KorAP: Find »[drukola/base=sătura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...180 >

4,482 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

unul înapoi. Erau momente când nu-mi doream altceva decât să trag obloanele, să evadez din realitate pentru o vreme, să scap de deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase nimic rău. Pur și simplu, mă săturasem de toate sentimentele. Ca să nu mai pomenesc de zilele în care tristețea pe care o simțeam gândindu-mă la anii irosiți mă țintuia la pământ. Mai aveam și puseuri îngrozitoare de vinovăție din cauza suferinței și a grijilor pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de chestia asta.“ „Și eu mi-am amintit abia acum.“ în timp ce jonglam cu amintirile, au existat câteva tentative de-a ne atinge mâinile. Era ca un ecou de demult, delicios și dulce amărui, ecoul unor alte atingeri. Când ne-am săturat de atâtea amintiri, mi-am scos pe tapet cele mai recente realizări. Ca un copil care se laudă cu cadourile pe care le-a primit de ziua lui. — N-am mai luat droguri și n-am mai băut nimic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

țin cariera pe loc, când puteam să urc zece trepte dintr-o dată? În plus, Jackson depășise demult perioada în care încerca să se descurce dintr-un salariu de editor junior. Publicase atât de multe cărți extraordinare încât ajunsese să se sature de experiența asta. Eu, însă, tânjeam să acumulez mai multă experiență! Oare el își dădea într-adevăr seama cât de mult îmi doream asta? El edita și discuta concepte cu autorii, în vreme ce eu îndosariam metodic cataloage de artă, cereri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
pe rafturi în opt săptămâni, înainte ca povestea să dispară de pe prima pagină. Discută cu Dawn despre termenul de predare, dar să n-o lași să-ți spună că nu e destul timp - niciodată nu e destul timp. M-am săturat s-o aud miorlăindu-se pe chestia asta! În al doilea rând, trebuie să scăpăm de cartea aia pentru care am semnat cu bucătarul Mario. știu că există un contract, dar tipul e de mâna a doua - a auzit cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
pledez pentru acoperirea cheltuielilor lui Mario. Probabil că n-avea să-i placă propunerea mea, dar așa mi se părea corect. Aveam să fac socoteala cât plătise omul până atunci urmând s-o abordez mai târziu. — A, și m-am săturat să-l tot aud pe gură fleancă de dreapta, Samuel Sloane, morfolind pe Fox1 în fiecare seară. Tipul e un idiot - știu că i-am publicat cărțile, dar e un cretin. Îl urăsc. E o târfă publicitară umflată în pene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
stridentă. Citești dosarul, vorbești cu autorul - nu sunt calcule de fizică cuantică și n-ar trebui să-ți ocupe așa de mult timp. A, și am primit mesajul tău despre un alt roman pentru care vrei să licitezi. M-am săturat de genul ăsta de propuneri, Claire. Putem să scoatem vreo două cărți de literatură, foarte bine, dar astea, pur și simplu, nu sunt profitabile! Destul, destul, destul! Poate că Jackson Mayville marșa la rahaturile alea de literatură cu pretenții pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
n-ar fi părut teribil de nepotrivit să invit un alt bărbat să meargă cu mine, acasă, peste week-end? — Cum de ți-ai schimbat biroul? m-a întrebat Luke băgându-și capul în debaraua mea fără ferestre. A, m-am săturat de priveliștea aia. și de lumina soarelui. Luke a zâmbit și m-a sărutat de bine te-am găsit. Fără nici un motiv, eu m-am împurpurat. — Ai avut timp să te uiți pe notele mele? l-am întrebat. În sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
rochia cea nouă. Rochia! Acum devenise logic. Randall chiar se gândise la tot - până și la o garderobă potrivită pentru Paris. Ziua a zburat. Aș fi putut să petrec o viață întreagă în Paris și tot nu m-aș fi săturat. Am făcut o plimbare minunată, la braț, prin St. Honoré (doar o plimbare pe strada aia și ți se părea că e ceva scump), apoi am făcut un tur rapid al muzeului Rodin, după care a venit vremea să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mă suiam la el în brațe, când eram mică, și cum îl rugam să-mi mai spună o dată cum se cunoscuse el cu mama. Iar atunci când tata încheia povestea, îl rugam s-o ia de la capăt. Pentru că niciodată nu te saturi să asculți o poveste reală de iubire. Pentru că, în calitate de fiică, adoram felul în care chipul i se lumina atunci când spunea „Iar mama ta a intrat în încăpere“. — Poftim, Claire, mi-a zis mama, întinzându-mi o batistă. Jacques ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

ci ieși pe ușa de la intrare și se aruncă înapoi în mașină. N-avea de gând să stea pe-acolo ca s-o lase pe femeie să-i sugă sfârcurile. Avusese parte de destule în ziua aceea cât să-l sature până-n gât. 3 Eva Wilt coborî la parter și, cu inima îndoită, se uită după dragul ei penis. Una dintre probleme era că de fapt nici nu voia să-l găsească, a doua că nu simțea nici un chef să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Și-avem acum casa asta la St Trop... — Eu, unul, tot mai cred că la Kaldor se putea găsi un răspuns... Wilt își goli cel de-al patrulea pahar de băutură și se porni s-o caute pe Eva. Se săturase de petrecere. Se văzu oprit din drum de un strigăt venit de la omul cu tichie de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
cel scos vinovat. Soția îl bruftuluia, iar soțiile altor bărbați făceau din el obiectul batjocurii lor. Wilt colindă străzile din suburbie, trecând pe lângă locuințele semidetașate și grădinile micuțe, simțindu-se cuprins de un val de dârzenie tot mai puternic. Se săturase să fie mereu victima circumstanțelor. Va înceta să mai fie receptorul nenorocirilor. Va deveni instigatorul lor. Numai să încerce Eva acum ceva! O să-i ardă una de-o s-o culce la podea cât e ea de lungă! Wilt se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
cealaltă. Apucă o scândură, o rezemă de gard și se cocoță pe ea, trecând dincolo. Acum trebuia să ducă bicicleta înapoi la stativ. Dar să te caci pe ea de bicicletă! Putea stătea foarte bine acolo unde era. Wilt se săturase până-n gât de toată povestea asta. Nu era în stare să scape așa cum trebuie nici măcar de o păpușă de plastic. Era ridicol să-ți imaginezi că ar fi putut să planifice, să comită și să ducă la bun sfârșit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Wilt, refuzând să se lase consolat. A stat în spital șase săptămâni, iar grefele de piele nu i s-au prins. De atunci nici măcar nu se mai apropie de casa noastră. — O să vezi. într-o săptămână, două, Eva o să se sature de Pringsheimii ăia. Ăștia nu-s decât o altă țicneală de-a ei. — O țicneală cu o grămadă de avantaje, ascultați-mă pe mine, sări Wilt. Bani, poziție socială și promiscuitate sexuală. Toate lucrurile pe care eu nu i le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
soțul tău, Henry, s-a înfipt în păpușa aia c-așa i s-a sculat lui. Atunci dă-mi voie să-ți spun... — Gaskell, taci naibii din gură! zbieră Sally. — Să mă ia dracu’ dac-o s-o fac! M-am săturat de tine și de șmecheriile tale păcătoase! După ce că te-am scos dintr-un bordel... Nu-i adevărat! zbieră Sally. Era o clinică! O clinică pentru perverși bolnavi, așa ca tine! Eva nu mai asculta. Se uita fix la Gaskell. Omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe, cât mai departe. În sânul lui Avraam. Îi oferim o șansă și purificăm colonia.“ Scandau, acum, pe rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe, cât mai departe. În sânul lui Avraam. Îi oferim o șansă și purificăm colonia.“ Scandau, acum, pe rând, aplecându-se, tandri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui așa, în gura mare?! Să arunce lăturile, așa, doar-doar le-o vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite tava și cafelele. O surpriză, într-adevăr. De obicei, doamna Venera începea tratațiile abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite tava și cafelele. O surpriză, într-adevăr. De obicei, doamna Venera începea tratațiile abia pe la mijlocul conversației. Tavi se afla deja la picioarele scaunului, Venera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-i dea pestenas micuțului Marga: n-am nevoie de Irina dumitale! Nu mai fă pe codoșul, nu mai am răbdare de giugiuleli... dacă nu cumva ești dispus să primești și alte motivări! Vărs, uite, vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Cine s-ar fi așteptat? Numai că el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Doar îl știi pe taica... — Hai să mergem, gata gluma! — Ce-s copil? Glumă? Visăm, nu glumim. Ce-s copil? — M-am săturat, Tolea, gata, n-avem haz. — Judecă-mă, Bombonel, judecă-mă... așa e, am fost copilă și copil am fost, și am făcut nerozii. Dar dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment în viața ta, scapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

conform legilor ficțiunii. A doua zi, Kafka se grăbește să ajungă în parc cu scrisoarea. Fetița îl așteaptă și, dat fiind că încă nu a învățat să citească, i-o citește el cu voce tare. Păpușa regretă, dar s-a săturat să locuiască mereu cu aceiași oameni. Vrea să plece și să cunoască lumea, să-și facă prieteni noi. Nu vrea să o părăsească pe fetiță, dar tare vrea să schimbe peisajul și, de aceea, ele trebuie să se despartă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
puteam petrece restul săptămânii împreună cu Pamela și ridica Oldsmobilul când ne întorceam la New York. Sau, mai simplu, puteam închiria camere la un han din localitate și ne puteam preface că suntem în vacanță până era gata mașina. Eu m-am săturat de condus pe ziua de azi, a spus Tom. Votez să rămânem pe loc. Măcar până mâine. Eram înclinat să fiu de acord. Cât despre Lucy - tăcuta, mereu atenta Lucy -, vă puteți închipui cât de puțin a protestat față de planurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
coarne“, zice el, dar, dacă îi convine prețul, se spală pe mâini de ea într-un minut. Nu mai suportă să trăiască la un loc cu fantoma lui Peg. Nu mai suportă iernile aspre. Nu mai suportă izolarea. S-a săturat de Vermont și nu visează decât să se mute la tropice, pe vreo insulă din Caraibe unde vremea e frumoasă în toate zilele anului. Atunci de ce se străduiește atâta ca să pună Chowder Inn în funcțiune? îl întreb. Fără nici un motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]