4,350 matches
-
care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din credința că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu sentimentul că sânt un impostor de anvergură. Știam, totuși, că e prea devreme pentru a-i deconspira neștiința mea: era în ceasul când avea nevoie să mă vadă așa, nespus de puternic, de bun și de învățat. Știam că în asemenea momente trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intrus. Ar fi fost pentru prima oară când aș fi stat cu el zi de zi și, așa credeam cel puțin, când aș fi putut recupera timpul nostru pierdut. Acum aș fi avut, în sfârșit, ocazia să-i arăt cine sânt și să-i fac dovada că, în ciuda restriștilor nesemnificative ale unui destin care ne ținuse departe unul de altul, eu eram un tată minunat și cu drepturi depline, care, iată, se întrupa în cele din urmă descinzând direct din cerul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțelegi și să spui ceea ce vezi și ceea ce înțelegi, să fii propriul tău analist, necruțător și bun în același timp, pedepsitor și izbăvitor deopotrivă. Vorba, rostirea, povestea ― magia vindecătoare a cuvintelor, de unde vine oare? Scriitorii, cei foarte mari, cei care sânt în stare să facă lumea încă o dată, din cuvinte, exact așa cum Dumnezeu a făcut-o din ființe reale, nu sânt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit, protagoniștii unei levitații de care noi, ceilalți, nu ne mai aducem aminte decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pedepsitor și izbăvitor deopotrivă. Vorba, rostirea, povestea ― magia vindecătoare a cuvintelor, de unde vine oare? Scriitorii, cei foarte mari, cei care sânt în stare să facă lumea încă o dată, din cuvinte, exact așa cum Dumnezeu a făcut-o din ființe reale, nu sânt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit, protagoniștii unei levitații de care noi, ceilalți, nu ne mai aducem aminte decât în vis? Care pășesc, lin, pe apa cuvintelor, în vreme ce noi, ceilalți, ne înecăm în ele? Toată mizeria omenirii vine până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
infimă parte dintre noi și chiar și atunci cel mai adesea sub forma ornamentului cultural, a citatului, a paradei, a discuției de salon, a etalării unor "lecturi" etc. Mâna aceea de oameni care își dezbracă sufletul în fața semenilor lor, care sânt "patetici" până la Dumnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile propriilor cărți, în splendoarea cavourilor care sânt bibliotecile. Cu cât un lucru este spus mai bine, mai apăsat, mai convingător, cu cât atinge mai mult fondul lucrurilor, cu atât ― odată recunoscut ca atare și clasat ― lipsa lui de audiență este mai mare. Dacă nu aș fi trăit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la economics ("business affairs"). Niciodată mintea mea nu-l situase în teritoriul "umanioarelor" și până atunci nu-mi pomenise nimic despre interesul pe care l-ar fi avut pentru studiul religiilor. Așa încît, în prima clipă am avut senzația că sânt confruntat cu un fenomen de travesti cultural. Intrase pe "teritoriul scrisului" fără să sufle o vorbă. Și o făcea cu un subînțeles deconcertant, ca și când paginile din Secolul 20 erau rezultatul firesc al unei preocupări a cărei istorie era de-acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ta. Cel ce scrisese paginile pe care le aveam în față intuise de la bun început secretul scrisului: intrarea în comuniune prin nevoia de a pune la dispoziție. Iar la dispoziție pot fi puse emoții, experiențe, gânduri, cunoștințe. Toate cărțile adevărate sânt la origine cărți de călătorii: autorul lor pătrunde pe un teritoriu necunoscut, indiferent care este acela ― insula Galapagos, atomul, sufletul, celula, războiul troian, o religie străină, infernul, o populație, transcendentul ― și vrea să le spună celorlalți ce a văzut acolo
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era de fapt întîlnirea neașteptată care mi se dădea într-un spațiu public, era un anunț important, o carte de vizită, o complicitate în văzul tuturor, o invitație mândră și malițioasă de a asista la nașterea libertății lui. 16 august Sânt la Paris de două-trei zile. Este "aniversara" lui Virgil, născut pe 15 august, dar înregistrat "oficial" pe 16 august. Locuiesc la Mihnea, plecat cu ai lui la Veneția. Pentru cina sărbătorească de diseară de la Ierunci pregătesc salată de vinete, singura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rotundă, din bucătărie, ca exact acum șase ani, când am tras aici, tot pentru trei luni, venind din România cu mașina și trecând granița pe 20 iunie 1995. (Ajuns în sat la Curtici, am aflat că dimineața murise Cioran.) Revenirile sânt tot atâtea false căderi în trecut; regăsirea unui loc după ani de zile nu este de fapt o întîlnire cu trecutul, ci cu "trecerea timpului" (obsesia lui Eliade). Imobilismul locului regăsit devine etalonul schimbării tale. E nevoie ca un lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în fața acestei mese albe și rotunde "exact ca acum șase ani", dar cuvântul "exact" privește numai inerția mesei, în vreme ce ființa mea scăldată în timp percepe diferența pe care o instituie distanța dintre "atunci" și "acum". Nimic din ce fac și sânt acum nu mai este exact ca atunci. Sânt din nou aici, stau la aceeași masă, dar sânt supusul timpului meu și stau în genunchi în fața lui. Am sosit la Heidelberg la această întîlnire cu timpul, la această întîlnire cu trecerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acum șase ani", dar cuvântul "exact" privește numai inerția mesei, în vreme ce ființa mea scăldată în timp percepe diferența pe care o instituie distanța dintre "atunci" și "acum". Nimic din ce fac și sânt acum nu mai este exact ca atunci. Sânt din nou aici, stau la aceeași masă, dar sânt supusul timpului meu și stau în genunchi în fața lui. Am sosit la Heidelberg la această întîlnire cu timpul, la această întîlnire cu trecerea lui. 12 septembrie O zi după grozăvia din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oricare dintre noi ― numiți cu același nume de "om"? Faptul că și eu și el avem ochi, mâini, gură și sprâncene, și că amândoi putem rosti, ne așază în aceeași specie? Poate exista ceva care să fie mai altceva decât sânt eu? Nu este el opusul meu absolut, dar nu așa cum este girafa, elefantul sau cocostârcul, ci așa cum este acel ceva care devine amenințarea mea permanentă, acel ceva al cărui ideal de a fi este de a mă suprima? Noica avea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că toți cei care pot face asemenea lucruri sânt integrați printr-un pașaport fals în specia numită "om", cred sus și tare că ei nu sânt "oameni", că trăiesc printr-un enorm camuflaj la adăpostul acestui cuvânt și că ei sânt cu atât mai nocivi cu cât acest camuflaj este obiectiv posibil și cu cât oamenii nu au curajul să-l denunțe ca atare, să treacă dincolo de el și ― dincolo de mască ― să accepte și să proclame existența "anti-omului". 14 septembrie Ideea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai degrabă că numai o parte a lor ― în virtutea unei calități anume ("alb", "arian", "comunist", "islamic") și nicidecum a celei generale de om ― merită să trăiască, în vreme ce omorârea celorlalți devine o datorie. luni, 17 septembrie Au trecut două săptămâni de când sânt la Heidelberg, împreună cu Cătălin Cioabă, cu o bursă din "programul Thyssen" al Fundației Humboldt: un doctorand și profesorul lui pot veni în Germania pentru a lucra la un proiect comun vreme de trei luni. Programul Fundației ni se potrivește de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vieții sale unui scop unic, omenirea ar fi plină de genii. Nu e de ajuns "să ți se dea" o înzestrare, o vocație, o abilitate spirituală ieșită din comun; în și mai mare măsură e nevoie de calitățile secundare care sânt necesare pentru exploatarea acestei înzestrări, calități fără de care spiritul unui om poate deveni o paragină, spectacolul dezolant al unei potențialități care nu prinde niciodată corp și de pe urma căruia suferă în primul rând cel instalat în mijlocul acestei păcăleli ontologice. Orice înzestrare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trăiesc încă o dată trecutul prin odraslele lor, îl recapitulează și merg lipiți de ele prin timpul care a fost și al lor, cei care abia intră în viață, neputând să-și reprezinte un traiect care nu este încă al lor, sânt într-un sens adânc străini de cei care le-au dat viață. Pașii pe care îi au în față se pierd în indeterminare și, de la "înălțimea" vârstei de 25 de ani, a avea 60 sau 80 de ani reprezintă o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zile), apoi capacitatea de a rămâne, odată intrat pe el, în picioare și, în sfârșit, putința (ceea ce înseamnă inteligența necesară și voința) de a-l parcurge până la capăt. Sânt foarte puțini oameni dispuși sau capabili să facă asta, chiar dacă inițial sânt mulți atrași de ofertă și răsplată: a înțelege ce e cu noi, oamenii, după ce am fost "aruncați" (nu se știe cum și de către cine) aici, pe lume; cum funcționează drăcia asta numită "om", care-l ține pe "a fi" în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de fotbal sau muzica lui Mozart, pot prinde în mirajul lor milioane de oameni, cartea lui Heidegger ajunge pesemne cam la câteva mii de inși în fiecare generație a planetei.) Aici mă aflu, făcând ceea ce fac. Drept care zilele mele heidelbergheze sânt un amestec de solemnitate, nebunie și inutilitate. Dar ceva neclar și ceva neformulabil mă face să cred că omenirea civilizată nu a putut parcurge drumul pe care l-a parcurs decât trecând necontenit prin aceste relee ale gratuității și refuzând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
piciorul stâng. Cătălin are niște pantaloni pufoși de culoarea șoarecelui, legați cu un soi de șnur, care trebuie reînnodat de câte ori se scoală de pe scaun, un tricou negru cu trei siluete albe de dansatoare care ridică piciorul în același timp ― dansatoarele sânt imprimate pe piept ―, iar în spate, tot cu litere albe, scrie Dance Center. În picioare, poartă saboți din piele albă. Așa vom arăta, zi de zi, vreme de aproape trei luni de zile. duminică, 23 septembrie Astă-seară am simțit nevoia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scriu aceste pagini ― și de fapt am început să le scriu mânat de nevoia tămăduirii ― simt atât de bine ce a vrut el să spună ("Dacă nu aș fi scris, pesemne că m-aș fi sinucis"). Scriu, tratîndu-mă. Sau: scriind, sânt sub tratament. Când n-ai reușit să-ți pui viața în ordine, când n-ai reușit să obții o ordine reală, există o ordine de a doua instanță pe care poți s-o obții scriind despre tine. A-ți pune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
săream gardul pe stadionul "Progresul" din Cotroceni unde alergam șapte ture de stadion (3 km!), animat de imaginea idolului meu sportiv de atunci, alergătorul de fond Emil Zatopek ― și eu, cel de acum, nu are asupra mea nici un efect, că sânt tânăr, nespus de tânăr și că, prin nu știu ce miracol, am evadat de sub regula timpului. Mă sufoc, bineînțeles, după 30 de trepte și le declar celorlalți că în fond eu sânt un "alergător de viteză", în ciuda faptului că avusesem toate aparențele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel de acum, nu are asupra mea nici un efect, că sânt tânăr, nespus de tânăr și că, prin nu știu ce miracol, am evadat de sub regula timpului. Mă sufoc, bineînțeles, după 30 de trepte și le declar celorlalți că în fond eu sânt un "alergător de viteză", în ciuda faptului că avusesem toate aparențele unui big animal care se rostogolea greoi în sus. Important e însă că "m-am încălzit": sânt cuprins de o adevărată isterie ludică și, după ce execut, pe treptele amfiteatrului, provocat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bineînțeles, după 30 de trepte și le declar celorlalți că în fond eu sânt un "alergător de viteză", în ciuda faptului că avusesem toate aparențele unui big animal care se rostogolea greoi în sus. Important e însă că "m-am încălzit": sânt cuprins de o adevărată isterie ludică și, după ce execut, pe treptele amfiteatrului, provocat de vastitatea spațiului în care sîntem proiectați, câteva mișcări ritmice care schițează un soi de ritual al victoriei (m-am declarat, desigur, învingător), simt nevoia să dansez
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe marea scenă din piatră și pământ și, în-frîngîndu-mi senzația că enormul semicerc al amfiteatrului, cu brazii din jurul său și cu cerul de deasupra, se prăvălește asupra mea, execut mai întîi câțiva "pași de rutină", schițez câteva piruete, două-trei salturi... Sânt îmbrăcat în "ginși" negri și un T-shirt negru peste care este aruncată neglijent, deschisă în față, o bluză alb-bej, din bumbac și in, cu mânecile mari și bufante. După ce consider că mi-am încheiat încălzirea, îmi scot bluza și o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]