3,426 matches
-
teoretic din Sighișoara (1939 - 1947), Facultatea de Agronomie din Cluj (1947 - 1952), Institutul Teologic Universitar la Cluj (1950-1952) și Sibiu (1953-1955), studii de doctorat specialitatea Dogmatica - la lnstitutul Teologic din București (1964 - 1968), cu examenul de doctorat în 1974 (teza: "Sfanțul Duh în Ortodoxie și în preocupările ecumeniste contemporane"). A fost inginer agronom (1953 - 1955), preot paroh în Lisa - protopopiatul Făgăraș( 1955 - 1970) și Daneș - protopoiatul Sighișoara (1970 - 1976), spiritual ÎI (asistent) în febr.- sept. 1976, apoi spiritual I (conferențiar) la
Ilie Moldovan () [Corola-website/Science/308451_a_309780]
-
cântă dragostea stelelor chemându-și iubitul. Faust răspunde la chemarea ei și cei doi se pierd într-o îmbrățișare pătimașa. Cu un zâmbet sarcastic Mefisto își admira victoria. Părăsita de Faust, Margareta se refugiază în biserică. Dar chiar și în sfanțul lăcaș, glasul lui Mefisto se face auzit, învinovățind-o. Valentin se înapoiază acasă odată cu toți soldații, cântând gloria obținută în bătălii. La întrebările lui, puse în pripă, Siebel răspunde evaziv. Valentin aleargă spre casă, cuprins de bănuieli. Pradă mustrărilor de
Faust (operă) () [Corola-website/Science/307365_a_308694]
-
de San Pietro în Montorio (1502-1510) este un edificiu realizat de Donato d'Angelo Bramante, pentru a comemora locul morții Sfanțului Petru. Monumentul de mici dimensiuni se găsește în curtea Bisericii Sân Pietro în Montoria, reprezentând o sinteză între artă antică și cea a Renașterii. Este un volum de forma semicirculara, așezat pe un postament treptat (3 trepte), are o sală
Tempietto () [Corola-website/Science/303088_a_304417]
-
ale Olandei și ocupării orașului Antwerpen de către spanioli. În anul 1601, Franș Hals intra că ucenic în atelierul lui Karel van Mander, unde rămîne până în 1603, cănd maestrul se mută la Amsterdam. În anul 1610, Franș Hals intra în breaslă "Sfanțul Luca", care reunea toți pictorii din Haarlem. În același an se căsătorește cu Anneke Harmensdochter, care moare în 1615, la scurtă vreme după nașterea unui al doilea copil. De la începutul carierei sale artistice, Franș Hals se remarcă că excelent portretist
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
că excelent portretist. Printre primele sale lucrări se numără portretul fabricantului de bere din oraș, Pieter Jacobszon, și al altor șaptesprezece membri ai familiei sale. În anul 1616, Hals pictează primul portret colectiv al membrilor gărzii civile - "Banchetul ofițerilor corporației Sfanțul Ggheorghe din Haarlem". În anul 1612, va deveni, de altfel, el însuși muschetar în această gardă. Pe 12 februarie 1617, Franș Hals se recăsătorește cu Lysbeth Reyniers. Din acest mariaj se vor naște opt copii, dintre care cinci fii se
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
vremea respectivă în Olanda, preluate de la Caravaggio: muzicanți, scene desfășurate în cârciumi, personaje pitorești din viața orașului Haarlem ("vrăjitoarea" "Malle Babbe", "Verdonck"). Franș Hals pictează mai multe portrete colective de ofițeri. El însuși este membru al gărzii civile a corporației "Sfanțul Gheorghe" din Haarlem. În portretul de grup al ofițerilor și archebuzierilor acestei corporații, în planul îndepărtat, al doilea personaj din stânga este însuși Franș Hals, cu privirea ațintita asupra spectatorului. Este singurul autoportret cunoscut al lui Hals - un mare portretist. Tablourile
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
Valentine's Day este în tradiția occidentală, care se sărbătorește pe data de 14 februarie. Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfanțul patron al îndrăgostiților galezi. În Franța, o țară tradițional catolică, "Valentine's Day" este cunoscută simplu drept Sfanțul Valentine și este sărbătorită că în restul țărilor occidentale. În Danemarca și Norvegia 14 februarie este cunoscută ca „Valentine's Day”. Nu
Ziua îndrăgostiților () [Corola-website/Science/303227_a_304556]
-
Valentine's Day este în tradiția occidentală, care se sărbătorește pe data de 14 februarie. Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfanțul patron al îndrăgostiților galezi. În Franța, o țară tradițional catolică, "Valentine's Day" este cunoscută simplu drept Sfanțul Valentine și este sărbătorită că în restul țărilor occidentale. În Danemarca și Norvegia 14 februarie este cunoscută ca „Valentine's Day”. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulți oameni își fac timp pentru a petrece într-un mod
Ziua îndrăgostiților () [Corola-website/Science/303227_a_304556]
-
oameni își fac timp pentru a petrece într-un mod romantic cu partenerul de viață sau trimit o felicitare unei iubiri secrete. În Suedia este numită ziua tuturor inimilor . Nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia un proverb spune că Sfanțul Valentin aduce cheile rădăcinilor, asa ca pe 14 februarie plantele și florile încep să crească. a fost sărbătorită că ziua în care încep lucrările în vii și pe câmpuri. Este de asemenea spus că păsările se căsătoresc în această zi
Ziua îndrăgostiților () [Corola-website/Science/303227_a_304556]
-
dragoste. România a început să sărbătorească și "Valentine's Day", desi deja avea prin Dragobete o sărbătoare tradițională. Această a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate, instituții. În Turcia, Valentine's day este numai Sfanțul Gregor care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/Dulci. În cultura persana (Iran), S este o zi dedicată iubirii și are loc pe 29B în calendarul solar jalali. Dată corespunzătoare calendarului gregorian este 17 februarie. S se sărbătorește în Marele
Ziua îndrăgostiților () [Corola-website/Science/303227_a_304556]
-
ziua iubirii egiptene. În Brazilia, ziua înamoraților sau ziua iubitului/iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, cănd cuplurile își dau cadouri cum ar fi: ciocolată, felicitări și de obicei un buchet de flori. Această a fost aleasă că ziua înainte de Sfanțul Anton, cunoscut aici că sfanțul căsătoriei, cănd multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soț bun său iubit. În Columbia, Ziua iubirii și a prieteniei este sărbătorită în a treia vinere și sâmbătă din septembrie, datorită scopurilor
Ziua îndrăgostiților () [Corola-website/Science/303227_a_304556]
-
ziua înamoraților sau ziua iubitului/iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, cănd cuplurile își dau cadouri cum ar fi: ciocolată, felicitări și de obicei un buchet de flori. Această a fost aleasă că ziua înainte de Sfanțul Anton, cunoscut aici că sfanțul căsătoriei, cănd multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soț bun său iubit. În Columbia, Ziua iubirii și a prieteniei este sărbătorită în a treia vinere și sâmbătă din septembrie, datorită scopurilor comerciale. În această țară, prietenul
Ziua îndrăgostiților () [Corola-website/Science/303227_a_304556]
-
trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat scriind ""Adu-ți aminte de Valentin al tău."" Valentin a fost probabil executat pe 14 februarie în anul 269 sau 270. Nu se cunosc toate detaliile legate de viață sfanțului Valentin și nu se știe dacă legendă are o bază istorică reală.
Ziua îndrăgostiților () [Corola-website/Science/303227_a_304556]
-
Imperiul Spaniol în 1542. Gaspar de Portolà și misionarul franciscan Juan Crespí, au atins locul unde în prezent se află Los Angeles pe 2 august 1769. În 1771, călugărul franciscan Junípero Serra a condus clădirea Mission Sân Gabriel Arcangel (Misiunea Sfanțului Arhanghel Gabriel), prima misiune în regiune. Pe 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști cunoscuți și că ”Los Pobladores” au înființat ” La Reyna de los Angeles”, un nume onorific dat în memoria Sfintei Mării. Două treimi din coloniști
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
la Constantinopole, bizantinii i-au numit "ros" (în limba greacă "Ρως") și i-au considerat diferiți de slavi. În "De Administrando Imperio" sunt date numele cataractelor Niprului atât în limba "roșilor" cât și a "slavilor". Denumirile roșe erau: În Analele Sfanțului Bertan este relatat că la curtea împăratului Louis al II-lea din Ingelheim a sosit în vizită în 839 (același an în care varegii au apărut pentru prima oara în Constantinopole) o delegație din Imperiul Bizantin. În această delegație erau
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
et opulentisimum") cuprindea Podișul Transilvaniei și Munții Apuseni. Și aici existau așezări întărite la Dăbâca, Morești (pe Mureș), Moigrad și Bălgrad (Alba Iulia), iar voievodul devenise și el ortodox, lucru deloc convenabil în contextul încercărilor continue ale lui Ștefan cel Sfanț de a catoliciza țara. Deși regii maghiari au reușit să anihileze formațiunile politice prestatale din Transilvania totuși datorită luptelor pentru tron, a anarhiei interne și a presiunilor venite din exterior nu au reușit să-și instaleze imediat stăpânirea în Transilvania-Abia
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
boem, tipic în comportare pentru generația beat, devine un adevărat model de credință ortodoxă. Se va boteza în această religie, murind pentru lume și pentru păcate, implicându-se cu toata râvna în viață Ortodoxiei americane. Are bucuria să cunoască pe Sfanțul Ioan Maximovici și alți trăitori americani. Iar în 1970 este tuns în monahism. Dat fiind trecutul lui, primirea să în Ortodoxie s-a făcut treptat, cu prudență. De multe ori tineri - și nu doar tineri - americani au fost atrași de
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
Cartierul Pantelimon este situat în partea de est a Bucureștiului, în Sectorul 2. Cartierul Pantelimon este numit după arteră să principala, care își trage numele de la orașul învecinat Pantelimon, la rândul lui denumit după sfanțul Pantelimon, patronul unei foste mănăstiri aflate acolo. Principalul obiectiv din cartier este Național Arena cel mai mare stadion de fotbal din România. Cartierul s-a extins peste teritoriul fostei comune Pantelimon-Dobroești, înghițind în întregime satul Mărcuța, care aparținuse acestei comune
Cartierul Pantelimon, București () [Corola-website/Science/302739_a_304068]
-
când ajung la Székesfehérvár ("Stuhlweißenburg") o să fie descoperită intenția turcească de a ataca Viena. Graf (grof) Ernst Rüdiger von Starhemberg preia conducerea apărării orașului. Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolică a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfanțul Nume al Mariei.
Al doilea Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302765_a_304094]
-
până atunci vasal Imperiului Român. În 253-254, Uranius Antoninus s-a declarat împărat în Siria. Valerian a inițiat în anul 258 o mare prigoana împotriva creșinilor. Printre victime s-au numărat Papă Sixt al II-lea, episcopul Ciprian al Cartaginei, sfanțul Laurențiu de Romă și Fructuosus, episcopul din Tarragona. Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin edict, creștinii erau obligați la cultul național al zeilor păgâni și le erau interzise adunările în cimitire, contravenienții fiind pasibili cu
Valerian () [Corola-website/Science/303260_a_304589]
-
(în ) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența - d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat româno-german al Sfanțului Imperiu Român de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea ("Franz ÎI"). Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
statul proeminent al "Sfintei Aliate" la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia este trasarea unei noi hărți a Europei și restaurarea domeniilor străvechi ale lui Francisc (cu exceptia Sfanțului Imperiu de națiune germană, care fusese dizolvat). După 1806 a folosit titulatura: Francisc a fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și a soției acestuia, Maria Luisa a Spaniei (1745-1792), fiica regelui Carol al III-lea al Spaniei. Francisc
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
confruntat militar cu Franța, fiind învinsă de geniul militar al lui Napoleon I Bonaparte. Prin Tratatul de la Campo-Formio (27 octombrie 1797), cedează Franței teritoriile de la stânga Rinului, în schimbul Veneției și Dalmației. Semnează Tratatul de la Lunneville (9 februarie 1801), care dizolva Sfanțul Imperiu Român de Națiune Germană. Apoi, în timpul celei de-a Doua Coaliții Antinapoleoniene, înfrunta din nou Franța suferind o severă înfrângere în bătălia de la Austerlitz (2 decembrie 1805). La 11 august 1804 se declară împărat ereditar al Austriei, iar la
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
a Doua Coaliții Antinapoleoniene, înfrunta din nou Franța suferind o severă înfrângere în bătălia de la Austerlitz (2 decembrie 1805). La 11 august 1804 se declară împărat ereditar al Austriei, iar la 6 august 1806, în urma creării Confederației renane și dispariției Sfanțului Imperiu Român, renunță la titlul de împărat româno-german luând numele de Francisc I ("Franz I"). În 1809 atacă din nou Franța, profitând de cursul nefavorabil al intervenției militare napoleoniene din Spania. În 1814, isi atacă pentru a patra și ultima
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
toate acestea, uneori, numele de "Imperiu austriac" e folosit și referitor la Monarhia Habsburgica, pentru a desemna totalitatea țărilor a caror coroană era deținută de Casă de Habsburg, respectiv de Casă de Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din cadrul Sfanțului Imperiu Român (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul Știria, Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]