3,958 matches
-
eternitatea celor patru dimensiuni, toate pătrund în spațiu ca origini disparate (lemnul copacilor, fierul din zăcăminte, cleiul organic, pigmenții vopselei, la-nceput risipite prin lume, ca un mănunchi de tentacule la gura unei sepii), apoi se adună-n mănunchiuri (cuie, scânduri, vopsele) și se-mbină într-o formă de apogeu (un scaun), care rezistă o vreme la zenitul vieții sale gestaltice, asemenea maiestuoasei coame de calcar a stegozaurilor, și-apoi se degradează, putrezește, ruginește, se disipează în alte zone, ca un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru director era construită din lemn și acoperită cu draniță. Pentru aprovizionare cu apă s-a construit o fântână din piatră adâncă de 15 m, cu acoperiș din draniță. S-a mai construit și o toaletă cu 6 cabine din scândură de brad și acoperită cu draniță. În anul 1920, s-a dat în folosință școala de fete, cu trei săli de clasă, cancelarie, internat și cantină pentru elevii veniți din localitățile vecine. Clădirea a fost construită din bârne și acoperită
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
1957, 1962 și 1967. Zugrăveala exterioară s-a refăcut în 1965. În 1950 s-a altoit livada și s-a ridicat gard de sârmă ghimpată în jurul cimitirului, ca mai apoi în 1982 să se construiască un gard de beton și scândură. Până la venirea preotului Nicolae Toia și a cantorului Iulian Poiană, slujbele și restul serviciilor religioase erau ținute de preoții din Lespezi. În afară de preoții care l-au slujit pe Dumnezeu și enoriașii parohiei Lespezi, au rămas în memoria oamenilor cei care
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de locuit și alta „casa mare” sau „casa bună” sau „ceea casă”), o tindă (un hol) și o șandrama la spatele casei (un fel de magazie). Curtea (ograda) era împrejmuită cu gard de nuiele sau de harțapele (bucăți neregulate de scândură) și o poartă. Componentele gospodăriei sunt : locuința, curtea și construcțiile anexe (cuptorul și bucătăria de vară, beciul sau zâmnicul, porumbar sau coșer, șura pentru animale, coteț pentru porci, poiată pentru păsări, șopron pentru adăpostirea căruței și a uneltelor agricole, șure
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Materialele de construcție cele mai folosite sunt betonul armat pentru fundație, B.C.A. pentru pereți și tablă pentru acoperiș. Modelele de case sunt aduse din Europa Occidentală și foarte rar se mai construiesc în stil tradițional. Gardurile se fac din scânduri, beton sau fier forjat. Ocupațiile Uneltele descoperite în vechile așezări de pe teritoriul comunei ne demonstrează că agricultura ( cultura plantelor și creșterea animalelor) este cea mai veche ocupație a locuitorilor ei. Versurile din creațiile populare din preajma sărbătorilor de iarnă ne vorbesc
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
piept, cu mâneci lungi. Se coase cu ață roșie și neagră „puișori” simpli. După ce este îmbrăcat, mortul este așezat în sicriu pe o bucată de pânză de buci (material pentru saci), iar perna este umplută cu talaș (rezultat de la geluirea scândurilor pentru sicriu). Picioarele sunt legate cu o ață groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Vassur din umeri, privindu-l curios pe tânăr. Aloim făcu o plecăciune la limita politeții și închise ușa grea, din lemn. Vassur nu-i dădu satisfacția de a auzi zăvorul și se așeză pe pat. Era o împreunare ciudată de scânduri, cum nu mai văzuse niciodată. Pipăi neîncrezător ceea ce părea a fi salteaua. Era de fapt un sac în care, după urmele vagi de miros, părea că se află păr natural de animale. Oriunde altundeva în Imperiu, un asemenea artefact ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nici măcar eu nu concep că aș putea fi și al altcuiva... Și asta deși, în ultima vreme, mintea ta e din ce în ce mai întunecată. Îți ascunzi gândurile de mine și asta mă sperie. Abatele se așeză la rândul său pe pat, făcând scândurile să scârțâie lung. ― Mi-e teamă, Aloim... ― Asta știu. Aș fi mai liniștit însă dacă ai putea să-mi spui de ce anume te temi? Ce poate să fie atât de cumplit, încît să te sperie dincolo de vorbe? Doar nu ți-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de ce anume te temi? Ce poate să fie atât de cumplit, încît să te sperie dincolo de vorbe? Doar nu ți-ai întîlnit nemărginirea înaintea Dumnezeului tău! Abatele își netezi barba lungă, privind într-un punct fix, la încheietura a două scânduri din podea. ― Am fost slab cu tine, Aloim. Ar fi trebuit să primești consacrarea abia după ce vei fi trecut de un examen teologic mult mai riguros. Atunci poate că m-ai fi putut înțelege. Așa însă... Câteodată mă blestem că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mijloc și deschiseseră ușa cu mare grijă. Dinăuntru răzbătu un miros stătut care le arătă că de multă vreme nu mai locuise nimeni acolo. Se apucaseră imediat de săpat și, după numai câteva secunde în care Mos și Mas scoseseră scândurile putrede ale dușumelei, găsiseră acolo unde le spusese Severus un fel de cutie din aluminiu, închisă cu o încuietoare care, din pricina construcției ei primitive, cedă eforturilor lor de a o deschide după ce folosiră un laser la intensitate minimă. După cum se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai mic nu împlinise încă trei. Cei mai mari mâncară împreună cu el în seara aceea, într-o tăcere mohorâtă, înghițindu-și furia și supraveghindu-i pe furiș pe cei patru huni ce ședeau cu ei în jurul mesei largi, simple, din scânduri masive de stejar îmbinate. Pe când soția țăranului, o burgundă nu peste patruzeci de ani, dar îmbătrânită înainte de vreme de multele nașteri, trebăluia rumenind purcelul deasupra vetrei, oaspeții își treceau vremea bând din berea stăpânului casei și înfulecând niște pește; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din fund și începu să scotocească într-o ladă mare. — Acum trebuie să lungesc fiertura, bolborosi nemulțumită. Oaspeții săi se așezaseră în tăcere pe băncile puse de o parte și de alta a mesei - o masă veche, lungă și cu scândurile desfăcute. Balamber încă se străduia să-și revină din tulburare. întunecat, nu-și dezlipea privirea de la Malaberga, acum aplecată deasupra flăcărilor: îi cerceta cu interes fiecare mișcare, iar mâna dreaptă încă îi zăbovea pe mânerul săbiei. Audbert, care îl știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vin, dar căzură la urmă, cu toții, rând pe rând, amețiți bine, chiar și descântătoarea - un somn lung și nesănătos, care, legănat de cântecul păsărilor de afară, se prelungi până la lăsarea întunericului. Prima care își reveni fu Malaberga. Sprijinindu-se de scândurile mesei, se ridică greoi; ba mai mult, se rostogoli pe jos de-a binelea când încercă să încalece peste bancă, dar fu repede iarăși în picioare. Ștergându-și gura cu dosul mâinii lungi și uscate, îi cercetă pe cei cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vechime. Când încercă să tragă zăvorul ruginit, acesta îi rezistă; totuși, el opri, cu mișcare a mâinii, măsurată, dar autoritară, gestul lui Simplicius, care, prompt, se repezise să-l ajute. O clipă mai târziu, trase zăvorul, iar ușa, alcătuită din scânduri bătrâne de nuc, lovite în câteva locuri, dar întărite cu cuie mari de fier, se deschise, scârțâind din balamale. Călugării se găsiră în fața mulțimii ce se adunase în curte. Zeci de bărbați și femei, cu mulți copii și câțiva bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dedesubt; după ce le lăsă pe toate să cadă pe jos într-un ropot metalic, își puse mâinile în șolduri și trecu o privire peste zidurile părăginite ale incintei, clădirile cu acoperișuri joase și ieșite din încheieturi, poarta mare, cu scânduri grele, dar cu cuie lipsă, și își spuse, în fine, părerea. — Nu, dacă sunt mulți, nu rezistă nici la primul atac. Și pe urmă, aici e prea multă lume; și mai ales, prea multă lume inutilă. — Oricum, vă putem ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își încrucișă drumul cu două femei ce ieșeau ducând fiecare câte o grămadă de tigăi goale. Nu le cunoștea și nici ele nu-l învredniciră cu mai mult de o privire fugară. Fiecare deschizătură din peretele localului fusese bătută în scânduri, în afară de cele plasate ceva mai sus, la marginea acoperișului, iar în lumina blândă a lunii, ce se filtra prin ele, se văzu înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bucurie autentică și din momentul acela nu se mai dezlipi de lângă el. Sebastianus se strădui să-i liniștească pe toți, să le insufle încredere, dar, când în sfârșit găsi un moment ca să-și tragă sufletul, într-un colț, rezemat de scândurile unui staul, unde se ghemui, ascunzându-se pentru noapte, descurajarea puse stăpânire și pe el. Cu coatele sprijinite pe genunchii ridicați, își prinse capul în mâini, suspinând. îi venise în minte Vitalius, care acum probabil ajunsese deja cu mesajul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prea des zilele astea, nu? Cuvintele erau de reproș și totuși tonul era incert; însă imediat deveni dur. Până mai adineaori ai fost mereu în coasta acelei... întinse mâna în direcția în care se găsea cortul Fredianei, acelei mici călugărițe! Scândura aceea în armură! De acum, Sebastianus o dorea. Nu dădea prea mare atenție la ce-i spunea ea. Fără să-i răspundă, sprijinindu-se cu o mână de palisadă, cu cealaltă îi mângâie obrazul, în vreme ce își apleca spre ea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui și îl apucă de mijloc, după care începu să-l târască prin apă. Porniră o luptă scurtă, apoi omul, pe jumătate înecat, se predă. Vitalius îl duse la porțiunea uscată de teren, aproape de ceea ce mai rămăsese din colibă: câteva scânduri căzute la pământ, mistuite aproape în întregime de flăcări. Acolo îl așteptau tovarășii săi, cărora li se alăturase acum și Divicone, care, la drept vorbind, părea mai mult descurajat decât înspăimântat. Privind prizonierul, un bărbat pe la patruzeci de ani, slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ultima pe care Hippolita o văzu înainte capoarta grea să se închidă, bufnind gros, în fața ei, izolând-o, laolaltă cu toți ceilalți fugari, de restul lumii. 9 Odată poarta închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară. Uite-i, blestemații! mârâi. într-o clipă, Hippolita îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai multe puncte bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe rupte de pietre sau arse de torțele aruncate de apărători. Chiar și numeroasele adăposturi mobile, făcute din scânduri ori răchită, vizibil abandonate pe câmpul de luptă, și ruinele, pe jumătate carbonizate, a două turnuri rudimentare de asalt stăteau ca mărturie încrâncenării cu care se dăduseră luptele în acel loc. De la corturile câtă frunză și iarbă, de la hoardele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stepică și silvo stepică, unde cerealele se cultivă intens, iar căi de comunicație bune sânt puține și depărtate, așa că singura cale mai convenabilă rămâne cea fluvială. Tot în aceste șchele vin vara și plute din Bucovina cu trunchi de brazi, scândură, leațuri și șindrilă, Fălciul fiind ultima stație de plutărit pe Prut, la Cahul coborând mult mai rar. Materialul lemnos, adus pe calea apei, satisface în cea mai mare parte cerințele satelor din jur. Deseori chiar locuitorii din Huși vin și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
gospodării după chipul și asemănarea celor pe care le avuseseră în satele lor de munte: case și grajduri cu pereții de bârne și cu acoperișul în două ape învălit cu draniță, cu coșare de șipci de brad, cu garduri de scândură și cu fântâni cu roată și acoperiș în fața locuințelor. Aplicând noului teren cumpărat, agricultura îngrijită practicată de ei pe ogoarele pietroase și cu sol sărac din regiunile de munte, coloniștii au reușit să obțină la hectar un randament cu mult
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în care funcționa abatorul se află în proprietatea comunei urbane Huși „de peste 60 ani, fără acte scrise”, deci, aproximativ de pe la 1883. Clădirea măsoară 166, 90 m², iar terenul din jur 17978,00 m². Clădirea abatorului era construită din cărămidă și scândură, cuprinde trei încăperi din cărămidă, acoperite cu tablă, din care o încăpere este destinată cancelariei, una pentru abator, una pentru pregătirea mațelor (mățăriaă, iar patru încăperi din scândură, acoperite cu tablă. Instalațiile simple din abator aparțin primăriei comunale. Mățăria este
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
din jur 17978,00 m². Clădirea abatorului era construită din cărămidă și scândură, cuprinde trei încăperi din cărămidă, acoperite cu tablă, din care o încăpere este destinată cancelariei, una pentru abator, una pentru pregătirea mațelor (mățăriaă, iar patru încăperi din scândură, acoperite cu tablă. Instalațiile simple din abator aparțin primăriei comunale. Mățăria este arendată prin contractul de concesiune cu nr. 395 din 23 aprilie 1938, de către primarul Mircea Sfat, lui Gheorghe Sitov, „mățar” din Huși, pentru perioada 1 aprilie 1938 1
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]