3,082 matches
-
Sadoveanu interpretat de ... (1973), publică Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu (1977), unde analiza țintește semnificațiile fundamentale, văzute prin prisma unor concepte bine delimitate, în raport cu viziunea scriitorului asupra existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
să miște sufletul omului modern, și încă într-o măsură neegalată de nimeni altcineva? Ca să înțelegem motivele pentru care Lovinescu respinge proza eminesciană și, în genere, romantismul, trebuie readuse în discuție opiniile criticului despre sugestia muzicală și, în particular, despre simbolism. După cum știm, în Mutația valorilor estetice criticul afirmă că "în evoluția poeziei contemporane, mișcarea simbolistă răspunde precis tendinței de a reda inefabilul și de a înlocui deci construcția discursivă, logică, raționalismul și didacticismul poetic, de sugestie care, dincolo de anecdotă și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tendinței de a reda inefabilul și de a înlocui deci construcția discursivă, logică, raționalismul și didacticismul poetic, de sugestie care, dincolo de anecdotă și expunere logică, sugerează stări sufletești profunde, neorganice, muzicale"92. De asemeni, spune Lovinescu, "având un fond muzical, simbolismul exclude cugetarea organizată, fără a exclude însă și profunzimea sentimentelor. [...] El vrea să ne dea esența lucrurilor, tiparele generale din care au pornit formele multiple și diverse, materia inalterabilă și neindividualizată încă a sufletului uman. Prin această sforțare spre universal
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exclude cugetarea organizată, fără a exclude însă și profunzimea sentimentelor. [...] El vrea să ne dea esența lucrurilor, tiparele generale din care au pornit formele multiple și diverse, materia inalterabilă și neindividualizată încă a sufletului uman. Prin această sforțare spre universal, simbolismul pășește alături de muzică, limba firească a universalului (s.n.)"93. Dacă așa stau lucrurile, nu cumva trebuie să considerăm pe Eminescu (dată fiind dimensiunea sugestiv-muzicală a liricii sale) un precursor al simbolismului românesc? Desigur. Numai că, în mod bizar, Lovinescu refuză
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
încă a sufletului uman. Prin această sforțare spre universal, simbolismul pășește alături de muzică, limba firească a universalului (s.n.)"93. Dacă așa stau lucrurile, nu cumva trebuie să considerăm pe Eminescu (dată fiind dimensiunea sugestiv-muzicală a liricii sale) un precursor al simbolismului românesc? Desigur. Numai că, în mod bizar, Lovinescu refuză să tragă această concluzie la care l-a condus, dealtfel, chiar argumentația sa. Refuzul se datorează poate și faptului că ideea mai fusese exprimată în epocă de N. Davidescu, adversar înverșunat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
condus, dealtfel, chiar argumentația sa. Refuzul se datorează poate și faptului că ideea mai fusese exprimată în epocă de N. Davidescu, adversar înverșunat al criticului de la Sburătorul. Însă, dacă nu voia să-i acorde lui Eminescu statutul de precursor al simbolismului, măcar prin unele elemente ale operei, Lovinescu se vedea pus în situația de a-l respinge pur și simplu, și nu o putea face decât într-un singur fel: admițând că literatura noastră evoluează organic (idee ce contrazice teoria sincronismului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în situația de a-l respinge pur și simplu, și nu o putea face decât într-un singur fel: admițând că literatura noastră evoluează organic (idee ce contrazice teoria sincronismului și a imitației formelor străine) și că, în această evoluție, simbolismul n-a fost decât un fenomen periferic, fără impact semnificativ ceea ce s-a și întâmplat, determinându-l pe criticul modernist să celebreze, în cea mai pură manieră tradiționalistă, conservatoare, creativitatea rasei, în spiritul vechilor teorii despre specificul național. Am ales
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e sugerată o anume consubstanțialitate. Cu toată simpatia manifestată pentru Serafim ca exponent al naivității, V. îi prezintă și limitele, după cum cu toată repulsia față de Anghel, exponent al pragmatismului, nu îi ignoră mândria, spiritul de autoapărare. Textul e de un simbolism puternic nu numai prin analogia între destinul animalului și cel al lui Serafim Ponoară, dar și prin sugestia involuției de la zimbrul măreț, mit și simbol în stema țării, până la dobitocul târât de funie de ultimul prost nimerit pe pământul străbunilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
fi rezumată, fie și parțial, prin versul lui Lucian Blaga „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”. C. demonstrează că, în genere, „înnoirea poeziei românești se dezvoltă pe un substrat tradițional vechi și foarte vechi. Orice ferment exterior - simbolism, expresionism, suprarealism, ermetism - nu face decât să potențeze un fond de creativitate generat de o realitate în care orizontul rustic este o dimensiune fundamentală”. În Fețele orașului (1988), autoarea urmărește „constituirea unor tipologii specifice lumii urbane, succesiunea vârstelor orașului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
din Iași. Sociolog, antropolog și eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat volumele: Mentalități și ritualuri magicoreligioase (1998), Culianu, jocurile minții și lumile multidimensionale (2000), Imaginarul social al tranziției românești (2001), Fractalii și timpul social ( 2003), Hermeneutica simbolismului religios (2003), Mișcări religioase orientale. O perspectivă socio-antropologică asupra globalizării practicilor yoga (2006), România în starea bardo. Publicistică și dialoguri culturale (2006), Antropologie socială și culturală (2009), Sociologia sportului. Teorii, metode, aplicații (în colaborare cu Cristina Gavriluță, 2010), Sociologia religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
noi, centrate pe probleme sociale. Una dintre ele este antropologia bolii. Ea ,,aruncă o lumină nouă asupra subiectelor clasice sau mai puțin clasice ale antropologiei...,,.11 Marc Auge și Jean-Paul Colleyn exemplifică aceste subiecte cu antropologia persoanei (Marcel Mauss) și simbolismul social (Claude Levi-Strauss), cu biopolitica (Michel Foucault) și rudenia,economia și ecologia, politicași religia,filmul etnograficși antropologia interpretativă și, nu în ultimul rând, ce cea aplicată. 3.Reconfigurări actuale în antropologie Două dintre subiectele clasice ale antropologiei aplicate (rudenia și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică Divinitatea, nu neapărat cea creștină, a constituit subiectul unor analize speciale din partea filosofilor religiilor, a psihologilor, sociologilor și istoricilor interesați de simboluri, mituri și mistere 35. La rândul său, Paul Diel extrapolează simbolismul și mitologia create în jurul lui Dumnezeu cu ajutorul instrumentelor psihologiei. Teza sa este aceea că psihologia rămâne, totuși, profund legată de religie și mitologie. Nu poți înțelege nimic din simbolistica sacrului și a religiei dacă separi la modul simplist domeniile. Evident
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
trupul însângerat, opera trădătorului. Din moment ce vinul nu este numai simbolul sângelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertarea"45. Simbolismul vinului ar fi (și) unul de natură psihologică. Semnifică iertarea trădătorului, act de maximă dificultate pe care cel înviat din morți îl duce exemplar până la capăt. El dovedește astfel spirit de sacrificiu, putere de a ierta, o profundă înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și chiar mort simboliza înfrângerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Diel era la rându-i preluat, ,,posedat" de această schemă metafizico-hermeneutică. E un fapt neconștientizat de psihoterapeutul francez, prin urmare îl putem pune pe seama unei răzbunări, a unui ,,complot" metafizico- teologico-hermeneutic. Diferența stă în aceea că lucrarea de față dublează simbolismul clasic, metafizic, cu unul psihologic. Schema hermeneutică a mijlocirii figurează în textul lui Diel ca un simbol ,,al intențiilor reale din sufletul uman". A unei realități psihice arhetipale, cu alte cuvinte. Ideea metafizică a realității originare ulterior camuflate rămâne, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
extrem de interesat pe care-l studiază convingător Adrian Poruciuc în această carte aduce în atenție simbolistica arhitecturii bisericilor românești neo-bizantine. Trimiterile sunt la inedite analogii între hora și sânurile Bisericii, respectiv sanctuarele-trup din preistoria neolitică-eneolitică. Sunt frecvente trimiteri și la simbolismul ombilical prezent în mai multe tradiții străvechi. Apoi sunt examinate minuțios structurile arhaice trilobulare ce au supraviețuit în arhitectura bisericilor creștine. Absolut remarcabile sunt paginile profesorului Adrian Poruciuc despre cultul de mistere de la Eleusis. Ele aduc în atenție simbolismul templului
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
la simbolismul ombilical prezent în mai multe tradiții străvechi. Apoi sunt examinate minuțios structurile arhaice trilobulare ce au supraviețuit în arhitectura bisericilor creștine. Absolut remarcabile sunt paginile profesorului Adrian Poruciuc despre cultul de mistere de la Eleusis. Ele aduc în atenție simbolismul templului precreștin, al basilicii, apoi pe cel al bisericii creștine răsăritene de mai târziu. Într-o secțiune specială a cărții de față este discutat competent și interpretat îndrăzneț simbolismul crucii creștine. Trimiterea autorului este la ideea de hieros gamos (nuntă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Poruciuc despre cultul de mistere de la Eleusis. Ele aduc în atenție simbolismul templului precreștin, al basilicii, apoi pe cel al bisericii creștine răsăritene de mai târziu. Într-o secțiune specială a cărții de față este discutat competent și interpretat îndrăzneț simbolismul crucii creștine. Trimiterea autorului este la ideea de hieros gamos (nuntă sacră) care s-ar regăsi în ideea de Biserică Mamă din creștinism. Trimiterea este la Biserica Mireasă și la Iisus Mire. Sunt în creștinism mai multe tipuri de cruci
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ar regăsi în ideea de Biserică Mamă din creștinism. Trimiterea este la Biserica Mireasă și la Iisus Mire. Sunt în creștinism mai multe tipuri de cruci (cum ar fi crucea bizantină din secolul al X-lea) care preiau ceva din simbolismul orfismului și din cel al religiilor de mistere. Deosebit de interesante sunt și paginile despre preluarea unor motive orfice în creștinism, cum ar fi credința într-o divinitate care promitea nemurirea. Adrian Poruciuc propune în mod argumentat (lingvistic și extralingvistic) interesante
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
literară ,, Cineva spunea că parcă am fi legați cu funii nevă- zute, capetele strânse în pumnul lutului, dealul care ne lasă să ne paștem zilele, lunile, anii și viața". (Dealul, p. 110) Toate mitologiile străvechi ale umanității insită motivat asupra simbolismului teluric. Trimiterile sunt la varii și stranii divinități htoniene, mai toate cu diverse funcții cosmogonice. Așa cum demonstrează exemplar Mircea Eliade în Tratat de istorie a religiilor, matricea cosmogonică a fost cea dintâi hierogamie cosmică: nunta dintre Cer și Pământ. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aruncată din zburătură de galop"61. Imaginația scriitorului Aurel Brumă este una de basm. Descrie o potcoavă aruncată de un armăsar alb, smântâniu. Trebuie să simți din privirea și încordarea ființei lui ,,ruptul potcoavei". În jocul narativ este prezent și simbolismul scoabei din ,,îmbinătura de lemn a bisericii..."62, unealtă magică folosită la descântatul apei sfințite. Prin magicele practici demult furate, Sara ajungea la captarea răului celorlalți în ,,alcătuirile argintii din adâncul vasului"63. Ritualul era interiorizat de un alt personaj
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mitologie a Dealului și o personalizează exemplar. O pătimește, o transfigurează edificator prin minunata sa scriitură. Invocă, realmente curajos, o primă ipostază a Dealului din vis. Și-l asumă "aproape testamentar" (p. 115) ca un portal spre alte lumi. Prin simbolismul dealului din trecut intuiești realitatea unui straniu viitor. Trimiterile sunt la piramide, la simbolurile creștine și la ciudatele reprezentări paleoastronautice care le însoțesc. Unic și fabulos este și Dealul lui Iorgu. În universul lui pătrunzi aproape extatic, punându-ți "sub
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
unor obiceiuri și idei occidentale. (D'ale carnavalului. Aventures carnavalesques, 1885) Atât? Atât... Compartimentele secolului XX sunt ceva mai generoase. La primele Decenii (Heritage et depassement du symbolisme), întâlnim, într-o bună societate, pe Alexandru Macedonski (1854 1920) (care) introduce simbolismul în România, în timp ce Ovid Densușianu (1873-1938) devine teoreticianul mișcării. poezia lui Ion pillat (1891-1957), Ion Minulescu (1881-1944) și George Bacovia (1881-1957) amestecă trăsături neoromantice cu tendințe simboliste (p. 750). La Revolte dadaïste reține că ea s-a născut în 1916
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
decăderii literaturii burgheze, suntem puși În gardă că nu individualismul formează nota generală a romanticilor. (Ă). Împotriva acestei tendințe l-am pus În gardă pe dl. Ion Vitner. Fiindcă și În prețioasele și cuprinzătoarele cuvinte pe care le spune despre simbolism, acceptă analogia cu gluma lui France asupra dragonului din Alca, despre care toată lumea vorbea dar nu-l văzu nimeni. O definiție a simbolismului În spirit burghez, hotărât că nu putem da dacă ne așezăm pe poziția lui Barny, spunând despre
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
gardă pe dl. Ion Vitner. Fiindcă și În prețioasele și cuprinzătoarele cuvinte pe care le spune despre simbolism, acceptă analogia cu gluma lui France asupra dragonului din Alca, despre care toată lumea vorbea dar nu-l văzu nimeni. O definiție a simbolismului În spirit burghez, hotărât că nu putem da dacă ne așezăm pe poziția lui Barny, spunând despre simbolism: «nefiind niciodată o traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]