2,609 matches
-
nu mai stau nici gârbovi cu gâtul aplecat Și nu mai au privirea pierdută și umilă» Dan Deșliu (Goarnele inimii - n.n.) găsește și el nu numai că primăvara Înnoiește natura, ceea ce știau să spună și poeții pastorali În versuri parfumate săltate În ritm de menuet - ci că vremea noastră a Înnoit primăvara: «că s-au iubit acu, primăvara, Întâia oară, omul cu țaraă». Iar În poemul lui Nicolae Tăutu, (Și s-au Întors pădurile-napoi - n.n.), mirosul tare al acestui anotimp
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să fie. (Ă)». (Manifest către lucrătorii atelierelor literare) În acest sens cităm următorul fragment din poemul muncitorului Ștefan Gheorghiu: «Până mai ieri nu știam și chiar de știam, mulți nu credeam, Că toate clipele pot fi drămuite și socotite atunci când salți pasul, hotărât s-o iei timpului cu mult Înainte». (Cântec pentru norme) De asemenea Ion Gerea Voinescu În Primul poem. Avântul cu care oamenii muncii s-au antrenat În Întreceri, pentru depășirea Planului de Stat, atitudinea lor patriotică față de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
telefonic. Bistrița e aproape Întotdeauna asemuită cu un mânz nărăvaș, căruia i se pune pentru prima oară frâul. În amintita poezie a lui Țațomir - ca de altfel și În alte poezii ale autorului - există serioase elemente formaliste: compasul unui inginer „saltă’nalt pe catalige”, iar În poezia În Munții Sibiului de Mircea Avram, un compas face „piruete”, trop ce trebuia evitat nu numai pentru că a mai fost folosit, ci și pentru că dansul compasului nu e potrivit pentru a sugera munca de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
indicată cu deosebită claritate de Scânteia, În articolul Când poetul se depărtează de viață (Ă). (Ă). Se răspândise nu prea demult obiceiul printre poeții noștri fără experiență de a substitui gândirii creatoare vii, anumite șabloane de esență proletcultistă; grafice care saltă, tractoare care nechează, norme, ortaci etc. Căprariu Încearcă o diversiune, etalându-și impresiile despre anumite fenomene ale naturii, dar ajungând, În fapt, la aceleași scheme moarte. Nepornind de la viață, poetul ajunge la versuri care seamănă puternic cu ale altora, la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aruncat de vreun călător grăbit. Dar vai! Stubb se ținuse de cuvînt. Era o zi frumoasă, generoasă, senină; marea, calmă și rece, se desfășura de jur-împrejur pînă la orizont, scînteind ca o imensă foiță de aur, bătută subțire de tot. Săltînd în sus și-n jos pe marea asta, capul ca abanosul al lui Pip apărea o floare de cuișoară. în clipa cînd căzuse fulgerător peste bord, nici un cuțit nu se ridicase să taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe de vîsle, de coșurile de saulă și de celelalte rămășițe ale epavei; în vreme ce micul Flask sălta în sus și-n jos pe valuri ca o sticlă goală, azvîrlindu-și în sus picioarele ca să scape de fălcile cumplite ale rechinilor; în vreme ce Stubb se milogea să fie pescuit de careva, mai ales că saula lui Ahab, slobodă acum, i-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pînă la floare! Loviți într-o ladă fără capac, iar eu nu pot avea nici sicriu, nici dric... Doar cînepa mă poate ucide pe mine! Ha, ha! Deodată, apele din jurul ambarcațiunii se umflară încet, formînd niște cercuri largi, apoi se săltară brusc, ca și cum ar fi alunecat de pe flancurile unui ghețar scufundat, pe cale de a ieși repede la suprafață. Se auzi un vuiet surd, parcă subteran; toți rămaseră cu răsuflarea tăiată: o matahală înfășurată în parîme, printre care se vedeau lăncii și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din stânga se aude șoapta înspăimântată a Ninei. Și tot de acolo, peste o clipă, se ivește în scenă mașinistul cu mânecile suflecate... Rămâne drept, îi cercetează de la distanță ochiul larg deschis și fix, apoi se alătură Arkadinei. Încearcă să-l salte pe Trigorin de umăr. Scriitorul e docil, se ridică ușor și se lasă condus de cei doi către culise. La începutul spectacolului, actorii piesei lui Cehov forfoteau repetând întruna, dezordonat, replici din Pescărușul, dar și din alte piese de Cehov
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ultimele romane ale lui Marin Preda, proza și dramaturgia lui D.R. Popescu, scrierile lui Romulus Guga, ca să citez, pe sărite, doar câteva dintre operele de vârf, sunt toate scenarii virtuale profunde, nu numai necesare cinematografului românesc, dar și apte a sălta din capul locului, ca puncte de plecare, prin operațiunea repertorială, nivelul său de cultură și gradul său de semnificație. Un roman cum este Vocile nopții al lui Augustin Buzura este o operă necesară, de translat în diferite chipuri artistice, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
buchea activismului și se pregătea pentru, iată, o lungă carieră nomenclaturistă, România profundă se cufunda în subteranele umede ale terorii. În timp ce intelectualul de rang Gheorghe Brătianu era ucis în beciurile bolșevismului autohton, intelectualul de tip nou, luminatul despot de azi sălta, copăcel-copăcel, pentru a ne ferici azi cu multilateralele lui abilități. Întrebarea cade firesc. Dacă Washingtonul, capitala lumii, inaugurează acum un zguduitor memorial al holocaustului verde, spre care dl. Iliescu, însoțit de pîlcul de gaițe gureșe, se îndreaptă fuguța, de ce n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
i-ha, i-ha, ne-am apropiat de buza stîncii și... și... Cuciureanu a alunecat, agățîndu-l și pe Craiu, i-am văzut cum cad în hăul alb și dintr-o dată, îngerul, dolofanul din Sărărie, fîl-fîl, fîl-fîl, ia prins, i-a săltat de cîte-o mînă și i-a înălțat sus, sus, între cîntecele îngerești... Atît. M-am întors la sanie. Calul era nins și era cald. Am dat bici cu gura și în jumătate de oră eram înapoi la Eternitate. Am intrat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a conceput, încă de la 18 ani, o lucrare ce înfățișează figuri autohtone din lemn niște matrioșka ordonîndu-le în așa manieră încît să formeze sintagma "vreau să mănînc". Și devenind, astfel (tragic), primul pictor rus conceptualist. Galeria Apollo din București își saltă, din cînd în cînd, firma peste nivelul simezelor improvizate, ale unor veleitari anonimi (centrali sau provinciali), oferind revelații. Una din acestea: personala de pictură a fostului ieșean Corneliu Vasilescu, de mulți ani naturalizat bucureștean. Pavel Șușară îi dedică (în România
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
funebre, indica firma. Dacă rezum intrarea noastră în... cochetul magazin care ne-a întîmpinat cu luxoase sicrie și la fel de luxoase coroane și jerbe și precizez că giganta și frumoasa patroană, genul care-și bagă repede bărbații în groapă, l-a săltat pe nabab și l-a dus în odăile din spate, eu rămînînd aici, în față, printre... exponate, cu periculoasa blondă și cu... și cu..., vai, eleganta cutie de prezervative Sensations, lăsată, insidios, pe masă, martori acustici a ceea ce se întîmpla
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost de o mie de ori mai fericită. Dar care fotografie? Supraevaluîndu-și orgoliile, soluțiile foto la zi încearcă și, din păcate, de n-or fi și reușit să surclaseze pictura, făcîndu-i acel gen de cinică propagandă proastă, doar-doar se va sălta deasupra propriei condiții. Una de altfel demn intrinsecă, slujită cu atîta onestă vocație de mari fotografi ai celuilalt secol. S-o fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adecvat gândirii, poate chiar ca singurul ei obiect propriu, și ne-ființa, ca "obiect" lăsat la o parte ca nesemnificativ, pus într-o astfel de condiție de "gândirea ființei" tocmai pentru că ea, ca o gândire ce gândește ceea-ce-este, s-a "săltat" pentru a atinge acest obiect, anterior exersându-se cu altceva: desigur, nu cu ființa, ci cu opusul ei, ne-ființa; este constituit ca atare din punct de vedere ontologic, adică este acreditat filosofic, ceea-ce-este și gândul despre acesta, iar nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
colac și le puse în fașă un pahar cu vin. Nuci nu ne dă ? îl întrebară ei. El le făcu semn să ia din sac. Căprioara pocni o dată din picior și nuca s-a crăpat. Ieșiră pe ușă, în ninsoare, săltând și dansând. -Andrei, hai ! Andrei recunoscu glasul mamei și se ridică din pat. -Scoală-te, c-au venit George și Radu să plecați cu uratul. -Mamă, spune băiatul, au fost aici o căprioară și patru iepurași. -De-abia au plecat, spune mama
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
i-au zăpăcit pe românii în retragere ; desantele au determinat trupele române să respecte cu strictețe condițiile prevăzute de acord pe timpul retragerii lor. Lansarea desantului a fost urmărită de toată populația centrelor populate din împrejurimi ; populația îi săruta și-i sălta pe comandanții și ostașii roșii, își exprimau bucuria de nedescris. În zilele ce-au urmat - 29, 30.6 și 1, 2.7 - trupele frontului au ieșit consecutiv : spre sfârșitul zilei de 29.6 primul eșalon a ajuns la r. PRUT
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
l-au prins turcii. Dar mulți dintre ei au căzut pentru totdeauna Înroșind cu sângele lor pulberea. Voinicul a fost dus Înaintea pașei de la Vidin. Aflând câți turci omorâse voinicul până a fi prins, s-a cutremurat pașa. Și-a săltat barba către Mândricel : Care ți-e ultima dorința Înainte de moarte, ghiaure ? Să mă slobozi ca să mă Întorc acasă ! Cum așa ? Vrei să scapi teafăr după ce mi-ai ucis zeci de luptători ? Nu, pașă ! Vreau numai să mor pe pământul meu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Nu se zărea nimic deosebit. I se păru, totuși, că aude frânturi de vorbă. După ce mai Înaintă câțiva metri, desluși clar cuvinte străine. Târându-se pe coate și genunchi, ajunse la marginea luminișului În spatele unei stânci. Acolo, cu grijă Își săltă capul, dar numaidecât Îl trase Înapoi, pitindu-se după stâncă. Nu departe de el zărise un Întreg grup de hitleriști. Ca să-i vadă mai bine și pentru a nu fi observat se ascunse În niște bălării din apropiere. De aici
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Petre Ispirescu, S.T. Kirileanu), de unde episoade de tipul Visul lui Petru Aron, Pe Câmpia Direptății, Dumbrava Roșie. Mostrele inițiale, în hexametri și alexandrini, sunt abandonate în avantajul octosilabului, caracteristic „eroicului romancero spaniol”, zice poetul. Lipsă de tact. Scene grave, bătălii saltă în versuri jucăușe, în contratimp. Dar și în alte poeme vigoarea se află în suferință. Torturat de dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Ceață romantică de legendă, tălăngi sunând din „negre văi”, un toponim enigmatic - „Vadul Rău”, astfel se încheagă o atmosferă. Întoarcerea de la „făgădău”, în decor de argintărie sublunară, stă sub semnul unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă sfârșește simbolic, haiducii, codrul și doina, trinitate inseparabilă, intrând în legendă: „Haiducii mei/ Doinesc toți trei;/ Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
veste pe care ea nu vrea să o înțeleagă. În acel scurt moment de nehotărâre, privirea încearcă să sfarme implacabila înlănțuire a cuvintelor, ca și cum ar putea modifica mesajul înainte ca gândul să vrea să-i prindă înțelesul. Literele mi-au săltat în fața ochilor, împresurându-mă cu frânturi de cuvinte, cu bucăți de fraze. Apoi, cu greu, s-a impus cuvântul esențial, tipărit în caractere groase, spațiate, ca pentru a fi scandate: INACCEPTABILITATE. Și, contopindu-se cu zvâcnetul sângelui meu la tâmple
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simte la fel de bine ca pretutindeni. Poate chiar mai bine prin calitatea aerului și a luminii. Viorica Toporaș glosează și ea pe tema aerului oriental al orașului pontic, surprinde din unghiuri întotdeauna sugestive, străduțe povîrnite, clădiri marcate de trecerea timpului, ambarcațiuni săltînd vesel în apa mării, hanuri vechi și celebre. Un punct de atracție tratat artistic cu o atenție specială este Platul Reginei, amestec insolit de arhitectură orientală și confort european. Acuarelista glosează pe tema acestui veritabil topos și-l privește cu
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
ce se Întâmpla mai Încolo. Din nefericire, acolo, eram eu care m-afundam, printre alge și crengi spre adâncurile nisipoase. Și când mintea Începu să mi se ntunece, am simțit o mână vânjoasă care mă apucă de brațe și mă săltă din apa mâloasă spre mal. Pe plajă, În dreptul meu, s-au adunat Îndată mai mulți gură-cască, Întrebându-se mirat ce mi s-a Întâmplat?! După câteva exerciții de respirație mi-am 230 revenit. Durerile de cap și senzația de vomă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
scos din casă și pus sub un baldachin, se citesc câțiva psalmi, singurul compromis pe care l-au acceptat de la religia creștină (protestantă), apoi se Încinge o horă În jurul acestuia. Nimeni nu plânge sau jelește. După acest moment, baldachinul este săltat de câțiva membrii ai comunității locale și plimbat prin sat. La toate poticnelile, când baldachinul cu mortul se balansează sau este scăpat din mâini, Însoțitorii se distrează, plini de veselie. Baldachinul este readus În curtea decedatului și pus pe un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]