3,422 matches
-
Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
După ce o fumă până la filtru, o stinse și goli scrumiera în coșul de gunoi. Îi făcea plăcere să-l impresioneze pe domnul Levy cu ordinea de pe masa lui de scris. Alături de locul său era biroul cu capac-rulou al domnișoarei Trixie. Sertarele pe jumătate deschise erau ticsite cu ziare vechi. Sub el, printre grămăjoarele mici de scame, o bucată de carton vârâtă sub un picior îl făcea să stea drept. Pe birou se vedea o pungă cafenie de hârtie, umplută cu resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
erau în birou, iar când dispărea vreun stilou, o pereche de ochelari, un portmoneu sau o brichetă, puteau fi de obicei găsite undeva în biroul ei. Domnișoara Trixie adunase și toate cărțile de telefon, care acum stăteau răvășite într-un sertar de-al ei. Domnul Gonzalez tocmai se pregătea să cerceteze zona de activitate a domnișoarei Trixie ca să-și găsească tușiera dispărută, când ușa biroului se deschise și bătrâna domnișoară intră târșâindu-și pantofii cu talpă de cauciuc pe podeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre toaleta doamnelor. — Domnule Reilly, n-aș vrea să te grăbesc, spuse prudent domnul Gonzalez, dar observ că ai un teanc întreg de hârtii pe birou care nu au fost încă înregistrate. — A, hârtiile. Da. Dar când am deschis primul sertar astăzi dimineață, am fost întâmpinat de un șobolan mare care părea să fie în curs de a roade dosarul firmei de confecții Abelman. M-am gândit că ar fi indicat să aștept până se satură. Nu mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vina pe Levy Pants. — Foarte adevărat, spuse îngrijorat domnul Gonzalez, trupul lui scund cutremurându-se la perspectiva unui accident la locul de muncă. — În plus, valva mea nu mi-a dat pace, împiedicându-mă să mă aplec ca să ajung la sertarele de jos. — Am exact ceea ce trebuie pentru așa ceva, spuse domnul Gonzalez și se duse spre o mică boxă de lângă birou să aducă, își imagină Ignatius, vreun medicament. Dar se reîntoarse cu unul dintre cele mai mici taburete de metal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreun medicament. Dar se reîntoarse cu unul dintre cele mai mici taburete de metal pe care le văzuse Ignatius vreodată. Uite. Persoana care lucra mai înainte la registre obișnuia să se deplaseze pe taburetul acesta cu rotițe ca să umble la sertarele de jos. Încearcă-l. — Nu cred că structura trupului meu se poate adapta cu ușurință acestui tip de dispozitiv. Ignatius aruncă o privire sfredelitoare spre scăunelul ruginit. Avusese întotdeauna un simț al echilibrului precar și încă din trecutul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este foarte confortabilă. — Nu intenționez firește să vă impun ce haine să purtați, spuse îngrijorat domnul Gonzalez. — Sper că nu. Atât domnișoara Trixie cât și eu avem o limită a suportabilității. Sub pretextul că are de căutat ceva într-un sertar, domnul Gonzalez evită privirea teribilă pe care Ignatius o îndreptase spre el. — Voi termina crucea, spuse în cele din urmă Ignatius, scoțând două cutii cu vopsea din buzunarele ca niște pungi ale pardesiului său. — Minunată idee. — Crucea are prioritate absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius se duse în spatele dulapurilor, luă materialul care se acumulase și nu fusese înregistrat și-l aruncă în coșul de hârtii. Observând că șeful de birou stă la masa lui de lucru cu o mână pe ochi, Ignatius trase primul sertar cu fișe și, răsturnându-l, aruncă conținutul lui aranjat alfabetic tot la coșul de hârtii. Apoi plecă spre ușa fabricii, trecând cu zgomot pe lângă domnișoara Trixie care căzuse din nou în genunchi în fața crucii. * Agentul de stradă Mancuso, în străduința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și reputația de persoană sofisticată nu îl vor salva, odată ce nu-și va putea aduce aminte absolut nimic despre Lear și Arthur, în afară de faptul că primul avea niște copii. Puse țigara în scrumieră și începu din nou să caute. În sertarul de jos găsi un teanc de hârtii vechi pe care nu le examinase destul de temeinic la prima sa căutare prin birou. Punând hârtiile pe genunchi, le cercetă una câte una, constatând că erau în cea mai mare parte, așa cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de birou de podoabele de Crăciun și îl făceau să se simtă puțin sentimental. Privind fericit spre partea ocupată de domnul Reilly, observă că tulpinele de fasole creșteau atât de viguros, încât începuseră chiar să coboare, încolăcindu-se printre mânerele sertarelor în care se țineau registrele. Domnul Gonzalez se întreba cum reușește funcționarul responsabil de registre să-și facă treaba fără să deranjeze tulpinele fragede. Pe când medita la această enigmă de conțopist, fu surprins să-l vadă pe însuși domnul Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul cent banii de asigurare pe care-i lăsase sărmana lui bunică Reilly, ca să-l țin la universitate. Nu-i îngrozitor? Bani aruncați pe fereastră! Ignatius râgâi și deschise un sertar să caute hârtia de scris pe care credea că o mai are. Acolo găsi un yo-yo cumpărat cu câteva luni în urmă de la un filipinez care vindea astfel de jucării prin vecinătate. Pe o parte a yo-yo-ului era un palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi o coală de scris cu antetul Levy Pants. Iubită Myrna, Am primii comunicarea ta jignitoare. Chiar îți închipui că mă interesează aventurile tale de prost-gust cu niște creaturi sub-umane cum sunt cântăreții de muzică folk? În fiecare scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în partea din fund a încăperii. Toți, cu excepția domnișoarei Trixie care ațipise cu capul pe masa ei de lucru, se întoarseră să privească spre partea unde se țineau registrele. Acolo, un bărbat extrem de înalt, cu păr lung, negru, ridica un sertar cu fișe care căzuse. Băgă fișele înapoi, la întâmplare, în sertar și îl împinse la locul de unde căzuse. — El e domnul Zalatimo, șopti domnul Gonzalez. Nu e la noi decât de câteva zile, dar nu cred că va face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ațipise cu capul pe masa ei de lucru, se întoarseră să privească spre partea unde se țineau registrele. Acolo, un bărbat extrem de înalt, cu păr lung, negru, ridica un sertar cu fișe care căzuse. Băgă fișele înapoi, la întâmplare, în sertar și îl împinse la locul de unde căzuse. — El e domnul Zalatimo, șopti domnul Gonzalez. Nu e la noi decât de câteva zile, dar nu cred că va face față. Probabil nu-l vom putea include în schema de personal a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Gonzalez. Nu e la noi decât de câteva zile, dar nu cred că va face față. Probabil nu-l vom putea include în schema de personal a firmei. Domnul Zalatimo privea zăpăcit la fișiere, scărpinându-se. Deschise apoi alt sertar și scotoci prin conținutul lui cu o mână, în timp ce cu cealaltă se scărpina la subțioară prin cămașa jerpelită. Vreți să vi-l prezint? întrebă șeful de birou. — Nu, mulțumesc, spuse domnul Levy. Unde găsești oamenii pe care îi aduci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se concentreze. Dar cineva a vrut serios să ne-o coacă. Domnul Levy se duse la fișiere, îl împinse la o parte pe domnul Zalatimo care se scărpina și deschise la litera „A“. Nu exista nici un dosar cu Abelman. Sertarul era complet gol. Mai deschise și alte sertare și constată că jumătate dintre ele erau de asemenea goale. Bun început pentru a se putea apăra într-un proces de calomnie! — Ce faceți voi aici cu dosarele? — Și eu mă-ntrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să ne-o coacă. Domnul Levy se duse la fișiere, îl împinse la o parte pe domnul Zalatimo care se scărpina și deschise la litera „A“. Nu exista nici un dosar cu Abelman. Sertarul era complet gol. Mai deschise și alte sertare și constată că jumătate dintre ele erau de asemenea goale. Bun început pentru a se putea apăra într-un proces de calomnie! — Ce faceți voi aici cu dosarele? — Și eu mă-ntrebam același lucru, spuse vag domnul Zalatimo. — Gonzalez, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era destul de mare Încât să aibă propria morgă, situată În subsolul clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui Logan, când acesta pătrunse prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În totalitate duhoarea morții. Logan ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreunul din ajutoarele ei. Dar la norocul pe care Îl avea În ultimul timp, se cam Îndoia. Morga era ciudat de luminată și de aerisită pentru acea oră din noapte, luminile de pe tavan strălucind deasupra meselor de disecție și a sertarelor frigorifice. Era aproape la fel de rece Înăuntru ca și afară. O cantitate mare de dezinfectant aproape reușise să ascundă duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
schimb. Nu fu surprins să afle că și ei avuseseră la fel de mult succes ca și el. Nimic. În continuare nimic despre Richard Erskine, nimic despre Peter Lumley și nimeni nu reușise să o identifice pe fetița care zăcea Într-un sertar la morgă. — Ești Încă aici, Lazăre? Logan se Întoarse și Îl văzu pe Gary cel Mare stând În spatele lui, cu două căni Într-o mână și un pachet de biscuiți Penguin În cealaltă. Polițistul corpolent făcu un semn din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și tăcu din gură. — Domnișoară Erskine: trebuie să știu. Mama lui Richard Își termină băutura și se ridică În picioare, clătinându-se. Se aplecă spre stânga și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie și cutiuțe pe podea. — Uite! spuse ea triumfător, ținând În mână un plic de carton cu marginile tăiate artistic cu o panglică aurie În relief Într-o parte. Exact genul de chestie pe care o primeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tulbura liniștea. Toate cadavrele fuseseră curățate, mesele de disecție zăcând goale și sclipitoare sub luminile de deasupra. Nu numai că nu se găseau oameni morți acolo, nu se găseau nici oameni vii. Prudent, Logan Își croi drum pe lângă peretele cu sertare de refrigerare. Unul câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sclipitoare sub luminile de deasupra. Nu numai că nu se găseau oameni morți acolo, nu se găseau nici oameni vii. Prudent, Logan Își croi drum pe lângă peretele cu sertare de refrigerare. Unul câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece de metal al sertarului. Biața micuță zăcea acolo, rece și moartă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece de metal al sertarului. Biața micuță zăcea acolo, rece și moartă, fără să aibă măcar un nume. — Îmi pare rău, fu tot ce-i trecu prin minte să spună. Merse mai departe de-a lungul șirului. Nu era nici urmă de George Stephenson, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]