112,413 matches
-
pentru că a adăugat cunoaștere puternicei legături afective pe care toți o avem cu teatrul lui Brook, cu seducătorul teatru al formelor simple. În fine cartea despre Livada lui Cehov! Livada - o piesă generoasă, largă, în care încăpem cu toții, noi oamenii secolului XX, cu problemele noastre, cu proiectele noastre, cu visurile noastre. Livada e piesa cea mai importantă a secolului XX și cartea lui Banu consolidează această opinie comentând spectacolele lui Strehler, Brook, Stein, Șerban, Efros și alții. Respectul meu pentru ochiul
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
teatru al formelor simple. În fine cartea despre Livada lui Cehov! Livada - o piesă generoasă, largă, în care încăpem cu toții, noi oamenii secolului XX, cu problemele noastre, cu proiectele noastre, cu visurile noastre. Livada e piesa cea mai importantă a secolului XX și cartea lui Banu consolidează această opinie comentând spectacolele lui Strehler, Brook, Stein, Șerban, Efros și alții. Respectul meu pentru ochiul care știe să vadă și memoria care păstrează vibrația efemerului. Radu Penciulescu * E un savant și totodată - un
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
prin cărțile lui, Heidegger a reușit să-i convertească pe locuitorii culți ai planetei la limba germană. Este misionarul a cărui operă a împins cultul acestei limbi pînă la pragul neverosimil al fascinației universale. Și tocmai de aceea nimeni, în secolul XX, nu a contribuit mai mult la răspîndirea ei în lume ca solitarul retras la cabana din Todtnauberg. Creîndu-și un jargon obscur, dificil și adesea intraductibil, un jargon în fața căruia spiritele analitice tresar oripilate iar cele metafizice vibrează la unison
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
Guy Cherqui "Numele violonistului și compozitorului George Enescu e un simbol al contribuției pe care în secolul 20 atâți artiști și intelectuali români au adus-o vieții culturale europeneť, scrie muzicologul Guy Cherqui la 125 de ani de la nașterea marelui muzician, în numărul pe luna mai al prestigioasei reviste italiene de muzică Amadeus. Reproducem fragmentar articolul muzicologului
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
români au adus-o vieții culturale europeneť, scrie muzicologul Guy Cherqui la 125 de ani de la nașterea marelui muzician, în numărul pe luna mai al prestigioasei reviste italiene de muzică Amadeus. Reproducem fragmentar articolul muzicologului "Cel mai mare compozitor al secolului XX" Recentul turneu european și american al celebrei soprane Mariana Nicolesco, care a luat alături de ea tineri artiști lirici români, interpretând liedurile lui George Enescu, atât de puțin cunoscute, ne oferă ocazia ideală pentru a reaminti locul de frunte pe
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
Festival of Romanian Composers, care s-a desfășurat în vara trecută. Vitalitatea aceasta se regăsește în domeniul compoziției. Creația lui Enescu, legendar violonist, mai puțin cunoscut prin activitatea sa componistică, dar figură emblematică a culturii românești din prima jumătate a secolului 20, merita să capete un mare relief. A făcut-o în mod excepțional Mariana Nicolesco într-un recent recital la Paris. George Enescu - care în Franța și-a transformat numele în "Georges Enesco" ș...ț s-a născut în Moldova
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
a Simfoniei a 9-a de Beethoven. Enescu va reprezenta întotdeauna Absolutul După război, își împarte viața între Franța și România. Activitatea sa pedagogică devine în acea perioadă deosebit de importantă. Dinu Lipatti e unul dintre protejații săi - o legendă a secolului - violonist, apoi pianist și compozitor. Maestru al lui Yehudi Menuhin, pe care-l urmărește cu atenție și prudență, privilegiind întotdeauna interpretarea muzicală și nu virtuozismul pur, îi va transmite acestuia un profund sens al umanității, care nu-l va părăsi
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
și, la venirea la putere a comuniștilor, se exilează pentru totdeauna la Paris, unde se stinge în mai 1955, lăsând diverse lucrări neterminate. Și e de neînțeles până în ziua de azi că unul dintre cei mai de seamă interpreți ai secolului 20, compozitor de asemenea, nu se bucură de o faimă corespunzătoare operei pe care a creat-o și rolului său în viața muzicală. Yehudi Menuhin îl considera fără ezitare cel mai mare compozitor al secolului 20, căutând în permanență să
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
mai de seamă interpreți ai secolului 20, compozitor de asemenea, nu se bucură de o faimă corespunzătoare operei pe care a creat-o și rolului său în viața muzicală. Yehudi Menuhin îl considera fără ezitare cel mai mare compozitor al secolului 20, căutând în permanență să-i promoveze opera, așa cum, pe urmele lui Menuhin, o face acum Mariana Nicolesco cu liedurile sale. Departe de România, în timpul dictaturii ceaușiste, Mariana Nicolesco avea să se întoarcă în patrie după 21 de ani de
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
înainte de primul război mondial (în afară de op.19: Trei melodii pe versuri de Fernand Greg, care e din 1916). Unele au fost revăzute de compozitor în anii '30, versurilor de Carmen Sylva adăugându-li-se altele, de autori francezi cunoscuți, din secolul 19, ca Leconte de Lisle, Albert Samain, Sully Prudhomme. Iar șederea lui Enescu la Viena, contactul cu maeștrii austrieci generase, încă de la începutul carierei sale, gustul pentru lied, stimulat de o importantă influență schubertiană. Mariana Nicolesco a oferit acest Recital
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
ani de existență în 2009) are o tradiție bine consolidată în cercetări est- și central-europene. O cauză este precis de găsit în faptul că numeroși estici au venit să studieze în Leipzig, în domeniul artistic cel puțin în ultimele două secole. (Oricum, aflu că s-a înființat recent în cadrul Universității Leipzig un Institut de Studii moldovene!) Institutul de Muzicologie (parte a Facultății pentru Istorie, Arte și Orientalistică) nu face excepție. Coordonatorul său, profesorul Helmut Loos, originar din Bonn și sosit în
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
sesiune a simpozionului dedicată interferențelor muzicii ucrainene cu polonezii, cehii sau austriecii. Personal, m-au interesat (în același context al conexiunilor) analiza (statistică a) lui Helmut Loos la fluctuația de studenți ai Universității din Leipzig proveniți din orașe ucrainene, în secolul 19, și mai ales un expozeu al directorului Arhivei "Bartók" de la Budapesta, László Vikárius. Exemplele alese pentru a ilustra în ce fel a valorificat Bartók în muzica sa "cultă" melodii foclorice culese din Ucraina au fost mai mult decât elocvente
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
din revista "online" Musica Ukrainica, într-un context general, în care este deplânsă (pe bună-dreptate, de altminteri) necunoașterea cel puțin a câtorva figuri emblematice pentru cultura ucraineană. "Acest trist fenomen provine în primul rând din istoria politică - divizarea veche de secole a Ucrainei de către alte state, care au intenționat să șteargă complet identitatea ucraineană și au acționat drastic în această direcție. Astfel, numeroși ucraineni etnici recunoscuți pe plan mondial (scriitorul Nikolai Gogol, omul de știință Vladimir Vernadski, compozitorii Dmitri Bortnianski, Igor
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
acesta, precum scriitorii Serghei Bulgakov, Șalom Alehem, poetul Paul Celan, compozitorii Reinhold Glier, Serghei Prokofiev, Karol Szymanowski..." Este greu de crezut că acest citat este extras dintr-o scriere de după anul 2000. Mentalitatea sa rămâne ancorată mai degrabă într-un secol romantic al avânturilor naționaliste. Aș adăuga aici că, dacă am adopta o asemenea poziție, ar trebui ca noi, românii, să ne revendicăm compozitori precum Belá Bártok, Iannis Xenakis, György Ligeti și György Kurtág, toți născuți în aria geografică a României
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
Lidia Vianu Imaginația umană a fost, este dintotdeauna, mare devoratoare de povești, de narațiune. Multă vreme epicul a sufocat aproape toate celelalte genuri, de la Biblie încoace, prin Antichitatea greacă, Evul Mediu, Renaștere, Secolul Luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest timp, povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă tot omul, cu mare grijă pentru istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
nesfârșită surpriză (tehnocrată), surpriză cu orice preț. Chiar cu prețul poveștii în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem oare să ne permitem a uita acele nouăsprezece secole de tradiție a basmului? Observ că iubirea revine timid ca emoție demnă de a fi centrul unei povești, dar unde revine ea? În romanul gay. Acolo (v. Jeanette Winterson, Written on the Body) iubirea e din nou stea. Între două
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
aplauzele lui Strehler pentru Ion Marin. De ce nu vuiesc presa, radioul, televiziunile despre asta? De ce atîta tăcere românească față de un eveniment cu adevărat remarcabil? De ce superficialitatea și ignoranța ne-au ars reverențele? Nu exista scuza "n-am știut" în plin secol al exploziei informaționale, al accesului la tot ce cu mintea nu gîndești. Și, totuși, de ce nu putem să prețuim valoarea, să-i arătăm strălucirea? Am primit cîteva însemnări, tulburătoare, pe care Ion Marin le-a făcut în seara de 4
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
numărul acesta, o delicioasă temă inactuală: Trapezista și Cișmigiul văzut de sus, de Lucian D. Cișmigiu. Este vorba de Leona Dare, pe care o putem vedea în trei poze, "una dintre cele mai voluptuoase femei din epocă", adică de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cea care s-a ridicat în balon deasupra grădinii Cișmigiu, ținându-se numai cu dinții de trapezul agățat de nacelă: "Cînd Leona Dare a apărut în București era în culmea gloriei. Dăduse spectacole de acrobație de trapez
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
ț ŤFemeia cu maxilarul de oțelť era o mare frumusețe, pe care Chagall o pictează". Afișul făcut de Chagall este, într-adevăr, o frumusețe, dar modelul lui, după gustul de astăzi, s-ar putea să apară cam dolofan. Deh, fiecare secol cu canoanele lui estetice. Activ în interior Nimic din ceea ce e omenesc nu e străin reclamei TV. Nolens, volens, ne intră toată seara-bunăseara în casă lume cu probleme fiziologice. Bărbatul de o anumită vîrstă care face pipi des și are
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
o reuniune în care se aflau și acești militari. Dar nu cred că asta ajunge pentru a descalifica un autor extraordinar, cel mai mare pe care l-a dat Argentina și unul dintre cei mai mari din întreaga lume a secolului XX.
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
mijloacele sale, poartă un mesaj sacral, care, dacă nu e manifest, așa cum adesea se petrece, corespunde acelui "sacru camuflat" despre care vorbea Mircea Eliade. Dacă depășim atmosfera de altminteri sclipitorului spirit voltairian, pe cea a pozitivismului cu greoaie articulații caracteristic secolului al XIX-lea (o urmare a acestuia fiind psihanaliza), ca și nivelatoarea stihie marxizantă din veacul abia încheiat, ne putem apropia de înțelegerea artei ca mister particular, ca experiență specifică a unei transcendențe. Dincolo de delimitările sale formal-stilistice, orice creație înscrie
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
bucată de vreme, în cultură, nu s-a ieșit în străinătate. Preferați, ca teoretician literar, să fi predat (și studiat) în altă parte? În profesia mea originară, cea practicată din anii '50 înainte, de istoric al literaturii române, focalizat pe secolele XVIII și XIX, nu aveam nevoie și de altfel nici nu era cu putință, atunci, să mă formez în străinătate. Am resimțit însă de la început și din ce în ce mai mult, pe măsura trecerii anilor, izolarea la care mă condamna regimul comunist. Mă
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
unui estetism superior. Cel mai recent roman al prozatorului, Istorisirile Signorei Sisi, nu face excepție de la regulă. Miza noului roman al lui Constantin Țoiu este una cu totul specială, în contextul operei prozatorului. Cartea este o inedită cronică a unui secol de istorie românească (acțiunea se referă la o perioadă cuprinsă între Primul Război Mondial și perioada tranziției de după căderea regimului comunist), văzută prin ochii unei femei din marea aristocrație, care a cunoscut toate avatarurile schimbărilor succesive de regim politic. Tentația
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]