3,370 matches
-
zile au ieșit la iveală fără ca cineva să le facă ceva. Unii s-au ascuns pe la creștini care au fost ridicați și arestați iar creștinii au fost trimiși la Curtea Marțială, exemplu: Piliuță de meserie tâmplar a ascuns în niște sicrie trei evrei și Ion Gradu, sobar a ascuns doi evrei într-o boltă a peretelui. În oraș este și un club unde diferite notabilități se duc și joacă diferite jocuri de noroc pe sume mari. Clubul este în str.Ghica
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de viceprim-ministru, cu prietena să Cerasela Baijac Demetrescu, care a șterpelit cu această ocazie bijuteriile Elenei Ceaușescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. maj. Trifan Matenciuc și col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca și la Târgoviște, filmările. De procurarea sicrielor se ocupase, anterior gen. Stănculescu, fostul protejat al familiei Ceaușescu. Ambele cadavre au fost percheziționate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu pinze de cearceaf. Mai întîi s-a pus capacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
se liniști, și rosti cu glas blajin, făcându-și o cruce mare: „Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în odaie și pe lângă sicriu. Feciorii și fetele mamei Elena știau toate rânduielile și datinile de îngropăciune, se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în odaie și pe lângă sicriu. Feciorii și fetele mamei Elena știau toate rânduielile și datinile de îngropăciune, se îngrijiseră de tot ce trebuie, de slujbele ce se oficiază în astfel de 118 Rădăcinile Continuității împrejurări, vorbiseră cu preotul și dascălul, și chiar mâncarea pentru praznic
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îndrumase pașii și îi învățase cum să trăiască. Prapurii de la biserică erau sprijiniți pe cerdac având fiecare legat câte un ștergar împodobit cu cusături alese având câte un ban legat la unul din capete. A venit preotul, lumea se adunase, sicriul pus pe năsălie era purtat de cei patru bărbați ce săpaseră groapa și cortegiul a pornit spre cimitir, în dangătele clopotului bisericii. A urmat ritualul bine cunoscut, s-au citit ecteniile și evangheliile, s-au dat podurile de pomană iar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a refuzurilor de tot felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-am adunat într-o capelă cocoțată discret pe culmea verde a unui deal: rude, prieteni, foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând parcă ceva ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și acel gest nefamiliar l-a tulburat ca un misterios rămas-bun. Dar ceea ce l-a Înspăimântat În mod deosebit a fost vederea unui cărucior de copil, nou-nouț, stând acolo pe veranda de la intrare, cu aerul infatuat, de uzurpator, al unui sicriu; chiar și acesta era gol, de parcă, În sensul invers al evenimentelor, până și oasele lui s-ar fi dezintegrat. Asemenea fantezii nu sunt străine celor care au pășit de curând În viață. Sau, altfel spus, primele și ultimele trăiri tind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se transmitea înmormântarea, vecinul nostru o urmărea - vezi mai jos - evident încântat, iar noi, care nu aveam pe atunci televizor, urmăream la rândul nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca sicriul răposatului să fie introdus în cavitatea de piatră a criptei din incinta monumentului funerar ridicat în Parcul Libertății, dl. Nicoriuc a exclamat înveselit. „Până aici ți-a fost, Dejule!”. După familia Nicoriuc, în fosta lor locuință s-a mutat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mod de rostire a numelui celui răposat: Tu-dor Vi-anuuu... (apoi, după ani, aveam să aud, rostit în același fel, numele lui Marin Preda, al lui Sorin Titel și al altora...). L-am văzut pe marele profesor abia când au scos sicriul din capelă: avea fața vânătă, parcă tumefiată. Dintre celebrități, mi-a sărit în ochi Mihai Ralea, cel care avea să-și urmeze prietenul atât de curând. În mod deosebit îmi amintesc de momentul introducerii sicriului în criptă, de lumea răzlețită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
profesor abia când au scos sicriul din capelă: avea fața vânătă, parcă tumefiată. Dintre celebrități, mi-a sărit în ochi Mihai Ralea, cel care avea să-și urmeze prietenul atât de curând. În mod deosebit îmi amintesc de momentul introducerii sicriului în criptă, de lumea răzlețită printre morminte, parcă incredulă, și de cei doi-trei oameni care s-au apucat imediat să pună cărămizile, să zidească, concentrându-se exclusiv asupra lucrului lor, decenți totuși, îndemnându-se aproape în șoaptă. * În vara anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
n-am murit, mă-nțelegi, o să mă scol și atunci ce-o fi să fie, hai? (s.n.)»”. Spuneam că nu întâmplător îmi amintesc la ce lucram atunci deoarece coincidența aceea mi s-a părut stranie: moartă, întinsă pe masă, în sicriu, mămăica părea, ca și domnul Proharcin, o forță. Ceva deosebit de impresionant, ceva redutabil emana din noua ei postură. Nu-i vorbă, și în viață fiind, mămăica era o forță. Înaltă, voinică, autoritară, dintr-o bucată, nu lipsită de o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oase, de care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu multe conotații negative poate fi folosit în cazul celor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
semn din cer al mamei. În toată acea teribilă zi - nu a mai nins, nu a mai căzut nici un fulg. În schimb, a plouat, dar nu mărunt, ca toamna, ci în descărcări repezi, ca vara sau primăvara. Ploua și atunci când sicriul a fost coborât în mormânt. * Pentru mine nu acesta a fost momentul cel mai greu - cum a fost, cred, pentru tata, pe care în acele clipe - nu stăteam lângă el, cum ar fi trebuit, ci lângă unchiu’ - l-am „fotografiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că l-am fi putut evita. Despre acest „regretabil” incident nu am aflat decât după câțiva ani (printr-o înțelegere tacită, cei care asistaseră la el au hotărât să ni-l ascundă). Ce se întâmplase? Când a venit timpul ca sicriul mamei să fie ridicat de pe unul din acele postamente de beton secundare dispuse în formă de semicerc pentru a fi așezat pe postamentul central, pe catafalc (ora începerii slujbei se apropia), din neatenția oamenilor „casei”, care făceau de obicei această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am visat-o pe tanti Olga, moartă de șase săptămâni (sâmbătă, 27 octombrie, Doina i-a făcut parastasul cuvenit). Am visat-o moartă, întinsă pe masă, așa cum a stat două zile la ei acasă, în Floreasca, dar parcă nu în sicriu și sigur într-o altă casă, străină și mai mare. În mijlocul unei încăperi spațioase masa era așezată pe o direcție perpendiculară aceleia în care este așezată dintotdeauna masa în sufragerie, unde a fost depusă răposata. În vis, mătușa nu arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deodată, sub această învelitoare, ceva a început să miște, să se miște, din ce în ce mai evident. Apoi „perdeaua” a fost dată la o parte, azvârlită, și mătușa s-a ridicat în capul oaselor (de aceea nu era ea așezată în vis în sicriu, ca să poată sta acum direct pe masă!). „Taanti draaagă”, am strigat eu în extaz în timp ce tanti cobora de pe masă; a trecut apoi pe lângă mine și s-a dus în altă cameră, de unde, nu peste mult, a apărut „aranjată”, ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
privirilor înspăimântate, scârbite sau chiar critice, ale tuturor. Să nu mai fii în stare să alungi o muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget! O, dacă ai reuși, frumos așezat (de alții, ca un prunc neajutorat) în sicriu, cum te afli, să ridici doar un deget, nu neapărat amenințător, ci așa, ca și cum te-ai amuza să te uiți la el, să ți-l contempli! Cum s-ar schimba atunci, brusc, lucrurile, raportul de forțe atât de nefavorabil ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sfârșit alții sunt cei care nu-i numără. Luând-o de la început. O numărătoare ceva mai lungă... * Macabre. După cutremurul din 1977, imaginându-mi cutremurul morților, cum se vor fi zgâlțâit, ca niște bețe de chibrit, cadavrele tinere în cutiile sicrielor încă întregi, tefere... * Să instalezi într-un coșciug un aparat ultraperfecționat, rezistent, capabil să transmită în direct întregul proces de descompunere al unui cadavru, până ce din acesta - peste șapte sau nouă ani - nu va rămâne decât un schelet curat. * Dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
autorităților și l-au dezgropat. Mare minune a fost. Se uscase puțin și era intact, neputrezit, răspândind o mireasma plăcută cu bun miros. Și așa s-a arătat în vis la o altă persoană străină și bogată să facă un sicriu bun și deosebit, cu sticlă pe părțile laterale, ca să fie pus sfanțul care se află în puștiul Hozeva. Și s-a făcut întocmai cum s-a arătat în vis. Acum sfanțul este pus într-un sicriu prin care se vede
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
bogată să facă un sicriu bun și deosebit, cu sticlă pe părțile laterale, ca să fie pus sfanțul care se află în puștiul Hozeva. Și s-a făcut întocmai cum s-a arătat în vis. Acum sfanțul este pus într-un sicriu prin care se vede. Vine multă lume și îngenunchează la sicriul cu sfintele moaște ale Sf. Ioan Iacob Românul. Acestea sunt puse în peșteră unde s-a nevoit multă vreme. Deși am auzit că s-ar putea să fie aduse
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
părțile laterale, ca să fie pus sfanțul care se află în puștiul Hozeva. Și s-a făcut întocmai cum s-a arătat în vis. Acum sfanțul este pus într-un sicriu prin care se vede. Vine multă lume și îngenunchează la sicriul cu sfintele moaște ale Sf. Ioan Iacob Românul. Acestea sunt puse în peșteră unde s-a nevoit multă vreme. Deși am auzit că s-ar putea să fie aduse în România. Că, deși departe de țară lui, sfanțul o iubea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
biserică măreață foarte frumoasă în interior și în exterior. Coborî niște trepte care duc în altă încăpere, cum ar fi la demisol. Acolo este un baldachin foarte frumos amenajat, ca un suport sau ca un pat, cu un fel de sicriu, purtând chipul Sfintei Fecioare Maria adormita. Așa cum obișnuiesc catolicii să facă chipuri din ghips. E atat de apropiat de natural că nici nu-ți vine să crezi că e doar o imagine a trecutului care a fost. Totul este îngrădit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care a fost. Totul este îngrădit cu un fel de gărduț. Dar călugărul care este acolo și dă unele informații privitor la tot ce este în biserică e atat de bun, că ne-a deschis portița și neam apropiat de sicriul cu chipul Sfintei Fecioare. Am îngenuncheat, ne-am închinat și am sărutat, ba am lăsat un bilețel (acatist) cu dorințele noastre la Maica Domnului. Apoi am văzut multe icoane cu Maica Domnului și Apostolii. Ei se întâlneau și se rugau
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
duioase au fost la înmormântarea ei. Cor de îngeri în Cer și pe pamant au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut să răstoarne sicriul, când o duceau s-o îngroape și atunci un înger i-a retezat mâinile pe loc. Apoi acesta și-a plâns faptă lui cea rea și... minune! Maica Domnului i le-a pus la loc și s-au prins, s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nostru, numai pentru ca să facă voia soției sale, a trecut la catolici, iar pentru mine a fost un moment de surprindere când, la înmormântarea mamei, sora lui, la prohodirea din biserica satului Râmnicelu, unde nu se știe decât de ortodoxie, lângă sicriul mamei, și-a făcut semnul sfintei cruci pe piept în stil catolic. A fost o mirare pentru toți cei prezenți în biserică, pentru că toți știau că-i profesor universitar și mândria familiei noastre; pentru că toți știau că fiul repausatei, prezent
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]