KorAP: Find »[drukola/base=simbolism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...123 >

3,065 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657

nu știu încă dacă vă pot urma în încercările dvs. de a regăsi o structură a simbolismului în general (pp. 46, 214 etc.). Căci între momentul istoric și valoarea originară a unui simbol, nu cumva trebuie intercalate marile sisteme ale simbolismului pe care le constituie fie marile religii, fie „cercurile culturale”? Astfel, pentru filologi există marile probleme ale limbajului ca dat imediat al umanității (problemă filosofică, dar care comportă, poate, și aspecte istorice), problemele limbilor (ale sistemelor istorice autonome) și problemele

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
aducă catedra de la Uppsala și să vă împlinească toate dorințele, dvs. și familiei dvs. Iertați-mă că vă scriu atât de târziu. Am meditat de mai multe ori asupra răspunsului la scrisoarea dvs. din 11 decembrie, mai ales în ceea ce privește problema simbolismului religios. Dar mi se întâmplă lucrul următor: după ce o lucrare este publicată, sunt asaltat de îndoieli. După apariția cărților mele traversez perioade lungi de acedia: mă întreb dacă am făcut bine tipărind una sau alta dintre pagini. Tot ceea ce îmi

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
și inovatoare a Istoriei, încât îmi propun să-mi revizuiesc radical părerile. Dar, în același timp, mă regăsesc dinaintea acestui fapt tulburător: cum se face că visele, halucinațiile, visările cu ochii deschiși reiau, chiar în cele mai modeste detalii, marile simbolisme ale religiilor istorice? Cu ceva timp în urmă a venit să mă caute un doctor. - Domnule, îmi spune, aveam un bolnav la spitalul Ste Anne, un nebun pe care nu reușeam să-l înțeleg. Acest nebun ținea mereu aproape de el

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
în brațe, a acceptat să revină în pat... Nu înțelegeam nimic, mi-a spus medicul, până în ziua în care unul dintre colegii mei mi-a dat să citesc Le Mythe de l’éternel retour și am aflat de existența unui simbolism al „Centrului Lumii”. Cunosc șșiț alte exemple: riturile de inițiere ale unei tinere fete bolnave etc. Godel vorbește în cartea sa despre anumite visuri mitologice ale acestei tinere grecoaice analfabete. Dar există numeroase alte exemple. Jung îmi povestea lucruri extraordinare

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
cu el câteva săptămâni mai târziu, mi-a spus că dispune de sute de cazuri „șamanice”. Știu că psihanaliștii exagerează și mă feresc în general de orice „psihologie”. Dar rămâne faptul: o psyché în criză, amenințată de dezintegrare, regăsește anumite simbolisme religioase mari: le regăsește ca structuri și sisteme coerente, iar nu parțiale sau aluzive. Atunci, mă întreb: dacă psihozele reprezintă, în general, o regresie către straturile arhaice ale sufletului (psyché), cum se face că această regresie se manifestă printr-un

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
religioase mari: le regăsește ca structuri și sisteme coerente, iar nu parțiale sau aluzive. Atunci, mă întreb: dacă psihozele reprezintă, în general, o regresie către straturile arhaice ale sufletului (psyché), cum se face că această regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum se face că un biet nebun redescoperă spontan simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum se face că un biet nebun redescoperă spontan simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție), simbolisme depășite, dacă nu complet uitate de conștiința religioasă istorică a secolului nostru? Totul se petrece ca și cum psiheea încearcă să se apere, să își conserve o integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum se face că un biet nebun redescoperă spontan simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție), simbolisme depășite, dacă nu complet uitate de conștiința religioasă istorică a secolului nostru? Totul se petrece ca și cum psiheea încearcă să se apere, să își conserve o integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice, depășite de istorie sau, cel puțin

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
petrece ca și cum psiheea încearcă să se apere, să își conserve o integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice, depășite de istorie sau, cel puțin, serios modificate. Criza purifică sufletul (psyché) de zgura „istoriei”: și atunci se regăsesc anumite simbolisme, mai mult sau mai puțin universal răspândite, dar care, ca simbolisme difuzate și trăite de istorie, prezintă numeroase variante și sunt interpretate diferit. Cu alte cuvinte, constat variațiile și contradicțiile sensurilor unui simbol în istorie - dar crizele psihice prezintă același

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice, depășite de istorie sau, cel puțin, serios modificate. Criza purifică sufletul (psyché) de zgura „istoriei”: și atunci se regăsesc anumite simbolisme, mai mult sau mai puțin universal răspândite, dar care, ca simbolisme difuzate și trăite de istorie, prezintă numeroase variante și sunt interpretate diferit. Cu alte cuvinte, constat variațiile și contradicțiile sensurilor unui simbol în istorie - dar crizele psihice prezintă același simbol simplificat și „purificat”. Atunci ajung la concluzia, cel puțin provizorie

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
interpretate diferit. Cu alte cuvinte, constat variațiile și contradicțiile sensurilor unui simbol în istorie - dar crizele psihice prezintă același simbol simplificat și „purificat”. Atunci ajung la concluzia, cel puțin provizorie, că istoria nu face decât să interpreteze și să valorizeze simbolismele, dar că acestea din urmă sunt constitutive pentru o psyché „primordială”: că au fost date (sau revelate?) în momentul în care omul a dobândit conștiință existențială, când omul s-a găsit „în situație” în lume. Se poate să mai existe

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
acestea din urmă sunt constitutive pentru o psyché „primordială”: că au fost date (sau revelate?) în momentul în care omul a dobândit conștiință existențială, când omul s-a găsit „în situație” în lume. Se poate să mai existe o explicație: simbolismele sunt creația vieții înseși a omului, înainte chiar ca această viață să fi fost însoțită de o conștiință. Cu alte cuvinte, simbolismele sunt și ele o creație a Istoriei: în ocurență, a Istoriei omului, a vieții sale. Dar atunci se

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
conștiință existențială, când omul s-a găsit „în situație” în lume. Se poate să mai existe o explicație: simbolismele sunt creația vieții înseși a omului, înainte chiar ca această viață să fi fost însoțită de o conștiință. Cu alte cuvinte, simbolismele sunt și ele o creație a Istoriei: în ocurență, a Istoriei omului, a vieții sale. Dar atunci se poate vorbi propriu-zis de „istorie”? De cicluri culturale?... Un singur lucru pare sigur: „creația” simbolismelor implică un alt Timp decât cel istoric

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
însoțită de o conștiință. Cu alte cuvinte, simbolismele sunt și ele o creație a Istoriei: în ocurență, a Istoriei omului, a vieții sale. Dar atunci se poate vorbi propriu-zis de „istorie”? De cicluri culturale?... Un singur lucru pare sigur: „creația” simbolismelor implică un alt Timp decât cel istoric șsubl. S.W.ț. Și poate că asupra acestui punct precis ar fi trebuit să insist în mica mea carte: că viața simbolurilor este stăpânită de alte ritmuri temporale decât timpul istoric, Știmpulț

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Note" Itc "I" 1. Eliade și Wikander s-au întâlnit prima oară la Paris, în iulie 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică: „A fost și primul Congres Orientalist la care am luat parte (am prezentat o scurtă comunicare despre simbolismul celor șapte pași ai lui Buddha). Cu acest prilej am cunoscut mulți orientaliști străini; cu unii dintre ei (Duchesne-Guillemin, G. Widengren, Stig Wikander etc.) aveam să mă împrietenesc”, va nota Eliade în Memorii II, p. 97. 2. Wikander cunoștea de

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Labirint, de apropiată apariție”- cf. nota 132. Nu a mai ajuns să scrie și să publice un studiu sau o carte autonomă despre labirint, dar a dedicat, în diferite lucrări, subcapitole speciale simbolisticii labirintului: în Tratat, discutându-l din perspectiva „simbolismului centrului”, sau în Mituri, vise și mistere, integrându-l simbolisticii „Pământului-Mamă” și a „hierogamiilor cosmice”. Nu poate fi ignorată, în acest context, nici sensibilitatea particulară a lui Wikander de a acorda atenție proiectelor anunțate de Eliade. Deși nici Wikander nu

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Oxford, 1955; Congresele Internaționale de Istorie a Religiilor, Roma 1955, Tokyo 1958, Turku, 1973... În 1940 și-a susținut teza de doctorat Le baptême de feu, la Universitatea din Uppsala, urmată câțiva ani mai târziu de o altă monografie despre simbolismul focului, Ignis divinis, Uppsala, 1949. Cu ocazia Congresului de la Stockholm (1970), Eliade își amintea de întâlnirea, probabil prima, cu Edsman, la Paris - „vizita pe care mi-a făcut-o la Hôtel de Suède, în 1949, pentru a-mi oferi exemplarele

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
de întâlnirea, probabil prima, cu Edsman, la Paris - „vizita pe care mi-a făcut-o la Hôtel de Suède, în 1949, pentru a-mi oferi exemplarele cărților sale, Le baptême de feu și Ignis divinis. Se concentrase asupra literaturii și simbolismului focului. («Il brûle tout», mi-a spus Stig Wikander)” - cf. Jurnal II, 17 august 1970. Unul dintre savanții suedezi, asemenea lui Wikander sau Alf Ahlberg,care a scris despre Eliade- vezi „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, Festschrift für Anders Hultgård, Walter

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
față. Dar cercetările sale nu au rămas decât la stadiul de proiect. 4. Widengren tocmai publicase „The King and the Tree of Life in Ancient Near Eastern Religion (King and Saviour IV)”, UUÅ, 1951:4, micromonografie despre regalitatea sacră și simbolismul Arborelui Cosmic în Orientul Apropiat antic, unul dintre multiplele dosare consacrate acestei tematici. 5. Cu toate acestea, Widengren îi scria o lună mai târziu: „Cartea dvs. despre șamanism a ajuns în timpul călătoriei noastre în Turcia. Vreau să încorporez rezultatele dvs.

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
aprilie 1952, în Corespondență II, pp. 217-218. În mod semnificativ, nici una din scrisori nu amintește de Wikander. XXtc "XX" 1. Carl-Martin Edsman, Le Baptême de feu, Uppsala-Leipzig, 1940. Recenzia lui Wikander la această carte, sinteză redutabilă asupra ocurențelor ritualului și simbolismului botezului prin foc în tradițiile scripturare veterotestamentară și gnostică, a apărut în Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini și simboluri

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
manuscrise inedite și un corpus considerabil de texte. Pentru Eliade, diversele mituri ale lui Gayomart (surse citate de cele mai multe ori după Arthur Christensen, Le premier homme et roi dans la tradition légendaire des Iraniens, Uppsala, 1918) alimentează câteva paradigme istorico-religioase: simbolismul centrului (Gayomart creat de Ohrmazd în centrul lumii - vezi Mitul eternei reîntoarceri, „Simbolismul Centrului”), miturile etiologice ale vegetației (din sămânța lui Gayomart, ucis violent, crește prima plantă cu parte femeiască și parte bărbătească - vezi „Ierburile de sub cruce”, RFR VI ș1939ț

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
lui Gayomart (surse citate de cele mai multe ori după Arthur Christensen, Le premier homme et roi dans la tradition légendaire des Iraniens, Uppsala, 1918) alimentează câteva paradigme istorico-religioase: simbolismul centrului (Gayomart creat de Ohrmazd în centrul lumii - vezi Mitul eternei reîntoarceri, „Simbolismul Centrului”), miturile etiologice ale vegetației (din sămânța lui Gayomart, ucis violent, crește prima plantă cu parte femeiască și parte bărbătească - vezi „Ierburile de sub cruce”, RFR VI ș1939ț; „La Mandragore et les mythes de la naissance miraculeuse”, Zalmoxis III ș1942ț = Zalmoxis, pp.

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
acestei terminologii. Rămân doar referințele implicite la coeziunea însemnelor focului și armelor, elemente principale ale recuzitei dioscurilor epici din Mah³bh³rata, în cadrul celei de-a treia funcțiuni - vezi S. Wikander, „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957). Variațiuni asupra tipologiei făurarului și simbolismului metalelor în tradiția religioasă iraniană se pot găsi în Pierre Sauzeau și André Sauzeau, „Le symbolisme des métaux et le mythe des races métalliques”, RHR 219 (2002), 3, pp. 259-297, și Touraj Daryace, „K³ve the Black-Smith: An Indo-Iranian Fashioner?”, Studien

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
superioare și incomparabile a prisca theologia” - cf. op. cit., p. 67. 2. „La 2:00 vine să ne vadă Stig Wikander, pe care nu-l mai întâlnisem de vreo doi ani. Discutăm până la 11 noaptea. Între altele, îmi vorbește despre importanța simbolismului hermetic în opera celui mai important poet romantic suedez” - Jurnal II, Puerto de Andraitx, 11 august 1974. „Într-o cafenea, la umbră, stau de vorbă cu Stig până la 8:00. Reluăm câteva din «subiectele» noastre favorite: vikingii și arabii, tradițiile

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
au depărtat și doar cei aleși pot face anevoioasa călătorie către cer și înapoi spre pământ. Într-un referat atât de scurt, acest lucru poate să nu pară suficient de convingător. Se poate spune că scările și treptele cuprind un simbolism firesc, pe care oricine ar trebui să-l poată descoperi. Doar adunând un material considerabil, se poate observa că anumite detalii indică o strânsă legătură - cum treptele scării servesc într-un mod evident asemănător ca simboluri ale hotărârilor vitale în

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]