, se simțea neobișnuit de liniștit. Lucrurile veneau când trebuiau să vină. La timpul și În ritmul lor. O clipă, s-a Întrebat ce-o să facă Markovic după aceea, fără el. Fără briciul rupt Înfipt În creier. Oricum, asta n-avea să mai fie problema lui. Croatul s-a Îndreptat agale spre ușă. A făcut-o aproape fără nici un chef. Acolo s-a oprit și a ridicat mâinile, ca să aprindă altă țigară cu bricheta

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
incomodă pentru fotografiat și proiecta umbra lui Olvido pe pietricelele Împrăștiate pe șosea, ale căror contururi o deformau. O clipă, Faulques se gândise să fotografieze umbra aceea cu margini imprecise, dar renunțase. Chiar atunci, ea zărise pe jos un caiet rupt și decolorat. Un caiet de școală, cu coperți albastre, câteva file rupte, deschis În iarbă. Luase aparatul fotografic, făcuse doi pași Înainte, căutând un cadraj bun, mai făcuse un pas spre stânga și călcase pe mină. Faulques și-a privit

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
șosea, ale căror contururi o deformau. O clipă, Faulques se gândise să fotografieze umbra aceea cu margini imprecise, dar renunțase. Chiar atunci, ea zărise pe jos un caiet rupt și decolorat. Un caiet de școală, cu coperți albastre, câteva file rupte, deschis În iarbă. Luase aparatul fotografic, făcuse doi pași Înainte, căutând un cadraj bun, mai făcuse un pas spre stânga și călcase pe mină. Faulques și-a privit mâinile pătate cu vopsea roșie, apoi s-a uitat la pictura murală

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
spre masă și a luat coperta revistei cu fotografia lui Ivo Markovic: un tânăr blond cu stropi de sudoare pe față, ochi goi și gesturi ostenite, atât de diferit de bărbatul care aștepta lângă faleză. Fluturi de Lorenz și brice rupte se Întărâtau unii pe alții În acea imagine care, după ce se fixase pe negativ, Încă se ignora pe sine și consecințele ei, prelungite până În prezent: Faulques privea fotografia În bătrânul turn cu vedere spre mare. Adevărul e În lucruri, nu

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
mai mult decât o farsă, nu ți se pare? Există și analgezice de moment. Cu puțin noroc, te fac să reziști. Și, bine administrate, te ajută până la sfârșit. - De exemplu? - Luciditatea, mândria, cultura. Râsul. Nu știu. Chestii de-astea. - Bricele rupte? - Și ele. Jarul țigării s-a Însuflețit. - Și dragostea? - Și dragostea. - Chiar dacă se termină ori se pierde, ca și restul? Jarul țigării s-a Înțețit de trei ori Înainte ca Markovic să vorbească iar. - Cred că acum Înțeleg bine, domnule

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234

criminală, a fost dus În beciul bucătăriei Închisorii. Aici a fost bătut până la sânge, după indicațiile șefului anchetei. L-am văzut pe deținut când, după circa două ore de tortură, era adus abia ținându-se pe picioare. Era cu carnea ruptă și plină de sânge și zbiera cât Îl ținea gura. Anchetatorul-șef susținea că anchetarea și bătaia În pielea goală au efecte psihologice deosebite asupra anchetatului”13. O altă metodă utilizată, după declarația aceluiași securist, consta În smulgerea părului din

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
cel mult 800 de calorii! Drept la pachet nu aveam, iar foc În 1948-1949 am avut numai de la 15 ianuarie la 1 martie. Nu aveam nici pat, nici saltea, ci doar o jumătate de rogojină și o jumătate de pătură, ruptă și ea. Mai târziu ni s-a interzis și odihna de la ora 5 dimineața și până la ora 10 seara. Iar dacă, singuri fiind, Încercam să schimbăm o vorbă cu vecinii de cameră, pe la ușă ori prin perete, atunci eram nu

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]