4,282 matches
-
spot de lumină de culoarea safirului, a cărui suprafață este decorată cu ceva ce pare a fi o scriitură elaborată, numai că „scriitura“ se dovedește, la o examinare mai atentă, a fi compusă din turme Întregi de oi sacrificate de siluete umane ținînd În mîini junghere lucitoare. Încăperea următoare conține un obiect sculptural deosebit de complex, un hibrid grotesc de varză, porc și oaie, din care fîlfîie un steag pe care scrie Am Avut o Avangardă! SÎntem Moderni Durabili! Între realitatea verzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îl excită de fiecare dată: o fată (o luase cu autostopul) făcînd baie În cada unei camere de motel, Mariana dansînd În chiloți pe o melodie pop difuzată la radio. Mai are În depozit niște imagini Încă netestate, printre ele, siluetele Înlănțuite dar cețoase ale Milenei și a lui Tiffany, mai ales a Milenei. Pornește micul televizor de pe bibliotecă și o prezentatoare de la CNN dă buzna În cameră, destrămînd atmosfera de intimitate. Imagini de străzi pline de demonstranți. — Milosevic a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
colț, dar astăzi piața nu-l amuză deloc. Vede numai pietrele crăpate din pavaj și cerșetorii. CÎndva numită Place d’Armes, era scena biciuirilor În public și al cîte vreunei spînzurări ocazionale. Azi i se pare că chiar poate Întrezări silueta vechiului eșafod. De fapt, e o schelă Înălțată pe fațada catedralei, dar tot i se pare că turiștii strînși ciucur ar fi mulțimea care asistă la o execuție. Burdihanele lor grase și tricourile lor stupide Îi par cu deosebire sinistre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
învârtiseră în jurul știrilor în exclusivitate și al ofertelor de preluare, gândurile care îi tulburau nopțile de muncă aveau de-a face cu bucătării înmiresmate, cămine primitoare și chiar, recunoștea cu adâncă rușine, un pătuț cu volane și baldachin brodat cu siluetele personajelor lui Beatrix Potter. Aceste informații compromițătoare le ascunsese tuturor, mai ales lui Stevie, adjuncta ei. Stevie Grey, redactorul de știri al ziarului, o femeie la cincizeci de ani, era tot atât de interesată de copii cât ar fi fost un alcoolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe un ton superior - nevrând să recunoască eforturile pe care le făcuse în ultimul timp pentru ca Citizen să aibă o ediție on-line -, dar cel puțin ne păstrăm independența. — Drăguț din partea lui că a trecut pe-aici. Stevie privi cu afecțiune silueta lui Jack care se îndepărta. Fusese mare păcat că plecase de la Citizen, dar Jack Allen nu era omul care să țină scaunul cald pentru altcineva, cu atât mai puțin pentru fiica șefului. — Obișnuiam să mă întreb dacă într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plăcut să hoinărească pe-aici în fiecare zi dacă ar fi putut. O porni agale spre lac și, în cele din urmă, se așeză pe o bancă ce, la prima vedere, părea ocupată. Dar studiind-o îndeaproape, Ralph descoperi că silueta bătrânului absorbit de hrănirea păsărilor era sculptată în bronz. Zâmbi, amintindu-și scandalul ce izbucnise când fusese instalată statuia, darul unui tânăr sculptor care crescuse în Woodbury și care era deja pe cale să ajungă celebru. Primiseră valuri de scrisori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
scandalul ce izbucnise când fusese instalată statuia, darul unui tânăr sculptor care crescuse în Woodbury și care era deja pe cale să ajungă celebru. Primiseră valuri de scrisori care se plângeau de asta; că n-avea nici o legătură cu arta, că silueta stilizată, îndesată, era lipsită de realism, că speria copiii. Lui Ralph i se păruse minunată și susținuse acest lucru în prima pagină din Citizen. — E diabolică, nu-i așa? i se adresă paznicul în uniformă verde. Am sperat tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
părăsi nici măcar când ajunse la aleea din fața casei părinților ei și învinse chiar și fiorul de teamă pe care-l simțea gândindu-se ce aveau să creadă tatăl ei și Laurence unul despre celălalt. — Francesca, ce surpriză! Maică-sa observă silueta înaltă a lui Laurence lângă ea și se îmblânzi puțin. — Intrați, intrați. — Mamă, el e Laurence Westcott... Șovăi, neștiind exact în ce calitate ar trebui să-l prezinte. Unde e tata? Expresia maică-sii se schimbă aproape imperceptibil. — În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
genul de chip blazat, înțelegător, care îți câștiga imediat încrederea. Îi lăsă totodată impresia lui Fran că avea acel aer de bunătate autentică foarte rar întâlnită. Lui i-ar încredința oricând pântecele ei. Își dădu seama de asemenea în timp ce urmărea silueta lui liniștitoare îmbrăcată în halat alb pe domeniul lui - și exact asta era, dat fiind că toată lumea se apleca până la pământ când îl vedea - că acest bărbat îl cunoștea probabil pe Laurence. Biroul profesorului Fay era strâmt și foarte modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Iată un amănunt pe care profesorul uitase să-l menționeze. Putea la fel de bine să se dea bătută de-acum. Capitolul 12 Fran trebuia să-și umple o jumătate de oră până la plecarea trenului spre casă. Uitându-se un timp la siluetele pe role de la Broadgate, privirea îi fu atrasă de o mamă și un copil care râdeau și se chinuiau să-și mențină echilibrul, agățându-se unul de celălalt, însă fără prea mult succes. Fran fu izbită de gândul uluitor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prăbuși leșinată pe podea. Avu senzația înfiorătoare că vede negru înaintea ochilor, de parcă i s-ar fi făcut o anestezie totală și ar fi numărat până la trei, apoi se cufundă într-un abis. Începu să-și recapete cunoștința încet, observând siluetele care se aplecau deasupra ei, simțind că cineva îi ridica picioarele pe perne, ca să-i pună sângele în mișcare. — Laurence, dragule, o auzi pe Camilla murmurând. Ne-a cam dat emoții cu asta. Nu cumva îmi ascundeți ceva? — Cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un sertar. Oare Jack Allen auzise deja de Fair Exchange și venise să adulmece? Era în stare. Avea antene care se întindeau dintr-o parte într-alta a orașului. — Bună, Jack. Uitase cât de bine făcut era trupul lui în comparație cu silueta înaltă și subțire a lui Laurence. Era ca și cum ai fi așezat un jucător de rugbi alături de un participant la maraton, nu că i-ar fi pus pe amândoi la același nivel. Laurence era bărbatul cu care urma să se căsătorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prânz, remarcă intendenta pe un ton defensiv, simțind că Fran era oripilată, dar le place să se uite puțin la televizor. Fran simți că i se pune un nod în gât închipuindu-și-l pe tatăl ei drag ca o siluetă adormită în rândul acelor bătrâni uitați. — Au dreptul să aibă un televizor în cameră? Să se uite la curse, ar putea fi singurul lucru care să-l împiedice pe tatăl ei să înnebunească. Home & Away n-ar avea cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un copil căruia nu i se dă voie să meargă la petrecere. În mijlocul pieței din fața catedralei, era ridicat un cort pe care Fran nu-l observase pentru că venise pe intrarea laterală. Pe o platformă din capătul îndepărtat se zărea o siluetă stranie, care purta o haină country de tweed, blugi și cizme de cowboy, și avea părul prins cu o bentiță roșie. Stevie și Fran își făcură loc până în față. Nico Morgan tocmai ridica în slăvi calitățile Woodbury-ului, locuitorii, aerul miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ajunsese. Refuză când Murray îi propuse să-l conducă cu mașina și se întoarse pe jos la redacție, ca să aibă timp să reflecteze. Peste drum de hotel, soarele amiezii lumina sculpturile încurcate de pe fațada catedralei, cu garguii profilați ca niște siluete decupate în nemărginirea albastră a cerului. Vânzătorul de ziare îl salută, dar nici unul din lucrurile astea nu-l încântă pe Jack așa cum o făceau de obicei. În pofida tuturor motivelor de bucurie pe care le găsise lucrând la redacția unui ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lângă ea, încadrată de Ralph și Ben, care încercau să joace Monopoly, o alegere riscantă cu Ralph, dat fiind că întotdeauna își uita proprietățile, Jack simți că i se rupe inima. Un pahar de vin? îi propuse Carrie, a cărei siluetă mignonă și grațioasă era înveșmântată într-o ținută neagră de la Gap, cu totul neadecvată vieții la țară, pe care totuși, o purta cu atâta încredere de sine, încât părea că toți ceilalți erau cei îmbrăcați necorespunzător. Vinul era unul scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intrare erau câteva numere vechi din Citizen și luă unul ca să-l țină deasupra capului. Putea măcar să împiedice să i se scurgă rimelul. Chiar în acel moment, o femeie se ivi de pe aleea alăturată. Îi trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau acțiune; prinde din viață modelele, le desenează silueta, le face să gesticuleze, să filozofeze. Pretutindeni simțim răul ce stăpînește tipurile lui Gorki. E urîtul, e spllen-ul rus, taska. (...) ea e forța ascunsă ce ne aduce aminte de acele jucării moderne de copil, constînd într-o tablă de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stradă. — N-ați văzut cumva trecând pe-aici vreun străin? — Un american în chimono? — Nu-i american. Dar... da, acela. Încotro a luat-o? Chiar în clipa aceea l-a zărit pe Gaston îndreptându-se spre ea. Arăta jalnic, cu silueta lui de luptător de sumō, îmbrăcat într-un chimono mult prea scurt pentru el și încălțat cu pantofii lui jerpeliți. În spatele lui venea, șchiopătând, un câine vagabond lihnit de foame. Când a văzut-o pe Tomoe, fața lui de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se închiseseră de mult. Deodată, a auzit pe cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă. Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în toiul nopții, din cauza acestei femei, nu-i purta deloc pică. În inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâna pentru a doua oară și i-o strânse călduros. — La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. A luat-o prin mulțimea care se îndrepta spre peron. Tomoe a rămas cu privirile ațintite, incapabilă să-și mai ia ochii de la silueta care se îndepărta. Costumul îi era prea mic, mergea caraghios și se ciocnea de japonezii care-și cărau valizele. „Nu ești în stare să apreciezi un om adevărat...“ Iar i-au răsunat în urechi cuvintele fratelui. A invadat-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să fugă. Cu cât urcau mai sus, cu atât era ceața mai deasă. Nu se vedea la doi pași. Copacii și stâncile erau învăluite în ceață și abia li se vedeau contururile. Endō a rămas câțiva pași în urmă și silueta lui nu se distingea în ceață. Auzindu-l tușind, știau că este cu ei. Nu se mai vedea câmpia de unde au început să urce și nu mai erau nici case și lanuri în drum. Totul era învăluit într-o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lăsase de facultate, la Oxford, unde, În mod ciudat pentru fetele din generația ei, studiase istoria. Versiunea lui Dan În privința acestei povești este următoarea: mama și tatăl lui s-au cunoscut la universitate, unde garderoba Lindei, inspirată de Biba1, și silueta ei à la Twiggy făcuseră vîlvă. Nu strica nici faptul că era deșteaptă, puternică și Încăpățînată. CÎnd aveai picioare ca ale ei, astea nu mai contau. Linda era genul de fată a cărei companie era rîvnită de toată lumea, genul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi oare posibil ca soacra mea să fie nefericită? Să se simtă singură și vulnerabilă? Pentru mine, Linda e mereu o persoană puternică, căci imaginea mentală pe care mi-am construit-o mi-o arată ca pe o Super-mamă-soacră, o siluetă imensă și capabilă de orice rău. Dintr-odată, n-o mai percep pe Linda ca pe un monstru, În stare să aducă pe lume numai haos și distrugere, oriunde s-ar duce. O văd mai degrabă ca pe-o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o gândire uscată, care nu vede că, în afară de adevăr, viața mai are și alte puncte de sprijin. Numai că inima mea s-a înăsprit într-o împrejurare după care nu mă mai pot consola, ca tine, uitîndu-mă cum se luminează silueta funerară a chiparoșilor. Poate că, în orice destin, hotărâtor e echilibrul dintre iubire și disperare, ca să folosesc și eu cuvintele tale. La tine, mi-am dat seama, iubirea s-a revoltat împotriva disperării și, deocamdată, dacă lăsăm deoparte nopțile tale
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]