2,809 matches
-
le-a Împins Într-un colț ceva mai Întunecat al pieței. Două dintre decapotabile, ceva mai gureșe, au fost lăsate imediat pe jantă, altele, care refuzaseră, prin tragerea frânei de mână, să se deplaseze, au fost urcate cu de-a sila Într-un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut ca prin minune pe o străduță alăturată. O limuzină elegantă, care a Încercat să intervină În ajutorul vinovatelor, a fost sfătuită discret să demareze urgent, dacă nu voia să se aleagă cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un exemplu. De aceea nu caut între noi dezbinare... Goilav se grăbi să-l întrerupă. - Îți iei, fără să-i ceri voie, semenul de braț pentru ca să treci strada. Ai spus de fiecare dată că vrei fericirea omenirii. Dar binele cu sila provoacă un resentiment. Nu protesta. Colaborarea între oameni dăinuie atîta vreme cît, în tovărășie, treaba merge bine. - Domnu’ pictor, la dumneata fapta nu seamănă cu vorba și ăsta a fost norocul meu. Știi ce cred eu? Că ții prea tare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a dres, venea acu să-l ceară înapoi, ba încă și pe cel moștenit. Asta e șmecherie: „ține, tu, șfara asta, pe urmă dă-ne nouă tot pămîntul”. Se mai amăgiseră odată cu întovărășirea. Oamenii au făcut-o mai mult de silă și, ce-a ieșit, iaca: a crescut în pîntec calicul, Nică a lui Grigoraș. Păi lupta asta de clasă, cum îi zice, a băgat la zdup niște boieri și a ridicat pe alții care ne belesc mai rău. Asta-i
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întreabă de fiecare dată: Spune, copilă, de ce nu te îmbraci și tu frumos, de ce nu‑ți aranjezi părul, că doar ești o fată drăguță? N‑ar strica să iei și niște lecții de dans. Dar așa cum arăți, băieților le e silă de tine. Annei, la rândul ei, îi e silă de tot. În fine. Cei patru adolescenți decăzuți se deosebesc net de oamenii bine‑dispuși aflați în zonă în căutarea unei distracții nocturne și care de cele mai multe ori nu găsesc nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îmbraci și tu frumos, de ce nu‑ți aranjezi părul, că doar ești o fată drăguță? N‑ar strica să iei și niște lecții de dans. Dar așa cum arăți, băieților le e silă de tine. Annei, la rândul ei, îi e silă de tot. În fine. Cei patru adolescenți decăzuți se deosebesc net de oamenii bine‑dispuși aflați în zonă în căutarea unei distracții nocturne și care de cele mai multe ori nu găsesc nimic, fiindcă acesta nu este orașul potrivit pentru așa ceva. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
locuințe de închiriat, fără să se atingă de nimic, ca nu cumva mizeria să lase vreo urmă. Ajung apoi în vârf, adică la etajul patru. E ultima stație. Odată cu căminul lor neprimitor își face apariția și epuizarea, care deschide în silă ușa încordării, fiindcă aceasta mai are și alte planuri pe ziua de azi, la care nu va mai avea nevoie de cei doi frați. Gemenii intră din nou în cotidian și închid ușa după ei. # Iată apartamentul și iată‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plăcerea de‑a mângâia se transformă în plăcerea de‑a fi mângâiat. Vrei să‑ți simți trupul înflorind până la dezgust. Oare Sophie o fi simțit vreodată așa ceva? Dacă nu, atunci îi arată el cum vine asta. Sophie iese. Mi‑e silă de toate, în special astăzi, spune Anna. Când o să se întoarcă Sophie cu sandvișul cu salam de la Greissler, Rainer o să‑i poruncească să i‑l dea lui. Va fi o chestiune de voință. Iată că se întoarce Sophie, iar Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unei femei li se întâmplă așa ceva o singură dată în viață, iar atunci n‑au voie să rateze ocazia, căci altfel urmările vor fi nefericite. Rainer se lasă cu bună știință pătruns de sentimente până în străfundurile ființei, însă de acolo sila față de aceste sentimente iese din nou la suprafață și se concretizează într‑o poezie. Rainer s‑a săturat de toate ideile astea despre trecut, prezent, univers. Nu pretinde decât un singur lucru: să fie lăsat în pace să‑și termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dar iată că vine controlorul. Din grabă, gemenii nu s‑au gândit că poate nenorocitul ăsta n‑are bilet și trebuie să bage mâna în portofel. Slavă Domnului, se apropie o curbă și viteza scade. Când cretinul ăla duce în silă mâna la buzunarul de la piept, cei doi frați sar din vagonul remorcă, cu câteva mișcări energice, urmați imediat, aproape prea târziu, de zăpăcitul de Hans, care n‑a priceput încă nimic. Aproape că se dau de‑a dura, își recapătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ți atârne în vine. Iar acum ieși încet din ei! Îți lepezi pielea ca un animal, de pildă ca un șarpe, o lași sub tine, iar tu te înalți - pe cât posibil la fel de mlădios ca șarpele - spre o plăcere primită în silă, dar intensă. Doamna Witkowski se execută așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu în întâmpinarea unei plăceri, ci a unei putori care‑ți mută nasul din loc, trebuie să zboare urgent la orezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intens de clor, care spune: omor toți bacilii și microbii din mine. Numai urmele de spermă și pipi trebuie să le las, din păcate, în seama filtrului. Nici sub piele nu pot să mă bag ca să ucid acolo ura și sila care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și a gurii nemișcate în ciuda lăcomiei și a furiei. Iiiieh, strigă Anna - iar a avut un orgasm, cine știe al câtelea, incredibil! Cu siguranță, Rainer se va masturba iarăși la noapte ca să elimine tensiunea, dar o s‑o facă în silă și într‑un întuneric total, așa cum și trăiește de obicei. Rainer - și acest lucru îl apropie de numeroși alți tineri din generația lui - este un adolescent care nu obține niciodată ceea ce‑și dorește și își dorește întotdeauna mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceea ce necesită mult curaj în lumea păgână și debusolată de astăzi. Și Rainer reprezintă o parte a acestui tineret, din păcate cea mai proastă, partea în care uzura materialului este foarte vizibilă. Se îndreaptă spre Dumnezeu, dar o face în silă, deși tocmai el a fost cel mai tare chemat, fiindcă Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea și dezgustul, de aceea îl strigă cu un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din pantaloni și să i‑o strâng ca să‑l doară, întreabă Anna răvășită. Nu, lasă, îi răspunde fratele ei, conducătorul, cine altcineva, care se ține sobru deoparte și dirijează totul cu sensibilitate. Crezi cumva că mie chiar nu mi‑e silă de nimic? Dar am citit la Bataille ce se poate face cu pula unui asemenea om, insistă sora încăpățânată și începe deja să scormonească. Măcar să i‑o vătămăm într‑atât încât să n‑o mai poată folosi o vreme. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate să‑și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în căminul său, care deja nu‑i mai este cămin, aprinde pentru scurt timp lumina în hol, ca să creadă lumea că e surprins de priveliștea îngrozitoare, o stinge apoi imediat, se duce la poliție și declară: mama mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă truchez, ca de obicei. Fiindcă aveam toate motivele s-o iau razna. Le țineam Însă Închise Într-un balon plutind pe-un flux de senzații simple, epidermice. Bun, mi-era greață, dar la ce m-aș fi putut aștepta? Sila mea nu era, la drept vorbind, decât rezultatul unei intoxicări, al unui exces chimic. Un dezechilibru pe care mă gândeam că l-aș putea atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În drum, ușile Închise, vitrinele Întunecate. O inscripție cu marker negru: ÎNCHIS - CAZ DE BOALĂ. Caz de necaz. Găsesc alt loc, scump ca naiba, plin totuși de lume. Până să-mi stoarcă portocalele, cer o cafea, o Înghit cam În silă, laolaltă cu prea mult fum. Mă străduiesc să recunosc pe cineva la mesele din jur, nimeni. Citesc apoi, cu sucul În față, zece minute de pliante publicitare, mi se confirmă bănuiala că genul ăsta de tipăritură e rezultatul unei conspirații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
spațiu-timp și alcool tare, cum a rimat Cătă. Împotriva ei românii ajunseseră să se apere cu arma cea mai la Îndemână: nesimțirea. Și cruzimea. Scuipatul pe obrazul celuilalt la oră de maximă audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tare, cum a rimat Cătă. Împotriva ei românii ajunseseră să se apere cu arma cea mai la Îndemână: nesimțirea. Și cruzimea. Scuipatul pe obrazul celuilalt la oră de maximă audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a unor Pleșu ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Scuipatul pe obrazul celuilalt la oră de maximă audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a unor Pleșu ori Rrrrăzvan Theodorescu. La ce bun? Li s-a tot dat ocazia, n-au făcut nimic! Pudoarea foștilor deținuți politici! La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
omul așteptat, nu mai putea fi îndoială. Acum dădea din mâini, făcând semn spre cap. Femeia nu înțelese imediat, abia apoi scoase boneta și o așeză alături, pe brațul drept al fotoliului. El continua însă semnele, cu un plus de silă și enervare. Să se degajeze, adică, s-o arunce. Să nu mai vadă, adică, asemenea cârpă. Femeia aruncă peste umăr boneta care se lovi, ca o pasăre moartă, de fereastră, apoi, cu o atingere surdă, de parchet. Încetase s-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adversarului ! Mă dezarmează. Mă descurajează. Am insistat, v-am spus, să fiți într-o stare normală. Nu mai funcționez când știu că cel care mă ascultă a fost, înainte de a-i vorbi, bătut, speriat, umilit. Mi-e pur și simplu silă. Și frică, e drept. De mine. De ei ! De ceea ce mi s-ar putea, cândva, întâmpla și mie. Femeia deveni atentă, el sesizase. Deținuta se încorda. Simțea deja că la intervale relativ scurte trebuia să se aștepte la această expresie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și umedă. Nu mai găsea vreun rost să se obosească. Dar tresări, dintr-odată. Femeia încă mai zâmbea... zâmbetul pierduse însă compasiunea, până și simpatia încercată, pentru o clipă, față de dânsul... Rămăsese sila, disprețul. Zâmbetul înghețase : o grimasă. Deținuta adormise, așa părea, sau gata să adoarmă. Sau leșinase, murise, cu acest rictus oribil pe față... și el lovi, nestăpânit, cu capacul metalic al sticlei în cristalul mesei. O lucire dementă îi ascuți privirea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Și poate nici atunci ! Învârtea, agitat, dezlănțuit, palmele una peste alta. Apoi arătătorul de la o mână peste arătătorul celeilalte. — Un diletant, sigur. Nu un meseriaș, nici un funcționar. Un diletant nedeprins cu datoria, cu șefii, cu orarul și lucrul metodic, în silă. Muncind rareori, dar cu plăcere. Pentru bani, pentru plăceri. Însă numai când oferta este tentantă, interesantă. Când întâlnește șansa unei enigme, a unei probe care să-l exprime. Păstrându-și nealterate, cel puțin așa crede, intuițiile, bucuria jocului. Dorința de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o perioadă, doar desene. — Prin urmare, veți avea asigurat zilnic timp pentru această treabă. Un privilegiu a cărui însemnătate nu e greu de apreciat. Va trebui să lucrați conștiincios. Să vă obișnuiți cu această însărcinare. La început, vă va face silă. O veți dori, treptat. O veți aștepta. — Anchetatorii de care veți mai avea parte se vor referi și la aceste desene. Al căror scop, după ei, ar fi stabilirea topografiei locului. Alcătuirea clădirii și mai ales alcătuirea dumneavoastră. Ei știu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]