3,072 matches
-
asupra tuturor comandamentelor sociale sau profesionale. Este, încă o dată, văzută după trei decenii și „la rece”, „ciudățenia, paradoxalitatea” reacției mele: dintr-un aderent aproape entuziast al noului șef de stat, am devenit „într-o vară” oponentul său categoric, în timp ce „domnii sceptici”, mereu în rezervă față de actele sale pozitive între ’65-’71, au avut o reacție oarecum „pe dos”; încercau, adică, să minimalizeze discursurile sale din acea vară a lui ’71, ca și întreaga mișcare de mase, ședințele largi, numeroase, pe tot
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Azi, lucrurile se văd ceva mai clar, „ruptura” în politica și strategia lui Ceaușescu din vara lui ’71 se deosebesc cu o anume claritate. Eu însumi îl „împart în două”: Ceaușescu de dinainte și cel de după ’71; deși nu puțini, sceptici dintotdeauna, afirmă încă o dată că, de fapt, nu a fost decât „unul singur”, și actele pozitive, câte au fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o dată că, de fapt, nu a fost decât „unul singur”, și actele pozitive, câte au fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în serios propriile fantasme. Dovadă: faptul că s-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu a fost decât „unul singur”, și actele pozitive, câte au fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în serios propriile fantasme. Dovadă: faptul că s-au „trezit prea târziu” atunci când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și actele pozitive, câte au fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în serios propriile fantasme. Dovadă: faptul că s-au „trezit prea târziu” atunci când și ei, și toată suflarea românească
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nivel. Eu am făcut enorma greșeală politică de „a crede” în liderul politic, investindu-l nu cu prea multe calități, dar neluând în „calcul” „îmbolnăvirea lui psihică” paranoia sa. De altfel, cine a bănuit-o, cine a prevăzut-o?! Sigur, scepticii, de care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fracționării” românilor de pe cele două versante ale Carpaților timp de aproape două milenii, să ne bucurăm în primul rând de miracolul existenței națiunii noastre in nuce, într-o fastuoasă potențialitate, de parcă zeii națiunii noastre au luptat ei înșiși cu forțe „sceptice și indiferente” pentru o cauză pe cât de „utopică”, pe atât de „romantică”! Aceste populații, încreștinate o dată cu bulgarii, au ivit târziu „orgoliul” propriei scrieri, capii ei, indiferent dacă la nord sau la sud, au trebuit să dea dovadă de o insistentă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care ne putem compara cu vigoarea și geniul celor mai mândre state europene. Nordic înseamnă și refuzul văicărelii altora, nu puțini oameni inteligenți, tineri sau bătrâni, care văd catastrofic, sprijiniți pe date „reale”, dar, mai ales, pe propria lor fire, sceptici și fataliști; fataliști prin fire, dar și din imitație, din spirit de turmă, deoarece există un spirit de turmă și al elitei! Nordic, încă o dată, în cazul meu înseamnă refuzul decis al fatalismului, spiritualitate istorică ce ne apasă de secole
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ironii pe jumătate sarcastice, jumătate amuzante. Probabil că și Roma secolului I al erei noastre inspira o ambivalență similară vecinilor din jur. Romanul era un cuceritor atroce în acțiune, dar destul de puțin vindicativ după aceea. Pilat din Pont, un sceptic, l-ar fi lăsat bucuros pe Isus să fugă. Succesorii lui Titus nu i-au pedepsit pe evreii care au supraviețuit distrugerii Templului, mulțumindu-se să deturneze impozitele vărsate leviților către fiscul imperial. Cruzimile romane erau fulgurante dar, cu excepția Cartaginei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Factorii de decizie" de care m-am putut apropia, la Havana, la Paris sau la Muyopampa, și care au influențat cât de cât mersul lucrurilor, eu i-aș împărți prompt în două categorii: psihorigizii și iluminații (naivul bine informat și scepticul decis făcând figură de perlă rară). Care-i credința politică sau religioasă care nu funcționează cu rea-credință? Iar între nebunie și credință, care-i zeul care ar vedea diferența? Cea din urmă nu mută munții din loc de fiecare dată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sfârșit al unui frate al său student, împreună cu amanta lui, o femeie din nobilime, care, în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră de la bălțile Mazuriei... Aceiași oameni (arătați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
exemplu de gânditor marginalizat, blestemat și pesimist, dar acum textele sale se ridică într-o voce profetică. Aceste paradoxuri îi oferă mai multă strălucire figurii lui Emil Cioran și Pentru Cioran, profetul dezamăgirilor, umanitatea a trăit liniștit numai în vremurile scepticilor. În ciuda restricțiilor, din acele vremi, de a introduce în țară cărți sau articole de sau despre autorii interziși de regimul comunist, am luat cu mine și încă păstrez aceste două pagini care cuprind un interviu al lui Cioran, acordat scriitoarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că linia mediană trebuie căutată, acolo e soliditatea receptării. Vezi ce veselă e lumea criticii de la noi și cât de divers se poate exprima ea? De aia o iubesc pe Ștefania Mincu, fiindcă m-a intuit destul de bine: sunt un sceptic de extracție latină, cum bine îi șade unui poet din sudul Olteniei, din zona castrului roman de la Romula (asta ca să mai spun o dată ceva și despre influențele neștiute ale locului unde te naști). Care e raportul tău cu cititorul/ cititorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comit o indiscreție publicând aceste rînduri particulare în revista ta națională!): Dragă Domnule Nicolae Coande, vă dublu mulțumesc pentru anunț, dar mai ales pentru carte! Am început s-o citesc cu mare, foarte mare plăcere, chiar dacă descopăr în domnia voastră un sceptic, un incurabil gânditor pesimist. Adică un POET. Un "incurabil gânditor pesimist" ei, asta chiar îmi place! M-au publicat, m-au făcut celebru, mi-au dat de băut. Am șters cu ei pe jos. Am venit prea târziu... E greu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la o vreme orice călătorie îmi lasă un gust amar: cunoașterea aceasta nu duce prea departe. Clipei nu-i urmează nimic. Nu se produce o metamorfoză de sine. Cam așa și cu critica, deși la un alt nivel. Când devii sceptic, rămâi numai cu plăcerea și cu tăcerea. De ce să le vorbești și altora despre bucurie? Nu e o formă de dispreț, sau nu cred, față de ceilalți. Oricum, critica înseamnă dialog cu celălalt (de-o parte autorul, de cealaltă, cititorul), dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
periferia ca avantaj și handicap ar merita un studiu serios, antropologic, sociologic etc. În ce mă privește, din margine vezi totul mai bine, mai clar, deși, mai puțin implicat, pierzi spectacolul angajării directe. Marginea e bună pentru contemplativi și pentru sceptici. Sunt unul dintre ei. Fiecare visează să fie măcar o dată centrul lumii, însă. În plus, miezul sau centrul, cum zici, e fundamental într-o cultură. Cioran a tot făcut apologia marginii, a ratării, a vieții elementare, dar o făcea de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să poată vedea din acea muncă ce mulți oameni au fost acolo. Alții spun că în acel loc a fost o bătălie cu mari pierderi de amândouă părțile și că au fost îngropate aici trupurile celor căzuți." Solul polon era sceptic cu privire la aflarea adevărului, pentru că "oamenii aceștia sunt simpli și nu se gândesc să păstreze adevărul asupra lucrurilor vrednice de luare aminte." Novaci. Sat, situat în partea de sud-vest a comunei Duda, plasa Podoleni, la distanța de 4 km de Duda
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de rândul acesta, eu, ieșind, nu i-l înapoiai. De la Crucea Roșie obținusem să trimit în fiecare zi lapte și apă lui Costache. Marghiloman îmi promisese că va protesta la Geneva și că femeile nu vor fi arestate. Eu însă, sceptică, îmi făcui cufărul ca să nu o pat ca soțul meu. Lupu Costache tot insista să cerem liberarea câmpurilor de concentrare din Moldova, noi însă îi spuseserăm că arestarea nu ne sperie, trăisem cu oameni care toată viața lor fuseseră în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lumii. * Ceasul rău nu arată ora exactă. * Nu toate sunetele sunt muzicale. * Vorbele mieroase sunt unse cu miere prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele sunt uneori fatale. * Unii sceptici sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
câteva lucrări de mici dimensiuni. Rămânea valabilă hotărârea de a participa la festival cu pictură naivă și de a câștiga un premiu. Cel care s-a bucurat în acel moment a fost Mișu Vintilă, prezent întâmplător atunci acolo, ceilalți erau sceptici, chiar mai mult nu numai că au fost surprinși dar nici nu au comentat în vreun fel decizia mea. Poate că această decizie se datorează și prezenței la discuții a lui Mișu Vintilă. Așa am început schițele viitoarelor lucrări de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
amintit de spiritul critic, o calitate de care nu ducea lipsă acest mare afectiv, om lucid când își calma reacțiile emoționale, prudent, până la urmă, în judecarea oamenilor și a evenimentelor trăite, în timp ce alții se luaseră imediat după aparențe, mai degrabă sceptic decât încrezător în mai buna așezare, în viitor, a lucrurilor. Florin Mugur aderase din toată inima la schimbarea istorică din decembrie ’89, dar repede îl dezamăgiseră comportările unor oameni publici, egoismul, atunci revelat, al unor confrați, crezuți altfel, „năvala la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
exemplu: E. Muir, "The Italian Renaissance în America", American Historical Review, C, 1995, pp. 1095-1118; Idem, "Una replică", Quaderni storici, 88, 1995, pp. 247-251. De curând, Muir s-a reântors la analiza "vieții civice", într-o manieră mult mai puțin sceptică, prin intermediul a doua eseuri: Idem, "Was there republicanism în the Renaissance republics? Venice after Agnadello", în Venice reconsidered: the history and civilization of an Italian city-state, 1297-1797, J. Martin și D. Româno (ed.), Johns Hopkins University Press, Baltimore, 2000, pp.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în mișcare: "...poetul nu prea credea în vreun fel de mistagogie. Posedând însușiri care ar fi putut face din el un gnostic, Eminescu n-a fost în cele din urmă unul dintre ei. Gnosticismul său (oarecum naiv) este unul profund sceptic, de unde rezervele și îndoielile sale cu privire la puterea spirituală a poeziei, mai ales în "veacul cel de fier". Structura sufletească i-a predeterminat destinul de poet și modul de a-l înțelege, nu ca pe un drum al realizării de sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
făcut din pedologie "rădăcina" "arborelui pedagogic", Ghidionescu a privit cu ochi critic tendința acesteia de supraevaluare a rolului eredității în dezvoltarea ființei umane. "Pedagogul", scria el, "nu trebuie să se lase abătut de problema eredității, nu trebuie să devină nici sceptic, nici fatalist, pentru a se resemna înaintea ei cu brațele încrucișate, ci trebuie să aibă deplină încredere că ereditatea îi lasă destul cîmp liber de activitate, de transformări și îmbunătățiri în educația copilului" (34, p. 51). După ce demonstrase caracterul complex
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În general, cu cât însemnătatea pe care indivizii se percep a o avea în propria societate este mai mare, cu atât mai puțin probabil este să se abată de la normele ei, din moment ce eficiența sancțiunilor este sporită de cantitatea pe care scepticii o pot pierde ca rezultat al acestor sancțiuni. Așadar, creșterea probabilității de depistare percepute poate avea și efecte reducționiste. Economiștii politici oferă ideea esențială că, în politică și peste tot, retorica etică reprezintă în cea mai mare parte doar vorbe
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]