6,711 matches
-
între semnificația sa în discursul literar, cea asupra căreia am insistat și noi mai sus, de atac, privind moralitatea și capacitatea de a raționa ale adversarului prin plasarea lui în sfera ridicolului, și semnificația atribuită de noua retorică perelmaniană: de "simulare a unui acord cu adversarul care este manipulat pragmatic" și care se întemeiază în baza unei "verosimilități doxale"67 între actanții comunicării. În această a doua ipostază, ad personam este un caz particular al lui ad hominem, referindu-se numai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
negativ al povestirii sale care apare, evident, ca un contra-erou. Vom vedea, în continuare, câteva modalități de insinuare a povestirii ficționale în povestirea factuală prin care autorul se distanțează de narator, dar și de personajul principal, printr-un joc al simulărilor ce asigură, până la urmă, polifonia textului polemic literar. Ne întrebăm, firește, cine și cum povestește în textul polemic și observăm că, la nivel global, coerența acestuia este dată de o dominantă narativă responsabilă de ocurența și ligamentarea diferitelor secvențe: descriptive
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
celelalte două modalități de focalizare (internă și externă) evidențiate de Genette, ele exprimă, în grade diferite, o metareferențialitate, în sensul literaturizării discursului polemic. Focalizarea internă este dată de enunțul ironic (sub toate aspectele sale) care presupune, din partea naratorului ("homodiegetic"), o simulare, o schimbare de macaz în ordinea referențialității. La acest nivel, între autorul concret și narator se interpune o distanță direct proporțională cu gradul de ambiguizare al ironiei. În cazul focalizării externe, naratorul ("extradiegetic") se postează la o distanță strategică de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la onoarea mea, și înțeleg să scutur fără întârziere urechea foarte respectabilă ca lungime a celui ce are impudoarea ei". Într-un caz particular, exclamația reia chiar funcția epitropei, astfel că particula " fie! ", plasată în discursul citat al adversarului, indică simularea acceptului în legătură cu o acuzație a acestuia. În realitate, falsul acord este o tactică polemică foarte convingătoare: în timp ce creează impresia bunăvoinței polemistului în fața preopinentului său, ca un gest nobil în polemica urbană a condeielor, ea dejoacă atacul acestuia din urmă, atrâgând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
voci legitimate istoric, sugerând astfel, din nou, ideea că interesele grupului sunt mai presus decât interesele individuale. Pluralul persoanei întâi de altfel, marcă a discursului polemic eminescian, întărește în text aceeași convingere. O altă tehnică frecvent uzitată este cea a simulării ignoranței sau naivității, prin interogații retorice ce reactivează, deopotrivă în mintea preopinentului și a lectorului-jurat, un răspuns cvasi-cunoscut, bazat pe un adevăr incontestabil. La acuzațiile liberalilor că Partidul Conservator, monopolizând scena politică românească de-a lungul istoirei recente, a comis
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc al simulării reverențiosului chiar și atunci când ambiguitatea ironiei se disipează pentru a lăsa mesajul transparent să ajungă la destinatari (preopinent și lectorul inițiat): "Domnia sa are o dibăcie permanentă de a întoarce pe dos priceperea citețului; [...] proza domnului Iorga e perfect privată de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
critic, istoric, reformator, conducător etc.". Cu cât imaginea acestuia este mai impozantă, iar enumerația ironică și deci polemică a funcțiilor și calităților preopinentului o hipertrofiază strategic, cu atât culpa de a fi trunchiat adevărul este mai impardonabilă. Acest joc al simulărilor, prin imagini reflectate contrastant, mizează pe acroșarea afectivă a lectorului-jurat (activându-i complexul emoțional ambivalent simpatie/antipatie) și, implicit, pe obținerea adeziunii sale. Detenta din real în imaginar se produce, în finalul textului, prin atașarea unui scenariu ipotetic, în care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ceea ce ne interesează, definiția dată acesteia de Robert Neumann: "Imitație polemică a slăbiciunilor adversarului manifestate la trei niveluri: formă, materie, concepție"239. În ceea ce privește ironia, vom încerca să adâncim, în direcția pe care o cercetăm, cele afirmate la începutul demersului nostru. Simulare per contrarium, ironia relevă flexibilitatea spiritului care refuză să rămână captiv în tranzitivitatea limbajului. Jankélévitch pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage atenția însă asupra viciului expresiv care-l incriminează flagrant pe adversar: "O paranteză: comparația e superbă: domnule Iorga, ieși din cămăruță să te felicit"288. La fel, în 1930, după premiera piesei de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
apoi într-o oglindă în care sticlarul și-ar căuta propriul suflet, în loc să privească lumea. La început, zeul este privit prin intermediul efigiei; mai târziu, efigia seamănă cu zeul; apoi îl face uitat; iar la sfârșit divinizat este sculptorul. Prezență, reprezentare, simulare. Cele trei momente care articulează istoria occidentală a privirii, pe o scară mare, par să se regăsească, pe una mai mică, în fiecare ciclu artistic. Ca într-o hologramă, unde fiecare parte este întregul, fiecare secvență plastică povestește tot filmul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de distracție. IMAGERIA ARE CA... ÎN LOGOSFERĂ (după scriere) REGIMUL IDOL ÎN GRAFOSFERĂ (după tipar) REGIMUL ARTĂ ÎN VIDEOSFERĂ (după audiovizual) REGIMUL VIZUAL PRINCIPIU DE EFICACITATE (SAU RAPORT CU FIINȚA) PREZENȚĂ (transcendentă) Imaginea este vizionară REPREZENTARE (iluzorie) Imaginea este văzută SIMULARE (numerică) Imaginea este vizionată MODALITATE DE EXISTENȚĂ VIE Imaginea este o ființă FIZICĂ Imaginea este un lucru VIRTUALĂ Imaginea este o percepție REFERENT CRUCIAL (SURSĂ DE AUTORITATE) SUPRANATURALUL (Dumnezeu) REALUL (natura) PERFORMANTUL (mașina) SURSĂ DE LUMINĂ SPIRITUALĂ (din interior) SOLARĂ
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe cât posibil formatul și factura. "Why do people think artists are special? It's just another job" (Warhol). Astfel, imaginea artificială pare să fi trecut, în creierul occidental, prin trei moduri de existență diferite: prezența ("sfântul prezent în efigie"); reprezentarea; simularea (în sensul științific al termenului). Figura percepută își exercită funcția de intermediar cu trei înglobări succesive: supranaturalul, natura, virtualul. Sugerând trei posturi afective: Idolul cheamă teama; Arta, iubirea, Vizualul, interesul. Prima este subordonată arhetipului; cea de-a doua, ordonată după
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
garantat de realul primului (realul cu majusculă al lui Dumnezeu, al naturii sau al Omului). Așa cum bancnota era garantată de lingouri. Aurul realului nu-i era dat orbește oricărui imitator al aparențelor de unde preocuparea pentru meserie și ucenicie. Puterea de simulare a permis în schimb bancnotei vizualului să se garanteze pe sine. Fără valori în metal. De unde frenezia ei circulatorie, angoasa atestării prin schimb. Cvasi-obiectul contemporan, semn monetar cu valoare de decizie, funcționează pe bază de încredere, modă și bluf, mereu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
frumoase se racordează la circulația generală a programelor informatice. Victorie a limbajului asupra lucrurilor și a creierului asupra ochiului. Carnea lumii transformată într-o ființă matematică oarecare: aceasta ar fi utopia "noilor imagini". O revoluție în privire, în orice caz. Simularea abolește simulacrul, ridicând astfel imemorialul blestem care unea imaginea și imitația. Imaginea era prinsă în statutul ei spectacular de reflectare, calc sau amăgire, în cel mai bun caz substitut, în cel mai rău înșelătorie, dar întotdeauna similare. Ar fi atunci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de un subiect, dar fără a avea corespondent într-o realitate fizică. Bine echipat cu senzori și captatori de poziție ("mănuși de date" și "cască de vizualizare"), corpul meu se poate mișca într-un spațiu perfect imaterial, animat printr-o simulare numerică, și poate să-l facă să se miște la rându-i. Paradoxul este că Imaginea și Realitatea devin atunci indiscernabile: un asemenea spațiu este inexplorabil și impalpabil, în același timp non-iluzoriu și ireal. Experiențele de "teleprezență" încă oscilează între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
folosit pretutindeni și pune toată lumea de acord fiindcă are utilizări, dar nu și sens. Apoi, problema gestului și, dincolo de el, a ființei vii. Artele plastice erau o muncă a corpului asupra unui material; iar imageria, o făurire și o întâlnire. Simularea numerică, artă cerebrală, lasă deoparte nervii și mușchii. Chiar și fotograful este un corp la pândă, prădător al neprevăzutului lacom de capturi. Nu ne implicăm emoțional în operațiunile de calcul, combinări de parametri care exclud hazardul și neutralizează impulsivul. Până la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nicio vorbire (cele două merg împreună). Chipul, în mai mare măsură decât vocea, se sustrage calculului (recunoașterea vizuală fiind mult mai fină decât recunoașterea auditivă, vocile sunt mai ușor de trucat decât ochii, pielea sau fizionomiile). E un lucru liniștitor. Simularea numerică poate fabrica falsuri adevărate după Mondrian, nu după Velásquez. Problema nu este sufletul, ci trupul. Căci unde nu există trup, nu există nici suflet, adică privire. Și ce este durabil în lipsa ochilor? O imagine vie prezintă o curioasă înrudire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că, din cauza înlocuirii imaginilor cu cifre, ecranele de control îi privează pe piloți de orice contact direct, vizual, cu mediul fizic, lucru foarte periculos, ți se răspunde întemeiat că oamenii sunt totuși mulțumiți că pot ateriza noaptea, în ceață, datorită simulărilor numerice). Organul democrației Prima antinomie a ochiului nostru de Esop: "televiziunea servește democrației", "televiziunea pervertește democrația". Profesioniștii imaginii, care trăiesc din asta, susțin mai degrabă teza; specialiștii ideilor, care pierd, susțin antiteza. Fiecare știe că televiziunea este obiectul pe care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
marjelor de inițiativă 115. "Cu cât am un cuvânt mai mic de spus, cu atât am mai multe de văzut" se va consola cetățeanul spectator. Iar actorul: "De vreme ce actele mele nu au consecințe, să am grijă cel puțin să apar". Simularea: acesta ar fi rolul providențial atribuit audiovizualului în noua democrație. Teatrul politic există dintotdeauna (iar la noi parlamentul este un amfiteatru). Noutatea rezidă în următorul fapt: în lipsa intrigii și a mizelor, teatralizarea acțiunii ar deveni acțiunea însăși. Trebuie oare să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
privitoare la cunoaștere și morală, și determinându-le, stă teorema optică a existenței: ceea ce este este. Și, cum principiile noastre de viziune sunt și cele de diviziune, restul, tot ceea ce nu este "de văzut", va fi considerat neființă, amăgire sau simulare. Ceea ce pentru noi este realitatea însăși, budiștii numesc în mod natural "vidul", sunya; ceea ce este realitatea deplină a budistului nouă ni se pare, la fel de natural, prostie și deșertăciune. Evidența naturală a unei civilizații are valoare de iluzie pentru alta. Fiecare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
banii investiți. În West Tyrone (Irlanda de Nord), un drum important traversa un teritoriu foarte degradat. Un grup de acțiune locală a decis să restabilească valoarea estetică a peisajului. A început prin a strânge laolaltă toate propunerile de reamenajare. Au fost făcute simulări pe computer pentru a arăta ce schimbări se pot face și cât de frumos poate fi în diverse anotimpuri. Finanțarea proiectului a dus la schimbarea completă a fizionomiei locului. Conservarea mediului poate da vitalitate activității economice pe timp de criză
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
echilibru se pot utiliza diverse izoterme, iar modelarea lor se realizează cu expresiile corespunzătoare liniarizate. Atenția cercetătorilor este focalizată către găsirea modelelor care descriu cu precizie rezultatele experimentale ale izotermelor de adsorbție, specificând parametrii care pot fi determinați și de simulare a izotermelor teoretice. Formele liniarizate ale izotermelor se obțin cu valorile experimentale qe și Ce, apoi se calculează parametrii modelelor și sunt redescrise izotermele cu valorile calculate. Validitatea modelului este confirmată dacă izoterma obținută cu datele experimentale se suprapune cu
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
linie dreaptă cu panta kYN și interceptul t1/2kYN. Simplitatea modelului constă și în faptul că nu necesită detalii cu privire la caracteristicile adsorbatului, tipul de adsorbent și proprietățile fizice ale stratului de adsorbent. 2.3.3.6. Modelul Clark O altă simulare a curbelor de străpungere a fost realizată de Clark (1987) care se bazează pe utilizarea conceptului transferului de masă în combinație cu izoterma Freundlich: (2.82) în care n este parametrul Freundlich iar A și r sunt constante Clark: (2
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
procesului (Figura 3.22). S-a constatat că toate modelele sunt adecvate pentru descrierea întregului comportament dinamic al coloanei sau a unei părți a acestuia, raportat la viteza de curgere și înălțimea patului de sorbent, cu excepția modelului Bohart și Adams. Simularea întregii curbe de străpungere este eficientă cu modelele Yoon și Nelson și Clark, dar calculele legate de străpungere concordă cel mai bine cu modelul Wolborska. 3.2.5. Tratarea rumegușului cu compuși anorganici Unele materiale reziduale lignocelulozice derivate din lemn
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
0,5 mL min-1 și la concentrația colorantului 50 mg L-1. S-a atins capacitatea de reținere a RB5 de 88,9 mg g-1 și un procent de reținere de 61,8%. Au fost aplicate modelele Thomas, Yoon-Nelson, pentru simularea curbelor de străpungere, care au dovedit că descriu bine datele experimentale cu coeficienți de corelație foarte mari Pentru regenerarea biosorbentului epuizat, în scopul reutilizării în cicluri multiple, NaOH 0,1 M a fost eluentul adecvat. În urma utilizării continue a C.
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]