3,304 matches
-
(n. 1824, Sebeș, Scaunul Sebeșului, Marele Principat al Transilvaniei - d. 1875, Vurpăr, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria) a fost un călător și un explorator sas din Transilvania. s-a născut în anul 1824 în orașul Sebeș, într-o familie de farmaciști sași. Inițial și el a dorit să devină farmacist, în buna tradiție a familiei sale și a locuit o perioadă la Ploiești. Fratele său
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
(n. 1824, Sebeș, Scaunul Sebeșului, Marele Principat al Transilvaniei - d. 1875, Vurpăr, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria) a fost un călător și un explorator sas din Transilvania. s-a născut în anul 1824 în orașul Sebeș, într-o familie de farmaciști sași. Inițial și el a dorit să devină farmacist, în buna tradiție a familiei sale și a locuit o perioadă la Ploiești. Fratele său vitreg, Samuel Mauksch, era angajat în serviciul militar egiptean. Fiind un pasionat călător, în anul 1849, el
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
întâi spre Constantinopol, iar de acolo spre Bagdad, prin Alep, călare pe catâr. Drumul său și peripețiile prin care a trecut este consemnat atât de dr. E. Kurt Binder, un nepot de-al său, în broșura " Călătoriile și aventurile unui sas din Transilvania" (1930), cât și de Franz Remmel, în cartea "Călătorind peste șapte mări" (1984), bazându-se pe jurnalul de călătorie al lui Binder. După cum afirmă Remmel, Binder a construit cu mâna sa o plută, cu care a navigat în
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
acceptați pașnic în "Galia romană" unde s-au așezat ca "laeti" (aliați fără "civitas" fără cetățenie romană). Migrarea francilor spre sud probabil a influențat migrarea saxonilor spre Anglia și coasta olandeză care a dus ulterior la conflictele dintre franci și sași (saxoni). Francii devin o putere militară în timpul "Merovingianului" Clovis I. (ca. 500 e.n.) care învinge în Galia de Nord pe alemani (popor germanic) și pe goții de vest, ajungând până la Munții Pirinei, Clovis și o parte a francilor trec la
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
aproximativ pe linia actualei străzi Memorandumului și a laturii nordice a Pieței Unirii. Mult mai mică față de antica incintă romană, cetatea se presupune a fi fost construită cu materiale extrase din vechile clădiri și fortificații romane. Mari grupuri de coloniști sași s-au așezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ștefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populației orașului în timpul atacurilor tătare. Cetatea Regală Castrum Clus a dobândit o organizare urbană până în secolul XV. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodată
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
voievodului Transilvaniei. Aceasta a ajutat Clujul să devină un centru pentru producția și schimbul de mărfuri. Aproximativ 5 000 de oameni se îndeletniceau cu agricultura, munca în atelier, dar și cu distracțiile specifice orașului. Pe atunci populația era formată din sași, secui și în mică măsură români. Rolul meșteșugului în muncile orașului a crescut mult, ulterior dezvoltându-se mai multe bresle meșteșugărești. Tot acum orașul a primit dreptul de a își clădi ziduri, bastioane și turnuri de apărare. S-a început
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
medieval din țară, deoarece singura biserică medievală dintre cele patru care o întrec în înălțime - cea de la Cluj - are turnul din epoca modernă. este monument istoric, . Sub zidurile actualei biserici se află fundațiile lăcașului de cult ridicat de primii coloniști sași. Cel dintâi paroh atestat documentar a fost "Johannis plebanus de Bystricia" care figurează în registrele de evidență ale dijmelor papale pe anii 1332-1333. Prosperitatea economică datorată unei activități meșteșugărești și comerciale tot mai active, precum și înlesnirile majore acordate bistrițenilor de către
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
ecluză este o construcție hidrotehnică amenajată pe traseul unei căi navigabile (canal artificial sau natural) sau la intrarea unui port cu maree, care asigură trecerea navelor între două suprafețe de apă cu niveluri diferite. Se compune dintr-un bazin numit „sas" sau „camera ecluzei", prevăzut la ambele capete cu porți etanșe și dintr-o instalație puternică de pompare pentru umplerea sau golirea sasului până la nivelul dorit. Ecluzele de pe canale au amenajate la fiecare capăt al ecluzei și în exteriorul acesteia, un
Ecluză () [Corola-website/Science/302940_a_304269]
-
care asigură trecerea navelor între două suprafețe de apă cu niveluri diferite. Se compune dintr-un bazin numit „sas" sau „camera ecluzei", prevăzut la ambele capete cu porți etanșe și dintr-o instalație puternică de pompare pentru umplerea sau golirea sasului până la nivelul dorit. Ecluzele de pe canale au amenajate la fiecare capăt al ecluzei și în exteriorul acesteia, un port de așteptare, care asigură staționarea și legarea navelor, înainte și după ecluzare. În prezent se construiesc: Tot termenul de "ecluză" se
Ecluză () [Corola-website/Science/302940_a_304269]
-
de Nord și din Crimeea: cecenii, ingușii, turcii meskhetiani, balcarii, karaciaii, tătarii crimeeni, bulgarii crimeeni și calmîcii. Armata Roșie de ocupație a dus în deportare în Siberia mai mult de 200.000 de germani din România (aproximativ 75.000 de sași transilvăneni), Ungaria și Iugoslavia. Mulți dintre ei au murit în lagărele de muncă. (Vezi: Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică) Deportările de după încheierea celui de-al doilea război mondial nu au fost diferențiate sau clasificate în mod special de
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
denumirea italiană, ("polenta"), dar se întâlnește și în multe alte țări ca Ungaria ("puliszka") Savoia, Elveția, Austria, Croația ("palenta, žganci, pura"), Slovenia ("polenta , žganci") , Serbia ("palenta"), Bulgaria, Corsica ("pulenta"), Brazilia ("polenta"), Argentina, Ucraina ("culeșa"), Uruguay, Venezuela și Mexic sau la sașii din Transilvania ("Palukes", "Pålix"). Mămăliga este un preparat tradițional de mâncare din România. Considerată mâncare a țăranilor, este des folosită ca substitut pentru pâine sau ca aliment de bază în perioadele de vară când munca grea efectuată la câmp nu
Mămăligă () [Corola-website/Science/299490_a_300819]
-
ii sunt o minoritate etnică din România, vorbitoare a unui dialect al limbii germane, care trăiesc alături de sași, cu o arie de răspândire foarte restrânsă, în localitățile Turnișor (azi cartier al municipiului Sibiu), Cristian și Apoldu de Sus, din județul Sibiu. Denumirea de """" are o conotație regională desemnând locul de origine al acestora, în germană ""Land"", denumirea unei
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
construi un oraș armenesc, obținută personal de la Viena în schimbul sumei de 25.000 florini, clericul armean a fost cel dintîi care și-a clădit o locuință și a ridicat o capelă, primii locuitori fiind 70 de familii armenești expulzate de sași din Bistrița. Armenopolis, edificat pe terenuri cumpărate de armeni, după proiectul arhitectului Alexanian chemat în acest scop de la Roma, cu patru bulevarde paralele întretăiate de străzi perpendiculare cu deschidere spre Someș, cu o piață centrală și cu un cartier industrial
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
sovieticilor"" să aducă forță de muncă de origine germană din Europa de est. Este celebră remarca sa "„Why are we making a fuss about the Russian deportations in Rumania of Saxons and others?“" (De ce facem atâta caz cu privire la deportarea în Rusia a sașilor din România și a altora?) Deportarea a fost caracterizată drept ""una din primele manifestări ale războiului rece"", ca rezultat al imposibilității controlului reciproc între Occident și Răsărit, încă înainte de terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Deportarea a circa 5
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
circa 5.000 de șvabi sătmăreni din nord-vestul României a început încă din 2 și 3 ianuarie 1945. Din cei 5.000 trimiși la muncă forțată au decedat în perioada 1948-1949 aproape 1.000 de șvabi sătmăreni. Statisticile privind deportarea sașilor transilvăneni indică faptul că peste 30.000 de persoane au fost deportate în Uniunea Sovietică, reprezentând circa 15% din populația germană a Transilvaniei (după datele din 1941). În cazul a 12% din persoanele deportate nu s-a respectat vârsta prevăzută
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
un sfert în construcții, restul în industrie, agricultură și în administrația lagărelor. Foarte puțini au îndeplinit munci conform pregătirii lor. Primii deportați inapți de muncă au fost repatriați în Transilvania la finele lui 1945. Între 1946-1947 circa 5.100 de sași au fost aduși, cu transporturi speciale pentru bolnavi, la Frankfurt an der Oder, oraș aflat atunci în zona de ocupație sovietică din Germania. Circa 12% dintre deportați (3.076 de persoane) au murit, raportul fiind de 3 bărbați morți la
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
ei folosind româna. În unele zone din Ardeal romii vorbesc maghiara. În România, dialectele vorbite de romi sunt: Până în anii '90, în România a existat o numeroasă comunitate de vorbitori de limbă germană, reprezentată în cea mai mare parte de sași. Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania, au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45.000 de vorbitori nativi de limbă germană în România. În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
fost principalul cercetător în cadrul a patru inițiative ale NAȘĂ bazate pe teorie, si a fost cercetător oaspete în mai mult misiuni științifice spațiale. Pe parcursul anilor 1970-1980 interpretările date de Ramaty datelor cu prvire la radiațiile gamma obținute din misiunile COS-B, SAS și HEAU-C au călăuzit dezvoltarea Observatorului de radiații gamma Compton. Lui Ramaty i se datorează în mare parte și succesul Misiunii Solar Maximum și al misiunii Imagerului Spectroscopic de Înaltă Energie Solară HESSI. În afară de limbile maghiară și română pe care
Reuven Ramaty () [Corola-website/Science/303508_a_304837]
-
14 ani de ședere), cu sprijinul localnicilor, între care la Feldioara, Cetatea Neagră, Cetatea Crucii. A colonizat un număr însemnat de țărani și meșteșugari preponderent germani, care le asigurau hrana și produsele meșteșugărești necesare. Aceștia au fost denumiți în timp sași și s-au așezat alături de populația autohtonă, formată din români, slavi și pecenegi. Primele localități înființate sau puternic dezvoltate de nou veniți au fost Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer. Între timp, Ordinul Cavalerilor Teutoni a participat între 1217 ș1
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
cu împăratul romano-german Frederic al II-lea și cu Papa Honoriu al III-lea. Drept urmare, în 1225, regele Ungariei a dus o luptă decisivă împotriva ordinului, învingându-l, după care Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost expulzat definitiv din Țara Bârsei. Sașii colonizați de teutoni au rămas în continuare în Țara Bârsei, sub ascultarea unui conte numit de rege. În 1242, cavalerii teutoni au invadat Republica Novgorodului (un stat din Rusia), dar au fost înfrânți lângă lacul Peipsi (Peipus sau Ciudski) și
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
inspirate dintr-o dramă istorică, pe cei doi dialogul dintre tată (Farkas Bolyai) și fiu (János Bolyai), celebrii matematicieni, György Aranka, inițiatorul și secretarul Societății Filologice din Târgu-Mureș, iluminist, filolog, promotor al ideii de colaborare între intelectualii români, maghiari și sași din Transilvania și figuri din opera Bánk bán lui Ferenc Erkel. Sculpturile sunt realizate de Ede Kallós, cel care este și autorul frizei superioare reprezentând portretele în basorelief a șase personalități culturale, cărturari, oameni de știință, filosofi, literați ai secolului
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
Sibiului. Iosif, ca și frații săi mai mari, Ana și Ioan, a învățat carte la școlile românești din Transilvania, care i-au imprimat conștiința latinității poporului român. La Sibiu, împreună cu un alt ardelean, Iosif Popovici, a cunoscut activitatea tipografică a sașilor, cu care va păstra strânse legături pe toată perioada activității de mai târziu. Casa de comerț Constantin Hagi Pop ori altele similare ale grecilor, precum era aceea a lui Manicate Safranos sau Hagi Gheorghe Polizu, le-au înlesnit celor doi
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
lui Zapolya. Pe lângă Mailat, mai existau și alți pretendenți la domeniul Țării Făgărașului. Astfel, dintr-un document din 15 mai 1528 aflăm că brașovenii îl roagă pe regele Ferdinand să îi coopteze și pe ei la stăpânirea cetății Făgărașului alături de sașii din Transilvania. În același timp, cetatea Făgărașului se afla în stăpânirea lui Nicolae Tomory, partizan al lui Ioan Zapolya. Acesta va ceda cetatea lui Petru Pereny, voievodul Transilvaniei, în urma unui asediu la care vor participa și brașoveni. Dieta din aprilie
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
să devină oraș. Această evoluție a fost determinată de sporirea numărului de locuitori, de creșterea continuă și intensă a producției meșteșugărești și a schimbului de mărfuri. În primele decenii ale sec. XIII s-au stabilit la Câmpulung meseriași și negustori sași. Comunitatea săsească care se formase aici era condusă de un greav (comeș). Ultimul dintre aceștia a fost Laurencius de Longo Campo. Piatra sa funerară se află astăzi în Biserica Bărăției și constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
o imitație a piesei lui Byron, pusă pe muzică de Victorin de Joncières și prezentată în premieră la "Théâtre impérial lyrique" din Paris, în 8 februarie 1867. În cartea sa Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir îl compară pe domnul moldovean Iancu Sasul cu regele asirian "Sardanapal", care în tradiția grecească simbolizează culmea desfrâului și a risipei.
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]