3,720 matches
-
trecere de la formele reale spre vid, spre neant. Ultima desprindere de vizibil se produce pe scenă, căci fantoma nu se arată decât pentru a-și desăvârși disoluția. Umbra ce se dovedește a fi ascunsă sub înfățișarea unui corp viu este sfâșiată între forța care o ține legată de viață și de pasiunile ei, de aparențele vizibilului - într-o lume a formelor - și forța care o îndeamnă să evadeze, să se îndepărteze de temnița în care o țin închisă aceste pasiuni și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dramaturgie a nopții care este cea shakespeariană, e de ajuns să ne amintim de dialogul dintre Puck și Oberon ce precede momentul când, la ivirea zorilor, spiritele se retrag. Puck se arată îngrijorat: Să ne grăbim! Ai nopții iuți balauri Sfîșie norii-n zbor; chiar adineauri Ai dimineții soli luciră-n zare; Strigoii, biete oști rătăcitoare, Fugiră-n gropi, iar tristele năluci Înmormântate-n valuri, la răscruci, În patul lor cu viermi se-ascund pe rând, Să nu-i găsească ziua
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca un ecou ciudat al vorbelor lui, ducele, plecat în căutarea lui Jacques, va spune și el: „Și-o fi luat înfățișarea unei lighioane”). Pentru Orlando, pădurea e „stranie”, căci poți da la tot pasul de o fiară sălbatică: te sfâșie ori o sfâșii tu pe ea; este, de altfel, pădurea unde Orlando va cuteza să se lupte cu un leu adevărat și unde va fi rănit, va sângera și nu-și va veni în fire decât târziu. În finalul piesei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ciudat al vorbelor lui, ducele, plecat în căutarea lui Jacques, va spune și el: „Și-o fi luat înfățișarea unei lighioane”). Pentru Orlando, pădurea e „stranie”, căci poți da la tot pasul de o fiară sălbatică: te sfâșie ori o sfâșii tu pe ea; este, de altfel, pădurea unde Orlando va cuteza să se lupte cu un leu adevărat și unde va fi rănit, va sângera și nu-și va veni în fire decât târziu. În finalul piesei, ambivalența pădurii e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un leu, ci mai degrabă cu un lup sau, și mai exact, cu un câine, acel câine diabolic despre care vorbește regina Margaret, acel câine venit din iad, ai cărui colți ascuțiți, crescuți chiar înainte ca pruncul să facă ochi, sfâșie mieii și se mânjesc cu sângele lor; victimele sunt urmărite până în mormânt. Richard este bestia (the beast), bestia feroce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte sângeroasă (the bloody mind), nu visează decât măceluri și masacre. Firea lui însetată de sânge, mărturisește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a dreptul apocaliptice: Pe capete de oameni va cădea Blestemul greu și furia în case, Sălbaticul război civil curând Va bântui italice tărâmuri. Distrugerea, și sângele, și groaza Atâta vor părea obișnuite Că mamele-or zâmbi, văzându-și pruncii Crunt sfâșiați în ghiare de războinici. Cruzimea mila va înăbuși-o. Și spiritul lui Cezar, răzbunare Vânând alăturea de duhul Ate Urcat fierbinte din Infern, pământul L-o-nfiora strigând cu glas tiranic: „Fără-ndurare”, până când copoii Războiului, scăpați din lanț, atâta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cea de inimi, racordându-se - și într-un caz, și în celălalt - la tema nebuniei. O spune limpede Berowne: Regele umblă să vâneze cerbul; eu mă vânez pe mine însumi. El hăituiește sălbăticiunea, eu sunt hăituit de simțăminte care mă sfâșie... Urât cuvânt! Departe de mine, tristețe! Așa se zice că ar fi spus un nebun. Dacă am spus-o și eu, înseamnă că sunt nebun 1. Nebunie a iubirii, asemuită tot de Berowne cu sminteala lui Aiax, cu vânătoarea sângeroasă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spectacol distractiv, alegerea lui se oprește asupra unei piese avându-i ca eroi pe Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de farsă tragică. În locul unor povești precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu sfâșiat de bacante, el preferă o istorioară care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare susținător al iluziilor, al umbrelor goale: „Cea mai bună dintre toate piesele acestea nu e decât o amăgire. Și cea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
decrete de conformare la principiul reflexelor condiționate reprezentat de determinism. Dar, în timp ce Lumea Economiei este complexă, înainte de toate că este și materie și viață, Lumea Fizicii este stânca prometeică ce nu are sens fără durerea cărnii înlănțuite de ea și sfâșiată de vultur. Cine poate să spună dacă este suficientă carnea pentru sațietatea vulturului și ce poate să facă stânca pentru a sătura poftele? Teoria bunului-simț Poziția specială a Economiei în raport cu modelele de cogniție este dată de faptul că deși în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în zona explicației imperiului libertății, de a fi scoasă astfel din spațiul privat pentru a fi operațională în spațiul public (Arendt, 2007), a dus la exacerbarea unei dualități rivale dizolvante dintre Economie și Politică. În acest fel, iluminismul rațional a sfâșiat puterea explicativă a Economiei prin care aceasta, în loc să fie relevantă ca producătoare a lumii obiectelor a ajuns să fie transformată în suportul distribuirii lumii obiectelor, după criteriile treburilor publice. Evident că îndeplinirea noii funcții a presupus asumarea regulilor predictibilității cerută
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
decât să aibă valori care, încercând să suspende valorile modernității prime, au ajuns să anunțe valorile celei de-a doua modernități. Valorile postmodernismului sunt nedecise cum nedecisă este situația în care se află adepții acestui curent de gândire și acțiune, sfâșiați între ezitarea morală de a rupe legăturile materne și puterea de a opta pentru altele ce i-ar confirma vârsta procreației. Postmodernismul s-a dovedit un spectacol de gesturi și vise hermafrodite, fără funcția perpetuării ca specie distinctă. Valorile postmodernismului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. 3 Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă, construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
antagoniste care se repercutează în psihismul individual. Prins între aspectul legilor și caracterul parțial al aplicării lor, între simțul justiției și spectacolul nedreptăților, individul este obligat să-si compună o serie de atitudini, după împrejurări: el poate să fie intim sfâșiat de judecata dublă și contradictorie făcută asupra actelor sale, pe de o parte, de consensul social, pe de HYPERLINK "alta.de"alta, de nivelul de aspirație individual. De aici și numeroasele ocazii de frustrare care nu pot fi neglijate, cu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
indeterminabilul acestui interstițiu... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe fundalul acestei duble dezamăgiri, continui să scriu. Activitatea mea constă în a scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă, mereu în mijlocul vadului, sfâșiat între biografic și teoretic. Sunt un spectator care nu-și dezlipește ochii de la platoul de joc, pentru că vrea să regăsească acolo tot ceea ce poate căpăta sensul unui eveniment personal, tot ceea ce arta convertește în experiență. Atunci scrii pornind nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Creditorii sau spațiul‑capcană" Strindberg creează un „interior” în care partenerii par a fi închiși ca într-o cușcă ai cărei pereți fac ca vorbele lor, odată rostite, să se repercuteze cu o forță înzecită. Între zidurile casei, oamenii se sfâșie între ei, nesocotind nici măcar una dintre regulile conduitei burgheze și, deopotrivă, ale limbajului: aici totul este direct, brutal. Totul încearcă să rănească, în numele unui refuz al simulării, dar și al oricărei protecții înșelătoare. Nici că se putea imagina un cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și al oricărei protecții înșelătoare. Nici că se putea imagina un cadru mai potrivit pentru această distrugere reciprocă, violentă și necruțătoare, decât spațiul închis al unui interior fără guri de aerisire și fără ieșire în caz de pericol. Locatarii se sfâșie între ei pentru că se sufocă. Creditorii, piesă rar jucată, nu se abate de la acest principiu, numai că, de data aceasta, intervine o veritabilă strategie topografică imaginată de Strindberg. Gustav, personajul venit să-și ia revanșa, construiește o capcană în care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se mai iluziona, în vreme ce în comedie este vorba, de fiecare dată, de salvarea aparențelor și, mai cu seamă și cu orice preț, de salvarea cuplului, de respectarea contractelor maritale, de consolidarea iluziilor. Teatrul relevă astfel adânca fisură a lumii burgheze, sfâșiată între pasiunea amoroasă și instituția mariajului. Când orice urmă de dorință în interiorul cuplului se stinge, când se constată eșecul pactului oficial, soluțiile sunt diferite, în funcție de opțiuni: revelație dramatică sau „reparație” comică, Ibsen și Strindberg sau Feydeau și Courteline! Alegerea va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
primului dintre ceruri. Răul apare Într-o formulă „atenuată” (este un Înger al Demiurgului), Însă Își află locul În interiorul Materiei. În ciuda opoziției Între Dumnezeul superior și cuplul Materie-Diavol, tensiunea dintre cele două extreme este destul de slabă. O tensiune internă explozivă sfîșie lumea inferioară, În care Demiurgului i se opune cu tărie Diavolul, față de care Demiurgul se opune la rîndu-i cu tărie. Marcion utilizează exegeza inversă a Bibliei În felul gnosticilor, acceptînd Însă adevărul istoric, integral și literal al Vechiului Testament. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
totul duce la triumful binelui. Prin urmare, se va feri să-i tulbure acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
primit dividendele unui angajament direct și indirect în treburile europene, permis de atitudinile sinucigașe ale popoarelor europene, ale responsabililor politici, aleși sau nu. În cele două războaie mondiale, cele mai puternice națiuni ale Europei (Germania, Marea Britanie și Franța) s-au sfîșiat, s-au măcinat, s-au masacrat, fără rezultate definitive, pentru a dobândi autoritatea supremă în conducerea treburilor lumii, și au uitat că, în ambuscadă, pândește copilul risipitor al Europei, Statele Unite. De ce o mare putere în expansiune s-ar priva de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prima copilărie, forța vârstei tinere), ceea ce constituie, în mare parte, semnificația sa negativă. Dinții pot fi clasificați în patru grupe, în funcție de proprietățile lor simbolice: - incisivii, care apar în prim-plan, sunt expresia deschiderii inimii (zâmbetul), renumelui și celebrității; - caninii, care sfâșie, sunt expresia ostilității, agresivității și ambiției; - molarii, care servesc la masticarea lentă și riguroasă, sunt expresia perseverenței și a solidității; - măselele de minte, care atestă maturitatea, sunt, după cum o indică și numele, expresia rațiunii și a cunoașterii. În studiul psihanalitic
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
lacrimi; leș; lobo; loialitate; lulea; lup; luptător; mascul; măreț; mister; mîrîit; moarte; de munte; munte, stînă, oi; murdar; mușcă; Naski; natură; nădejde; nărav; ochi; pact; în pădure; păduri; pervers; producător; rănit; răutăcios; recul; rege; restanță; Roită; Roma; rupt; schimbare; sfîrșit; sfîșie; spaimă; spirit; superb; șacal; șmecher; șoc; trădare; turbat; turmă de oi; uniune; urlătură; veste; viață; viclean, singur; victorie; violent; vitejie; vivacitate; a zburda; zeu (1); 759/192/76/116/0 mamă: iubire(118); tată(76); părinte(48); dragoste(41); familie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sufletească; sus mereu; tata; tăcere; tărie; totdeauna; tristă; umilință; versiune; viața; voință; vorbit; în zadar; zicere; zvon (1); 816/224/70/154/0 rupe: distruge (86); hîrtie (31); taie (26); strica (21); ață (18); strică (18); frînge (14); ața (12); sfîșia (11); tăia (11); sfîșie (10); tăcerea (10); tot (10); desface (9); distrugere (9); durere (9); haina (9); fărîmă (8); haină (8); haine (8); desparte (7); destramă (7); îndoaie (7); sparge (7); foaia (6); foaie (6); lanț (6); legătură (6); coase
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tăcere; tărie; totdeauna; tristă; umilință; versiune; viața; voință; vorbit; în zadar; zicere; zvon (1); 816/224/70/154/0 rupe: distruge (86); hîrtie (31); taie (26); strica (21); ață (18); strică (18); frînge (14); ața (12); sfîșia (11); tăia (11); sfîșie (10); tăcerea (10); tot (10); desface (9); distrugere (9); durere (9); haina (9); fărîmă (8); haină (8); haine (8); desparte (7); destramă (7); îndoaie (7); sparge (7); foaia (6); foaie (6); lanț (6); legătură (6); coase (5); a distruge (5
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
înțeles nimic ș...ț” (III, 163-164). Cioran este dezamăgit, în fapt, pentru că un excurs existențial, măcinat de contradicții, întemeiat de palinodii și antinomii, e considerat simplă acrobație, joc, artificiu. În realitate, ar vrea să spună, el se torturează sau se sfâșie. Sunt cuvinte pe care el însuși le folosește și care vorbesc despre modul său de a se întemeia. Cu atât mai mare îi este dezamăgirea când suferința îi este considerată joc și acrobație. În realitate, tocmai pentru că vede peste tot
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]