6,398 matches
-
de interes și pentru cercetările istorice. Și dacă studiile istorice nu vor să rămână la nivelul narativ-evenimențial, ele trebuie să facă aici apel la achiziții din domeniul sociologiei (și psihologiei sociale), cum sunt cele legate de dinamica rolurilor în familie, socializare, teoria schimbului social. Pe de altă parte, sociologia familiei nu poate ajunge la elaborarea unor tipologii, a unor teorii privind structura, funcțiile și tendințele dezvoltării familiei fără comparații în timp, deci fără aportul istoriei. Este superfluă evidențierea intersecțiilor dintre sociologia
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
istoriei. Este superfluă evidențierea intersecțiilor dintre sociologia familiei și psihologia socială deoarece în calitatea ei de microsociologie aceasta se suprapune aproape în totalitate cu psihologia socială. Statusurile și rolurile din familie, afectivitatea și cooperarea, tensiunile și strategiile lor de rezolvare, socializarea și educația, realitatea de ansamblu a grupului familial constituie obiect de explorare deopotrivă pentru psihologia socială, cât și pentru sociologia familiei. La fel, problemele legate de alegerea partenerului. Ideal ar fi și în cazul familiei ca cercetările întreprinse să fie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în procesul didactic, acestea sunt: tipologia familială; apariția și evoluția grupului familial; factori determinanți în procesul schimbării structurilor și funcțiilor familiei; familia ca element al structurii sociale, interrelațiile dintre ea și alte instituții; rolurile și activitățile din familie; raportul părinți-copii, socializarea și educația; factorii sociali în alegerea partenerului de cuplu conjugal; ciclurile de viață familială; cauze și consecințe ale disoluției (de drept sau de fapt, formale sau informale) familiale. Alături de acestea, cei mai mulți autori includ și problemele menajului și gospodăririi, nu numai
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prin îmbinarea unui număr mare de date cantitative din istorie, psihologie socială și demografie, asupra dinamicii diacronice a familiei, a „ciclului (cursului) de viață familial”. Se au în vedere aici perioada proximă premaritală („curtea”, sau date în engleză), nașterea copiilor, socializarea, desocializarea-resocializarea, bătrânețea, stadiul de văduvie etc. Acestea sunt analizate la scară macrosocială (cu date istorice și demografice) și ca procese concrete (microsociologie și psihologie socială). Dovada pertinenței teoriei ciclului familial este și recenta lucrare The Expended Family Life Cycle: Individual
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de copii înaintea și în afara căsătoriei: în 1980, peste 40% din totalul copiilor născuți în Suedia aveau mame necăsătorite; în Franța, în perioada 1982-1986, numărul acestora a crescut cu 50%, reprezentând 22% din totalul nașterilor. Studierea consecințelor acestei situații asupra socializării copiilor, a șanselor lor școlare, profesionale și sociale în general, este un teren fertil de perspectivă pentru sociologie. În mod tradițional, disciplinele socioumane s-au ocupat de relația părinți-copii într-un sens unilateral, de determinările pe care le exercită părinții
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
În mod tradițional, disciplinele socioumane s-au ocupat de relația părinți-copii într-un sens unilateral, de determinările pe care le exercită părinții, voluntar sau nu, asupra copiilor. Și problema era privită mai ales în termeni de principii de educație, autoritate, socializare a copiilor de către părinți. Din ce în ce mai mult astăzi se vorbește și despre „socializarea” părinților de către copii. Și nu numai atât. În prezent, literatura sociologică de specialitate alocă un spațiu larg efectelor reciproce în relația părinți-copii. După J. Huber și G. Spitze
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
un sens unilateral, de determinările pe care le exercită părinții, voluntar sau nu, asupra copiilor. Și problema era privită mai ales în termeni de principii de educație, autoritate, socializare a copiilor de către părinți. Din ce în ce mai mult astăzi se vorbește și despre „socializarea” părinților de către copii. Și nu numai atât. În prezent, literatura sociologică de specialitate alocă un spațiu larg efectelor reciproce în relația părinți-copii. După J. Huber și G. Spitze (1988), zonele principale ale acestor intercondiționări ar fi: modul cum afectează existența
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
el trebuie să fie foarte puternic” (p. 441). Să încheiem spunând că orientarea sociobiologică nu doar că nu se îndoiește de prezența acestui factor, dar încearcă să dovedească faptul că și alte comportamente pe care noi le considerăm efecte ale socializării, determinații socioculturale, sunt de natură biologică (altruismul, de exemplu). Unele teorii redate succint mai sus sunt de factură generală, urmând ca pe parcursul tratării diferitelor subiecte legate de familie și problemele sale să prezentăm teorii mai specifice (vezi, de exemplu, capitolul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familiei nucleare”. Sintetic, ideea lui Parsons este că procesul industrializării a fragmentat familia lărgită, a scos cuplul conjugal din rețeaua de parentalitate, a redus până aproape la inexistență funcțiile productive, politice, religioase. Funcțiile care mai au semnificație sunt cele de socializare, de asigurare a echilibrului psihologic al soților și de consum. Fondată pe unirea liberă a celor doi, familia nucleară este izolată de „clanul” familial și legată direct de sistemul social. Prin rolurile specifice jucate de bărbat și femeie în familie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
generații (generation gap), resimțit atât de acut și în familie, este cu precădere un dezacord valorico-atitudinal; concepția generală despre lume și viață a părinților (cea despre educație în mod special) este un factor cu o pondere importantă în procesul de socializare și în traiectoria de viață a copiilor. Paradigma clasică și dominantă în științele socioumane este că umanizarea și socializarea copilului, cristalizarea și maturizarea etajelor superioare ale personalității tânărului înseamnă, în primul rând, interiorizarea valorilor și a atitudinilor promovate de contextul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lume și viață a părinților (cea despre educație în mod special) este un factor cu o pondere importantă în procesul de socializare și în traiectoria de viață a copiilor. Paradigma clasică și dominantă în științele socioumane este că umanizarea și socializarea copilului, cristalizarea și maturizarea etajelor superioare ale personalității tânărului înseamnă, în primul rând, interiorizarea valorilor și a atitudinilor promovate de contextul sociocultural în care trăiește. Cu toate că ea trebuie serios reanalizată în lumina unor noi date și orientări (Iluț, 1985; 2004
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu numai biologic, ci și social, în sensul asigurării unor condiții ca viitorii ei membri să-și însușească valorile pe care ea le promovează și să fie capabili să îndeplinească muncile ce se cer. Familia este un context propice pentru socializarea copiilor - aproape universal -, fiind înzestrată cu mijloace eficiente de control și cunoscând bine personalitatea copiilor. e) Ființa umană are nevoie de hrană și îmbrăcăminte, dar și de afectivitate și protecție. Simțim nevoia de a fi printre acei semeni ai noștri
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dintre familia consangvină și cea conjugală. Prima înseamnă familia din care provin indivizii (tată, mamă, frați, surori, bunici), „legăturile de sânge”, iar cea de-a doua, familia constituită prin căsătorie (soția, copiii, socrii, cumnații). Familia consangvină este principala sursă de socializare primară, ea oferă și induce copiilor și tinerilor anumite valori, norme, atitudini și comportamente. De aceea, se mai numește și familia de orientare, iar cea conjugală, de procreare. Bărbații și femeile adulte aparțin concomitent atât familiei consangvine, cât și celei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
indicată. 3.3.3.2. Criteriul rezidențialtc "3.3.3.2. Criteriul rezidențial" Locul în care se va fixa configurația maritală nou constituită, pentru un timp mai îndelungat sau definitiv, are multiple semnificații pe planul vieții economice, psihosociale și al socializării copiilor. Rezidența patrilocală înseamnă stabilirea grupului familial la părinții mirelui (soțului), iar cea matrilocală, la părinții soției. La aceste forme se mai poate adăuga cea ambilocală (la părinții ambilor soți), în două variante: fie că este indiferent la părinții cărui
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
locul de control (locus of control): femeile atribuie o mult mai mare însemnătate controlului factorilor externi, față de cei interni asupra vieții lor decât bărbații. b) Așteptările de rol creează diferențe reale între comportamentele bărbaților și ale femeilor, în special prin socializare. Altfel spus, cele mai multe caracteristici de personalitate și acționale atribuite prin stereotipii nu sunt naturale, biopsihologice, ci induse prin diverse mecanisme psihosociale. Este vorba de efectele etichetării, legea previziunilor (profețiilor) care se autoîndeplinesc. Cercetările lui J. Money și A. Erhard (1972
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
2003). Datele unor cercetări proprii, ca și cele sugerate de Barometrul de gen (2000) efectuate în România ne conduc spre concluzia că în țara noastră segregarea tradițională a rolurilor domestice e și mai accentuată, atât în ceea ce privește adulții, cât și ca socializare a copiilor. Aș adăuga însă observația importantă - reieșită clar și din investigația relațiilor familiei extinse modificate cu nucleele rurale și urbane (vezi capitolul 3) - că în cazul României și al altor țări din zonă, configurația sarcinilor gospodărești bărbat-femeie este mult
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
constrângerile multiple se răsfrâng cu deosebire asupra soției. Iluzia unei iubiri ce depășește toate obstacolele se destramă cu o viteză apreciabilă după nașterea copiilor, iar distanțele culturale și educative ies acum pregnant la iveală în activitățile domestice cotidiene (igienă, alimentație, socializare). Diferențele și tensiunile sporesc și mai mult în stadiul adolescentin al copiilor, când problemele erotice și sentimentale ale acestora, valorile „tinerești” pot conduce nu numai la o criză intergenerațională, ci și la una interconjugală (Segalen, 1987). Chestiunea satisfacției și a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ceea ce înseamnă, în cazul din urmă, reducerea veniturilor familiei. Viața ei se concentrează în jurul copilului. Rolul de mamă implică o serie de sarcini, la care tânăra soție face față cu mai mult sau mai puțin succes, în funcție și de socializarea din familia de proveniență. Rolul de tată nu este nici el simplu. Aducerea pe lume a copilului satisface orgoliul parental și patronimic, dar în același timp acum are în copil un concurent la timpul și afecțiunea soției. Copilul în cuplul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
saturată de beneficii emoțional-spirituale) la cea de îngrijire și creștere a copiilor (plină de costuri prozaice) sunt slabe. Întemeierea tinerei familii, intensificată și confirmată prin apariția primului copil, reclamă definirea de roluri conjugale la cei doi parteneri. Fără îndoială că socializarea și perioada curții dă o imagine despre cerințele de rol matrimonial, dar ele trebuie precizate când situația devine foarte concretă și acută. În contrast cu societatea tradițională, unde rolurile erau bine marcate, astăzi, identitatea de rol familial se negociază din ce în ce mai pronunțat între
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și nu neapărat al celei reactive) tulburările psihice și emoționale, personalitatea dizarmonică, consumul de alcool și droguri. Nu e vorba atât de boli mentale (schizofrenie, retardare), cât de un potențial psihoemoțional favorabil agresivității, ce ține de combinația dintre datele biogenetice, socializarea emoțională defectuoasă și experiențele traumatice de viață. La abuzul sexual față de copii se invocă neputința de expresivitate normală a masculinității, constatându-se că mulți dintre bărbații înclinați spre pedofilie și incest sunt timizi și stângaci în relațiile cu adulții. • Modelul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
snopi în bătaie e fundamentală. Să nu uităm însă că uneori violența „normală” este preludiul celei abuzive, de la mici tachinări fizice și verbale ajungându-se la agresivitate maximă. De fapt, distincția violență normală-violență abuzivă a fost lansată în discuția despre socializarea (și abuzul copiilor) și se potrivește mai bine respectivei realități; am considerat însă că are o oarecare acoperire și pentru violența domestică în general. Femeile sunt victime ale agresivității bărbaților în toate mediile sociale și la toate rasele și etniile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
potrivit aici să ne reamintim deosebirea dintre violența normală (trasul de păr, lovirea palmelor cu bățul etc.) și cea abuzivă (bătaia cu pumnii și picioarele, rănirea). Și în societățile tradițional-rurale din centrul și estul Europei, ultima era puțin frecventă în socializarea și educarea copiilor, dar prima era prezentă în aproape orice familie, desigur și din România. Teoriile care pun un atât de mare accent pe consecințele nefaste ale pedepselor corporale (și sub forma violenței normale) răspund greu la întrebarea cum este
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prezentă în aproape orice familie, desigur și din România. Teoriile care pun un atât de mare accent pe consecințele nefaste ale pedepselor corporale (și sub forma violenței normale) răspund greu la întrebarea cum este posibil ca fiind produsul unei asemenea socializări tradiționale să fim în majoritate echilibrați și, mai ales, să ne iubim părinții. Mai mult, nu sunt deloc rare cazurile în care, la maturitate, bărbați și femei declară „Bine mi-a făcut”. Constatarea ar merita o analiză psihoculturală mai comprehensivă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
personală -, și prin aceasta a studierii mai complexe a relațiilor intrafamiliale. Să reiterăm în final că studiile au arătat în consensualitate că violența nu rezolvă tensiunile din familie, ci le amplifică. Mai mult, violența naște violență și o transmite prin socializare și învățare socială. Deși există cercetări care o contrazic, cele mai multe date validează teoria „transferului generațional al violenței familiale” (Stacey, Shupe, 1983). Capitolul 7tc " Capitolul 7" Divorțialitate, recăsătorire și alternative nonmaritaletc "Divorțialitate, recăsĂtorire și alternative nonmaritale" 7.1. Divorțialitatea și cauzele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o alternativă de viață nonmaritală (concubinaj, familie monoparentală, singurătate și libertate sexuală). Cultivarea nevoilor expresive este posibilă datorită schimbărilor macrosociale care au făcut ca individul să devină potențial independent de familie. S-au modificat, altfel spus, funcțiile și natura familiei: socializarea și educația sunt asigurate acum de instituții publice, la fel și sănătatea. Chiar funcția de suport emoțional și afectivitate este, într-o oarecare măsură, substituibilă de grupurile de similaritate (peer group), de prieteni, de colegi. Să nu mai vorbim de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]