3,819 matches
-
vis. Cu toate acestea, fiecare păstrăm reziduuri - un fel de organe atavice, ar zice unii - de valori care nu sânt cu adevărat negociabile. Deși pentru alții ele ar putea să nu reprezinte nimic, pentru mine ele sânt indiscutabile și absolute. Sânt cele care ne provoacă reacții adevărate în fața adevăratelor realități. Cele care ne situează, măcar cu o parte din ființa noastră, de partea adevărului. Pot negocia viața lui Rick din "Casablanca", deși soarta lui mă emoționează profund, pentru că încă mai discern
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a semenilor mei ar putea fi "relativizată". Degețelul mic al fetiței mele valorează pentru mine cât lumea și nu e o valoare pe care s-o pun în discuție. Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărți ale lumii sânt cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai strident "interesante". Cum au succes cărți care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
burse de mai multe mii de euro. Ce să spun? Am fost când va aproape zece ani profesor de școală generală într-un cartier foarte modest, 299 Too much monkey bussiness Cum pur și simplu habar n-am cine mai sânt astăzi idolii, am întrebat-o pe fiică-mea, care, având cincisprezece ani, ar fi putut să fie mai în temă. "Păi, nimeni", mi-a răspuns ea, lățită pe fotoliu și gâfâind, fiindcă dansaserăm vreo jumătate de oră pe Chuck Berry
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mare în topuri, unii intră, alții ies, colegîștele mele fredonează azi din "ASIA", mâine din "Ca$$a Loco", dar nimeni nu mai are un cult pentru careva. De fapt, aproape toți ăștia de pe "Atomic" sânt niște loseri". Dar nu mai sânt inși, totuși, care să aibă fani? Uite, Eminem scoate tot timpul..." "Derbedeul ăla?" "Cum, mie mi se pare drăguț..." "Ăla drăguț!!!?" Grimase de dispreț și blazare au însoțit și celelalte nume pe care le-am aruncat, în disperare de cauză
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu elicopterul în creierii munților, unde un cioban își păștea oile. Ciobanul se uită o clipă prin el și trece mai departe. "Nu mă cunoști?" De unde să te cunosc, domnule?" "Cum, păi pe mine mă cunoaște o lume întreagă, eu sânt ăla care e toată ziua la televizor, la radio, în ziare..." Baciul se uită la el mai bine: "Aoleu, Dobrine, ce-ai mai îmbătrînit..." Vechea televiziune națională, alb-negru, te zeifica. Astăzi, televiziunea prin cablu (printre alte dezvoltări mediatice cu efecte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
divinitățile pe fațadele templelor din Indochina. 303 Perspectivele dispar, figurile par încălecate arbitrar și grotesc, istoria se rescrie permanent, figuri care par emblematice sânt împinse rapid și programatic spre margine, pentru că altele și altele trebuie să eclozeze. într-un sezon sânt fumate vedete care ar fi ținut altădată două decenii. Nimeni nu mai pare azi de neînlocuit. E foarte ciudat: pare că sistemul de VIP-uri (adică acele persoane care apar des la televizor) al lumii de azi a devenit contraproductiv
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
legătura cu televiziunea e nițel mai slabă. Și tocmai din cauza asta, la o primă aproximare, am putea zice că, aproape prin definiție, această zonă se află într-o mare umbră. Pentru oamenii tineri, scriitorii, filozofii sau oamenii de știință nu sânt vedete. Cel puțin până nu ajung să aibă plete cărunte zbârlite, să scrie pe tablă E=mc2 și să scoată limba din răsputeri. Am întîlnit foarte rar inși care să-și fi făcut un idol dintr-un scriitor. Când eram
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a modului de viață occidental, căci înseamnă, de fapt, o reacție "elitistă" în fața unei fericiri "populare". Eu cred că avem nevoie de ambele feluri de fericire, că fiecare-n parte este săracă și "extremă" în lipsa celeilalte. Cred, de altfel, că sânt foarte rari atât poeții puri și extatici, cât și consumiștii complet imbecilizați de bere și televiziune. Sîntem cu toții, de fapt, o combinație între cele două cazuri, și idealul uman ar putea să fie, în consecință, o viață împlinită și decentă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lor, plăcile "Pathe", chiar și cele de calitate, înregistrate sub sigla "His Master's Voice", erau de ebonită și, cu vremea, se fisurau, îmbătrîneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea, tangourile 312 lui Cristian Vasile sânt atât de neobișnuite, au o linie sonoră atât de originală și de mișcătoare și cuvinte de un kitsch atât de înduioșător, încît eu, cel puțin, le-am iubit de la prima ascultare. Puțini mai știu că autorul "Zarazei", al "Ramonei" și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să ne mirăm atâta Că oamenii, având și glas și limbă, Au pus la lucruri nume felurite, Cum felurită le era simțirea, Când vitele chiar, necuvântătoare, Și fiarele scot glasuri felurite, Ori le e frică, ori au vreo durere, Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ale Uralului (unde își capătă de la slavi numele de ugri, de la Černo-Ugri „Munții Negri”); în secolul al V-lea, când Hunii erau în Panonia, maghiarii erau la Marea Baltică; în secolul al VIII-lea, ba încă și al IX-lea, maghiarii sânt iarăși lângă Marea Caspică; după o cale lungă, maghiarii ajung, sub conducerea lui Almos, la Kiev, și de aici descalecă pe la 890 între Carpați și Munkács; Almos muri apoi înainte de a păși în Ungaria, întocmai cum a murit Moise după ce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe de o parte, și valah, pe de altă parte, își confundau sfera semantică. În „Viața lui Metodie”, solia care a cerut împăratului Mihail de la Constantinopol cărturari pentru introducerea cultului creștin în limba slavă la moravi venea cu următoarea motivare: „Sânt veniți la noi mulți învățați creștini de la valahi, de la greci și de la nemți și ne învață fiecare într-alt fel” (Olteanu și colect., p. 305). Expresia „de la valahi”, în opoziție cu „de la greci și de la nemți”, înseamnă aici „de la latini
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lor. Regretul în această privință a fost exprimat de Dimitrie Cantemir în felul următor: „Jéle că unii scriitori, în diplomatele domnilor săi, și în alte cărți, nesocotind ce cinste cuprinde numele român, scriu numele de greci împrumutat ugrovlah, adică căci sânt mai aproape de hotarele ungurești, sau căci Radul Vod Negrul despre țara ungurească au vinit” (HVR, 307). O acoperire asemănătoare ca teritoriu a avut și cuvântul Panonia, constatare făcută tot de Hasdeu, care spune că „biograful lui Neagoe Basarab, scriind pe la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este distribuită în trei subcapitole: Cronicarii; Filologii; Antilatiniștii. CRONICARII Grigore Ureche (1590/1595 - 1647), cronicar al Țării Moldovei, nu poate eluda faptul că „românii câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramureș, de la un loc sânt cu moldovenii și toți de la Râm se trag“ (p. 132), dar forțează argumentele prin care crede că poate fi justificată independența statală a voievodatului Moldova. Ideea de bază este că Moldova s-a constituit ca stat la mijlocul secolului al XIV
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
apărut direct și nestrămutat din latină, ca și italiana. Ambele popoare, român și italian, sunt vlohi, vlahi, romani. Aceste identități justifică aprecierea că româna are lexic atât latin cât și italian: „Limba ieste dovada că în graiul nostru până astăzi sânt cuvintele, unile letinești, iar altele italienești. Să miră un historic anume Cavație, dzicând: «De mirat lucru ieste că limba moldovénilorŭ și a munténilorŭ mai multe cuvinte are în sine râmlenești, decât a italienilor», măcar că italianul tot pre un locŭ cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
descălecatului, când a fost „italiană”, adică „a curs în măsurile sale”, cum este în firea lucrurilor: „Dar oare romanii de azi (= italienii) sânt aceiași ca cei din veacurile trecute? Sau macedonenii sau atenienii sau grecii? Laconii de azi nu mai sânt acei care au fost” (p. 227); „Iar aici (la descălecat) Dragoș, fiul unui dominus dintre cei vechi, de curând l-au numit cu acest nume corupt: domn” (p. 209). 4. Trecând peste unele exprimări ambigue, constatăm că latina coruptă a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii latine”. Tot adepții filierei italiene arată latiniștilor că româna are din italiană verbul auxiliar: am, ai, are și articolele numelor, la care Cantemir dă, în numele latiniștilor, replica cuvenită: „Moldovenii se folosesc într adevăr de verbe auxiliare, dar acestea nu sânt italiene, ci proprii ale lor. Tot așa, dacă este vorba despre articole, căci la nici o parte de vorbire limba moldovenească nu se deosebește mai mult de cea italiană decât aici” (DM, p. 363 urm.). Dacă totuși există cuvinte care se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu se pomenește în limba albaneză. Chiar dacă se vor fi găsind în limba albaneză câteva cuvinte antice grece, împrumutate din antica greacă, aceasta nu se cheamă grecizare” (II, 773). Iar în încheierea aprecierilor sale sentimentale arată că „albanejii thraci nu sânt, căci deosebirile dintre limba românilor, al căror element principal constitutiv l-au format thracii, și limba albanejilor, deosebiri pornite de la baza de articulație și de la cea psihologică, sânt prea mari pentru ca să putem admite la amândouă popoarele același fond etnic. Illyri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
773). Iar în încheierea aprecierilor sale sentimentale arată că „albanejii thraci nu sânt, căci deosebirile dintre limba românilor, al căror element principal constitutiv l-au format thracii, și limba albanejilor, deosebiri pornite de la baza de articulație și de la cea psihologică, sânt prea mari pentru ca să putem admite la amândouă popoarele același fond etnic. Illyri iarăși nu pot fi, căci caracterele fonologice specifice grupului illyro-romanic, care-și au obârșia în baza de articulație illyră, lipsesc limbii albaneze, iar apropierile pe baza cuvintelor sânt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Illyri iarăși nu pot fi, căci caracterele fonologice specifice grupului illyro-romanic, care-și au obârșia în baza de articulație illyră, lipsesc limbii albaneze, iar apropierile pe baza cuvintelor sânt contrabalansate de apropieri analoage dintre limbile albaneză și thracă... Dacă nu sânt nici thraci, nici illyiri, nu pot fi altceva decât panoni. Poate chiar portul lor, îmbrăcămintea lor ni-i arată ca panoni...” (II, 799 urm.). Fermă în opera lui Philippide rămâne doar grecizarea peninsulei balcanice. Am văzut mai sus că el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Quintilian, continuă autorul, face deosebire între limba rustică și limba peregrină: pe cea dintâi o atribuie barbarilor, iar pe a doua grecilor. Tot astfel scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam. După Herodot, pelasgii nu făceau parte din aceeași familie etnică cu grecii, și el considera limba pelasgilor cu totul deosebită de a grecilor” (p. 675). Întreg aranjamentul dihotomic de mai sus are ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
niciodată, adăugăm noi ceea ce el nu i putea spune tutorelui său. Eminescu ridică însă problema la principiul național: „Interesul practic pentru patria noastră ar consta, cred, în înlăturarea teoretică a oricărei îndreptățiri pentru importul necritic de instituții străine, care nu sânt altceva decât organizații specifice ale societății omenești în lupta pentru existență, care pot fi deci preluate în principiile lor generale, dar a căror cazuistică trebuie să rezulte în mod empiric din relațiile dintre popor și țară [teritoriu]. Nu mă pot
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
teritoriu]. Nu mă pot pronunța acum asupra acestui subiect, el mi-a ocupat însă cea mai mare parte din cugetarea proprie și din studii, așa că până acum n-am respectat în fixarea temelor mele o succesiune de tip didactic. Acestea sânt temerele mele. Căci direcția noastră se caracterizează printr-o conștiinciozitate care nu se mulțumește cu îndeplinirea doar exterioară a ceea ce se cere să reprezinți. Un titlu de doctor m-ar aranja într-adevăr cu lumea și cu ordinea ei legală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
noștri... Toată această generație este lipsită de idei și mulțimea imensă de cuvinte goale vrea să înlocuiască zeii care lipsesc. Este cu putință oare să te impui în fața acestui element? - Nu, să lupți, și ce luptă inegală. Invidioși și intriganți sânt toți acești idoli care predomină generația de azi, și tot ce nu este alături de ei e considerat împotriva lor. Ar exista deci numai două căi pentru a te confrunta cu Bizanțul: fie să lupți cu aceleași arme necruțătoare, fie să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în mod meșteșugit de către o anume academie” (IX, 299, 5 ian. 1877). Blamând totodată orientarea puristă latinizantă, el avertizează: „Celor ce vor o purificare absolută a limbei le vom răspunde că acele vorbe pe care vor ei să le alunge sânt așa de concrete, așa de încrescute în țesătura limbei române încât trebuie să rupi țesătura toată ca să le scoți; și cum că limba se deșiră alungând vorbe d-o iluzorie origine slavă e dovadă în latiniștii noștri” (Ms. 2257, IX
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]