5,253 matches
-
plângea din rărunchi. Era insuportabil. Se părea că scriitoarea era incapabilă să facă vreun pas înainte, așa că John a coborât el către ea, scoțând un bilet din buzunar. Danny a mormăit: Hai să mergem. Hai să mergem. Drew s-a scuzat mințind că avea nevoie la toaletă. Slavă Domnului că avem râul, a fost singurul lucru la care a putut să se gândească Danny. Slavă Domnului că râul face zgomot atunci când nimeni nu mai vorbește. Preț de-un minut, care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
luase la fugă. Eu am pornit după ea, în timp ce Creața îl prinsese pe el de o mână ca să nu rămână singură la masă. Stai, așteaptă puțn. Eu nu ți-am greșit cu nimic. N-am nimic cu tine, Gonzales, se scuză ea, dar nu pot înghiți glume nesărate, indiferent cât mi ar fi mie de foame. Mi se face greață de dragostea asta a lor... De mâine nu mai stau alături de ei. Am să mănânc unde găsesc primul loc liber. Vin
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
găsea un amplificator stereo, fără Îndoială opera vreunui amator. Boxele fuseseră instalate În perete, cam la trei metri deasupra lui, În unghiuri drepte, și efectul stereo era astfel anulat. Un scaun stătea Întors cu spătarul la amplificator. Încercînd să se scuze, pe motiv că locuiește singură, femeia o luă spre bucătărie printr-o despărțitură a draperiei. Cred că s-a dus să pregătească ceaiul. CÎnd a trecut pe lîngă mine, adierea provocată de mișcarea ei risipi mirosul de petrol lampant, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stația S... — Povestea asta am mai auzit-o. — Da, aveți dreptate. Femeia Își țuguie buzele și apoi zîmbi cu toată gura. Neliniștea din privire nu și-o putea ascunde Însă... — Mereu vorbesc singură... Ce obicei prost. Vă rog să mă scuzați... Știți, nimeni nu-mi zice nimic cînd vorbesc de una singură. Ce prostie!.. Clamele de prins hîrtii... Mereu am gîndit așa... Dar oare faptul că s-a Întors după agrafe nu-i o dovadă că voia să ajungă la Întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să ne Întoarcem la Camelia și să bem o cafea sau orice altceva. — De ce? Cum „de ce” ? Pentru că s-a făcut cam frig. — Da, chiar, spuse el strecurîndu-se Între mașină și gard și Îndreptîndu-se, Încet, spre mine. Te rog să mă scuzi, sînt cam irascibil. Mai ai treabă pe-acolo ? — Nu. Nici n-am prea avut ce căuta. — Știi, doctorul spunea că există două feluri de amnezii... zise el Întinzînd brusc mîinile Împreunate spre mine și apucîndu-mă de piept de parcă frămînta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
film care Începe să se deruleze. Se Întoarse spre mine. CÎnd mi-am scuturat scrumul pe fereastră, și-a scos și el o țigară și a aprins-o, Împingîndu-și mereu ochelarii care-i alunecau pe nas. — Vă rog să mă scuzați. Știți... v-am mințit adineauri... Vă rog să mă scuzați... N-ar fi trebuit... — Din respect pentru director, presupun. — Știu și eu... Nu... Cred că nu. Pentru că directorul știa ceva... De ce nu o fi intervenit? S-a prefăcut că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
CÎnd mi-am scuturat scrumul pe fereastră, și-a scos și el o țigară și a aprins-o, Împingîndu-și mereu ochelarii care-i alunecau pe nas. — Vă rog să mă scuzați. Știți... v-am mințit adineauri... Vă rog să mă scuzați... N-ar fi trebuit... — Din respect pentru director, presupun. — Știu și eu... Nu... Cred că nu. Pentru că directorul știa ceva... De ce nu o fi intervenit? S-a prefăcut că nu știe... De aceea mă simt absolut oribil. Am mustrări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Într-o uniformă care-i era cam mică, cu o pată mare, ca o chelie, pe partea stîngă a capului. Se uita ca un prost la mine și am avut impresia că e gata-gata să plîngă. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse Încurcat, pregătit să-și ia În orice clipă tălpășița, dar arătînd cu degetul sub mașină. Mi-a căzut mingea În gaura aceea. — Și ce să fac? Să-mi mut mașina? Dacă nu vă deranjează, mă strecor eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dimineața aceasta și ne-a bătut la cap. Dar de unde ați aflat? — De la clientă, bineînțeles. Apoi, brusc, pe ton schimbat: Dar de unde din altă parte să obținem noi informații? — Am Întrebat și eu. Bine, iau eu imediat legătura cu ea. — Scuză-mă că insist, dar sper să-ți fie clar că fiecare Își asumă răspunderea propriilor complicații. — Am Înțeles. Vin neapărat la sediu În jurul prînzului... Am Înțepenit. Individul a murit! Am pus receptorul În furcă și-am rămas În aceeași poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bine din mașină, că soarele a și intrat În nori de parcă-l măturase cineva. Cu toate acestea, Încă era cald În cabina telefonică și, poate pentru că era arareori folosită, un miros de mucegai Îmi străpunse nările. — Te rog să mă scuzi că n-am venit mai devreme. Cu atît mai bine. Am plîns pînă am obosit. Tocmai m-am mai liniștit și eu. Răgușeala din voce era cea obișnuită și mi s-a părut extrem de liniștită - poate nu datorită trecerii timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
profesională, mai ales dacă mă gîndesc la cei care fac pe răii și ipocriții numai din sadism. CÎt despre fratele clientei tale, e limpede că-i crimă, așa că te rog să fii mai atent. E absurd, dar asta este situația. Scuză-mă că-ți reamintesc, dar dacă te bagi În afaceri cu poliția fără să stai mai Întîi de vorbă cu mine, din clipa aceea nu mai ai nimic de-a face cu agenția noastră.. Par cam dur, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era să scoată bani. Dacă ar fi avut și cea mai mică legătură cu Întreprinderea Dainen, acest funcționăraș bănuitor nu și-ar fi permis nici măcar din greșeală să-mi vorbească despre posibilitatea tranzacțiilor la bursa neagră. — Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați, se auzi brusc o voce seacă și negustoreasca. Era o fată cu un ten pămîntiu și o bărbie proeminentă, Îmbrăcată Într-o rochie lungă, largă, de un roșu aprins și cu bordură bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
deranja prea mult... dar Îmi este teamă că tramvaiul va ajunge la cap de linie... — Spune-mi ce culoare avea costumul. Dacă continui tot așa și-ndrugi la baliverne... batem pasul pe loc ca niște proști. — Vă rog să mă scuzați. Se trase Înapoi rușinat, Înghițind Întruna În sec. Culoarea costumului... dacă-mi amintesc bine... parcă era o pelerină de ploaie, nu costum... — Ești sigur? Nu ploua atunci, dar am impresia că era Înnorat. Domnul Nemuro a fost Întotdeauna un prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de a termina de numărat, moneda de zece yeni căzu și-mi răspunse cineva. Era o voce de femeie, se auzea ciudat de bine, de parcă vorbea de la doi pași. Îmi veni pe limbă o minciună plauzibilă: — Vă rog să mă scuzați, dar am găsit un portofel... În el un bilețel cu numărul dumneavoastră de telefon. V-am sunat crezînd ca poate l-ați pierdut... Ea izbucni În rîs. Răspunsul a fost neașteptat. — Ce? Tu erai? zise ea nevinovată, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a năzărit să mănânce numai mâncăruri vegetariene și bio. Așa scria în ziarele socialiste ale vremii, așa văzusem la televizor. Așa și credeam. Aveam o foame în mine - greu de descris. (La institut, când ei plecau la masă, eu mă scuzam că tocmai am mâncat ceva și că în România nu se mănâncă mult la prânz. „Eh, oui, comme dans les Etats Unies! A working lunch, n’ést pas? Oui, oui”, ziceam eu). Așa că mi-am zis: „Dacă nu mănânc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorba de sexism, te aștepți să ți-l arate Miroiu. Dacă ăștia dorm sau sunt plecați cu pluta, e OK. Eu m-am trezit cu reacții în adunări sclifosite: „N-au domle! Ce să caute femeile în politică? să mă scuze doamna Miroiu!”. Toate problemele hot tind să devină proprietate patrimonială a cuiva: Mariana Stoica e aia cu prostituția, Mona Muscă e (ha, ha) aia cu drepturile animalelor, Gabi este ăla cu ungurii. Da nu mai continuu, next time. Voiam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vină o zi când o să-ți dai seama singur de asta” - „ Ce-ai spus?” - Cu cine vorbiți? mă întrebă profesoara ușor dezorientată. - Cu dumneavoastră, vă răspundeam, numai că, din greșeală, la persoana a doua singular. - Nu mi-am dat seama, scuzați-mă. În orice caz, explicația dumneavoastră îmi place. E puțin sofisticată, ca a oricărui om care crede în ceea ce face și vrea să convingă și pe altul. Târziu, spre miezul nopții, când mă aflam în picioare lângă o măsuță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel bătu la ușă. - Mi se părea că aud vorbind, spuse, nu era vocea dumneavoastră, și când colo sunteți singur și dormeați - semn c-am îmbătrânit. - Nu, nu dormeam, stăteam numai întins pe dormeză. Mă ridicai. - Nu e nimic, mă scuzați, continuă, am venit să vă spun că dimineața, când erați la tribunal, a trecut pe aici nepoată-mea și a adus cartea asta pentru dumneavoastră, s-o citiți - și-mi întinse un volum subțire, legat în coperte albastre, cartonat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trei cum se întâmplă - mi-ați spus odată - în profesia dumneavoastră atunci când interpretați legile, dacă nu cumva glumeați. Credința dumneavoastră este creația închipuirii firii dumneavoastră. Vorbind, îmi aruncă pe jos două pulovere și un halat plușat, fără nici un control sau scuză și se așeză pe scaunul astfel golit, picior peste picior, aprinzându-și țigara pe care o ținuse, împreună cu altele, într-o tabacheră de piele cu schelet metalic de culoare galbenă, poate suflat în aur, scoasă din poșeta mică ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de firesc?, însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se înveseli, nu știu ce gândea că ne îmbrățișă pe amândoi și după câteva clipe se scuză că trebuie să se întoarcă la birt în care rămăseseră câțiva din clienții aceia gălăgioși cu sângele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci în adevăr în birt gălăgia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alb, corect îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu îngrijire studiată ce-i contrazicea vârsta ce părea s-o aibă și ușoara, ca de bătrânețe, aducere a umerilor, se opri lângă mine și rosti: - Mă scuzați vă rog; mă mai cunoașteți? Nu ați fost judecător - nu vă mai țin mint numele - în anul l945? Acum nu știu cu ce vă ocupați. - Sunt tot judecător. - Deci nu v-am confundat. Se lumină la față și-mi întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nevoie să se sprijine de el, domniță“). În loc să-l trimită la plimbare, mama îi cumpăra biscuiți din cei mai buni, și apoi tata tăia singur iarba la miezul nopții. Dar când tata a ieșit la pensie au avut în sfârșit scuza perfectă să scape de Michael. Nu că ar fi primit vestea cu bunăvoință. După o serie de bombăneli despre cum amatorii pot distruge locul în câteva minute, a plecat cu o falcă în cer și una în pământ și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fusesem în stare să înfrunt încă. N-aveam să scap însă - dacă îmi propuneam să am o carieră de succes în domeniul produselor cosmetice. — Îmi pare nespus de rău, a spus bărbatul. —E doar o rană, am spus. Nu te scuza, n-a fost vina nimănui. Doar un accident groaznic, cu adevărat groaznic. Uită de asta. —Dar ai o arsură. O să mai poți cânta vreodată la vioară? Apoi i-am observat fruntea: părea că un ou încerca să-i iasă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a spus Aidan. Spune lucrurilor pe nume. —În regulă. E oribilă. —Ooh, a oftat Dana și și-a ventilat decolteul. Hai să circulăm, i-a spus lui Leon. Cu cât începem mai repede, cu atât mai repede putem să plecăm. Scuzați-ne. —Tăiați-o de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus Leon lui Aidan, apoi am rămas iar singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spus, puțin arțăgos. N-am „dispărut“. Am plecat. Pentru că n-ai vrut să ieșim împreună. Ba da, am vrut. Te-am dorit din clipa în care m-ai lovit, dar pur și simplu nu eram sigur că te pot avea. Scuză-mă, tu m-ai lovit. În ce sens nu erai sigur? — În toate sensurile. Câtuși de puțin lămurită. S-o lăsăm baltă. Cel puțin deocamdată. Două străzi mai încolo, am găsit un băruleț bizar underground, cu pereți roșii și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]