19,447 matches
-
superioară, iar eu mă țineam treaz scoțând așchii din podeaua de lemn vechi, ascultând vâjâitul imprimantei și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an al algelor și sării. Într-un târziu, doctorul își părăsi scaunul de pescar. Se întoarse cu câteva sendvișuri prost încropite, niște beri și bucăți de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Încolo trebuia sé se trezeascé repede, sé nu mai stea sub plapumé. Séri și-și trase repede pantalonii. Își céuté sub pat ciorapii, dar nu-i gési. Îi céuté În bocanci. PÎné la urmé, cînd Își mai reveni puțin și simțurile i se deșteptaré, a vézut cé a dormit În ciorapi. Dormi cu ei, ca de obicei. Ar fi vrut sé și-i scoaté, așa cum se cuvine unui viitor pionier, sé-și scoaté ciorapii Înainte de culcare, dar a uitat. Era prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pericole. Au fost situații când, în interes de serviciu fiind, s-a aflat în zona unor sângeroase confruntări militare, în contextul unor lovituri de stat. Ele vizau alte motivații și destinații, dar indirect puteau avea consecințe dramatice și asupra sa. Simțul datoriei a impus însă continuarea misiunilor diplomatice încredințate, indiferent de împrejurări. A transmis cunoștințele și experiența sa, dobândită în cei 38 de ani de diplomație, noilor generații de diplomați, în special celor de după 1989, cu satisfacția că unii dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la nu'ș ce reclamă contra ridurilor care pot aștepta și aștepta și aștepta, la o înghețată de paradis și la "cel mai adevărat ziar". Domnul Bebe s-a agățat de trapezul ratingului. Face un triplu salt, fără plasa bunului simț dedesubt. Aruncă informația despre fata care se masturbează știe el, i-a telefonat chiar ea cu un hamster. În traducere... libertină: ca să faci sex, n-ai nevoie de sentiment. Și se crede cu haz cînd îi spune interlocutoarei, logic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
refuz, de-o amînare, de indiferență. Ne mai vedem noi. La Proxima Centauri, Dințișor". Mă duceam și cînd nu părea prea grăbit să mă revadă, atras, pesemne, de cine știe ce damă de pică. Brelanul tău de dame, Iordan. Mereu scăpai caii simțurilor. Să te îndrăgostești e foarte la îndemînă; mai greu e să iubești. Făceam asfaltoterapie. Era posibil să implor, fir-ar să fie, telefonul să sune? Să depind așa de telefonul lui? Era. Cînd îmi vorbea cam încîlcit (de la vodca Wyborova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am cheltuit atîta? N-ai să vezi! Arată ca o barcă spartă, cu burta-n sus, Mitiță. Bea ceva cu mine, mamă dragă! Te duc la Blink, nu oriunde. Sau la Flash, că au și mochetă. Îl secondez din bun simț. Ajungem, în cele din urmă, la Light, pronunțat ca-n lai-lai și Mitiță comandă două Fiesta-Hemingway. Se dovedește a fi bitter. "Cu o lacrimă de lămîie, mamă dragă". După ce-i spun că mă duc la Rusalin, i-i jale. Cutremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
demontau noaptea și-n două-trei zile aveam "alta". Aceeași. Cînd au trecut de la Dacia mea la alte mărci, miliția i-a săltat. Au făcut pîrnaie. Mă-ntreb dacă n-au dat țepele astea drept "rezistență" la sistemul comunist. Din bun simț (ca paradox), lăsați-vă biografiile sau biagrafiile așa cum sînt. "Ce mai contează mici furăciuni, ca o bară de Dacia ori un casetofon sovietic, în țara lui Șpagaton, Șpaganciuc, Șpăgăroiu, Șpagea și-a lui Miki Bacșiș? mi-ar spune Magda U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
București, să-mi găsească el "slujbulicea". Uram să-i fiu obligată. M-am întors acasă, pe strada "Trompeta". Nu mi-a mai trebuit concurs. Oricum, serviciul de cadre al televiziunii n-ar fi angajat o tovarășă atît de iresponsabilă, fără simț de răspundere. De-atunci a început să mă hărțuiască și vocea vitregă: "Faci figură atît de imbecilă, Iordana. Iubești un bărbat care nu te vrea. Nu te-a oprit la el. Nu-i trebuie casă cu tine. E însurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îi reproșez cîinelui meu. Pentru cîți te latră pe tine, io ar trebui să mușc trei-patru pe zi. Telefonul de la Șichy (vrea să vină să mă ure și intonația nu-i interogativă cînd o spune) îmi oferă sprijin psihic. Bunul simț (de unde i se trag roșeața din obraji, discreția, loialitatea) o face să fie atît de diferită de generația ei. De aparte. Litera a "Județul de Apoi să nu-l aștepți, frățioare, Ascultă la betranul Kant: Ia-l pe securicomunist de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un spirit ostil cărții. E în proiect ca Biblioteca Națională să fie transferată la Popești-Leordeni, o Gherlă a cărții. "Să prioritizăm computerul, cartea electronică", ne recomandă un purtător de cuvînt al tîmpeniei arțăgoase, branșat la Internet, dar debranșat de la bun simț. "Fii internaut sau dispari!" Pandantul ieșean? Scriitorii "revoluționari" n-au avut ce distruge decît biblioteca-donație Traian Chelariu, de la Casa cu Absidă, sediul Asociației. Au purificat-o, chipurile, de cărți marxiste, pînă a dispărut cu totul. Chit că Traian Chelariu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prinde formă doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor de câini cum se apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru prima oară, intuiția mea a dat greș. Trei săgeți aplicate cu măiestrie în puncte nevitale ale trupului meu aproape neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vieții în care este prins. Pulcheria este dorința lui de-a ieși din suficiență și platitudine. Pulcheria, cu talia ei subțire de viespe și mâna ei fină cu degete lungi și arcuite, în care ține mereu o floare, îi incită simțurile de mult amorțite, dar nu-și poate ieși complet din țesătura deasă și troglodită a condiției lui. E un impostor și un cavaler ratat. Lancea și sabia lui sunt internetul, celularul și metroul. Singurele instrumente de care se ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
legătura dintre cer și pământ. De la naștere, pielea și înfățișarea lor este bătrânicioasă, ca și cum timpul n-ar avea nevoie să le altereze în plus, el își lasă însemnele într-un alfabet necunoscut, pe carapacea lor singurele mărturii ale vârstei. Având simțurile foarte puțin dezvoltate, trăiesc într-un soi de autism, nu sesizează și nu le pasă ce se întâmplă în lumea din jur. Universul lor se restrânge la acea carapace în care se pot retrage dacă sunt deranjate. Ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a străbătut toată librăria, însoțit de un curent turbionar și o presiune apăsătoare, urmat la scurtă vreme de o bubuitură fantastică și o plesneală cumplită de sticlă spartă ce-ți penetra șira spinării ca o lamă. Și-ți paraliza toate simțurile în acel moment acut, ca o insuportabilă durere lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a umplut cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au inițiat-o în tainele virtuozității dăruirii, a înnobilării lipsei de scrupule a pasiunii, în oferirea fără prejudecăți oricui, oriunde, oricât, frivolitatea era ridicată la rang de Opus, în care se îmbinau partitura incantațiilor profane cu oda descătușării și dezlănțuirii simțurilor, promulgând frenezia ciclonică a distrugerii a tot ceea ce era cumințenie, neprihănire, nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât era de neispititoare, lipsită de atribute și condimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce putea stârni cunoașterea lor. Se simțea extaziat în fața partiturilor care se înșiruiau singure, se înlănțuiau în răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuiau jucate în trilogia pe care zilnic Mioara Alimentară o îmbogățea cu o scenă sau îi schimba mereu finalul, ca orice creator, care, vrând să atingă perfecțiunea, cizelează fiecare frază, croiește haina care va fi îmbrăcată de personajele lumii, cu simțul periclitării caracterelor ce nu pot fi volatilizate de trecerea timpului: Miliardarul francez Fabre-Simoris, din romanul lui Michele de Saint-Pierre, bătrânul fermier Fleurval din Râul de la miezul nopții de Pierre Bondat, bătrânul din Maltaverne a lui François Mauriac, Adrian Lewerkühn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor, că poezia acestui oraș blamat de Mioara înseamnă frumosul extras din urâțenia lui, chiar dacă acum, din dispoziția primarului, se taie copacii, rămâne amintirea copacilor care au fost, a parfumului lor, a ceea ce s-a impregnat pe retină și în simțuri, nu e nimeni de vină că rădăcinile lor au putrezit și eu sunt putredă, Mitică, dar nu înseamnă că nu păstrez amintirile proaspete ale tinereții; și pe noi ne va tăia cineva, dar va rămâne în oraș ideea perechii ideale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a clipei care nu se împlinește, a visului pentru femeia visată, a orei oprite la 2354, ora lui Chagall, a telefonului supărat că nu este apelat, toate aveau fluxul lor muzical, firește, în funcție de vârstă, culoare și funcție; conglomerat frumos de simțuri diferite și îngenuncheate aceluiași ideal. De a fi important. De a fi știut, de a exista. Dorință despre care, desigur, nimeni nu știa că va fi luată de cineva în seamă. Dar Mioara văzu nevăzutul pentru că era îmbrăcată în rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brâncuși. Eu știu doar să privesc, Mioara! Vino cu mine! În felul acesta, personajul l-a creat pe Autor și nu invers. Și ce spune despre mine Mioara Alimentară? Nu știi unde să mă duci. Bâjbâi, ți-au rămas 4 simțuri, acutizate înspăimântător, dar auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obligat de evoluție să aibă circumvoluțiuni, se străduia să le niveleze pentru a patina în voie noua limbă... Adevărul era că fiecăruia prea puțin îi păsa de fiecare... Tradițional, brăileanul era, totuși, un mârlan cu caracter pentru că avea un exagerat simț al familiei, era chiar posedat de egoismul apărării speciei. Își ducea cârdul la plimbare, îl zeifica, vorbea tare, expunând lumii profunda sa cunoaștere a vremurilor: peste scârțâitul adidașilor copilei, peste zdrăngănitul basculantei copilului, peste tocănitul metalic al tocurilor soției. * * * S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-a sculat? Bă, văd mai mișto! Cred că am furat-o! Dă-mi puțină apă. Nu-i da, face mâna a doua! se ridică un piețar și îi întinse o sticlă plată cu spirt. Cargobot, care-și pierduse demult simțul umorului, trase un gât, după care se uită, fără să mulțumească, spre tarabagiul care pleca spre piața plină de clienți. Ăsta peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru a fi auzit de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-se peste maluri împreună cu noaptea, de-a valma. Greierii cântă, ziua dă buluc cu parfumurile care s-au dus, agresiv te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși ai iernii, zgândărește simțurile cu razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]