3,952 matches
-
și e un miros de lilieci înfloriți,/ Cum trebuie să fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,/ Pe vremea când era culoarea nouă și nu crăpase”. În schimb, Apă vie, apă moartă este o suită de variațiuni în jurul formei fixe a sonetului, apariție stranie într-un veac de degringoladă a structurilor poetice canonice. În alcătuiri de o limpezime aproape hieratică, într-un mod parabolic, oblic, răsfrânt ca într-o oglindă, se vorbește, în fond, tot despre moarte, înțeleasă ca cealaltă față a
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
ș.a. Postume, volumul Țărmul însingurării mele (2002) cuprinde poezii inedite, scrise între 1945 și 1991, ordonate conform motivelor și temelor dominante în întreaga operă, iar culegerea Armonii (2003) include, cu prilejul centenarului nașterii poetului, alte inedite, grupând în prima secțiune sonete - „poeme de esențe”, exerciții de rigoare formală. SCRIERI: Poeme, cu un portret de Löwendhal, București, 1982; Sunet peste culmi, București, 1985; Călătorie de taină, București, 1988; Mi se oprise timpul... (1950-1970), București, 1995; Prinos de lumină și har, Iași, 1995
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
o tradiție care coboară până la Lucian Blaga și Octavian Goga. Nu sunt de ignorat nici sursele unui tradiționalism livresc sui-generis, care înseamnă asimilarea unor mari modele poetice - Ion Pillat, Aron Cotruș - și cultivarea sonorităților eminesciene în poeziile cu formă fixă (sonete). Poarta cetății propune un univers pe deplin structurat, din coordonatele căruia poetul va porni în mai multe direcții, fără a le părăsi cu totul vreodată. Ezitarea între interogații și ipoteze, între pulsiuni vitaliste și fatalism, pe axa a două simboluri
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
lirismul intră într-o zonă gravă, răsfrângând spaima în fața condiției umane și făcându-se ecoul unor stări intermediare induse de intuirea unor simboluri, tragice și impenetrabile, în spatele concretului cotidian. Din postura de homo viator (în care va fi întâlnit în sonetele sale), poetul dialoghează cu neantul, ce întunecă până și blagiana lumină. Casa, culorile, satul, lucrurile devin reprezentări duale ale stărilor celui ce are percepția dureroasă a marii aglomerări citadine unde omul se simte alienat, pierdut. Sunetul grav al discursului și
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
1969; Fum, București, 1971; Stelele fixe, București, 1977; Locuri și oameni, scriitori și parabole, București, 1982; Noaptea luminată, pref. Mihai Ungheanu, București, 1982; Aventurile marelui motan criminal Maciste, București, 1983; Stelele fixe, îngr. Valentina Pituț, postfață Romul Munteanu, București, 1995; Sonete, îngr. Valentina Pituț, București, 1995; Umbra unui țipăt, Timișoara, 1996; Scrisori de iubire din 21 de poeme, Timișoara, 1997; Ochiul neantului, îngr. Valentina Pituț, București, 1998; Celălalt soare, îngr. Valentina Pituț și Nicolae Țone, posfață Romul Munteanu, București, 1998; Olimp
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Rodica Mureșan, Gheorghe Pituț. De veghe în cuvânt, Timișoara, 1998; Rotaru, O ist., V, 317-320; Grigurcu, Poezie, II, 240-249; Dicț. scriit. rom., III, 757-759; Popa, Ist. lit., II, 313-314; Roxana Racaru, Glasuri dulci de la nadir, RL, 2003, 15; Geo Vasile, Sonetele lui Gheorghe Pituț, RL, 2003, 27; Dicț. analitic, IV, 166-168. R.V.
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Khayyam, Rubaiyate, București, 1969; Rabindranath Tagore, Antologie lirică, București, 1987, Jertfa lirică, Iași, 2000, Lebăda, Iași, 2001, Figurina. Coșul cu fructe, Iași, 2003; Hafiz, Divanul, Iași, 1997; A.K. Coomaraswamy, Hinduism și budism, Iași, 1997; Rainer Maria Rilke, Elegiile duineze. Sonete către Orfeu, Iași, 2000. Repere bibliografice: Aurel Leon, „Auguste Rodin”, CL, 1977, 9; Liviu Leonte, Lirism și interpretare, CRC, 1979, 19; Zaharia Sângeorzan, „Constelația Hyperion”, RL, 1979, 40; Dimitrie Costea, Poezia emoției intelectuale, CRC, 1980, 4; Mihai Drăgan, O carte
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
Institutului Social Român, condus de D. Gusti, redactor la Radio București (1945-1948), iar mai târziu tehnoredactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, director adjunct la „Reclama comercială” (1965-1967). Editează revista „Cadran” (1931, 1939). Debutează în 1928, cu un sonet, în revista școlară „Muguri”, iar în 1939 îi apare volumul Poeme. Scrie la „XY”, unde e și secretar de redacție, „Viața literară”, „Lumea”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Reporter”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. A folosit, mai ales
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt mai ales din lumea Orientului Apropiat și Îndepărtat, dar și din mitologia greacă (Centaurii), nelipsind (mai cu seamă în Eternități...) priveliștile de metropolă occidentală (Sonete pariziene), iar procedeul constă în descripția și declamația romantică bine poleită cu numiri care amintesc în permanență că e vorba despre un „muzeu”: „În nor de fum și flăcări se năruie și piere/ Khanat, regat, imperiu din Tibru la Baikal
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori cu o tehnică simbolistă. Vocea de pe proră din grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion Minulescu. Pe scară mult mai largă se recurge la tehnica simbolistă în Amăgiri. E tot un simbolism programatic, un produs de laborator, fruct rece al inteligenței. Oricare
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
eterne. Vibrația este, comparativ cu aceea din Pe Argeș în sus, incontestabil scăzută, însă armonia versului, transparența imaginii și puritatea ei sporesc. Scrise mai cu seamă în endecasilab, uneori și în versuri mai scurte, multe turnate în forma fixă a sonetului (care își lărgește stihul până la paisprezece silabe), poemele din Scutul Minervei (1933), Țărm pierdut (1937), Balcic (1940) au parcă eleganța statuilor grecești și, traversându-le, se naște sentimentul înaintării printre colonade. O seamă de poezii din Țărm pierdut restituie un
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
pierdut, Asfodela (care va da și titlul unei antologii, în 1943) și în special Olimpia, ca o coloană de lumină sonoră: „Albe coloane, zei reci, / Trupuri fără de pată, /Frunză cu freamăt de veci, / Vreme nedezlegată”. Scutul Minervei, culegere de optsprezece sonete, atât de legate între ele încât scrierea poate fi socotită un singur poem, poate fi văzută și ca o mică estetică normativă pentru uz propriu, un program clasicizant radical. Disprețuind „gloria lumească”, „secile vrăjiri a vremii-nșelătoare”, poetul se retrage
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de proză și poezie. Începătorul este sfătuit să persevereze, deoarece textele trimise, deși nepublicabile, mărturisesc semnele unui „frumos talent”. Fără a constitui o preocupare principală, se face loc și la câteva traduceri. Din Petrarca dă o Madrigală și mai multe sonete I. Bocaniciu, din Hans Christian Andersen tălmăcește Maria S. Dănăilă o nuvelă, sub titlul Mitutica. Alte transpuneri sunt din Mark Twain (Istoria Venerei capitoline), din Maupassant și François Coppée. R.Z.
POSTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288983_a_290312]
-
Poema română (1980), Maieutica luminii (1985), Drumul luminilor (1987) conțin texte encomiastice folosind o anume îndemânare a punerii în scenă și deturnând unele concepte estetice pentru a da oarece lustru versului obedient, suprasaturat de clișee, proslăvind partidul și conducătorul lui. Sonetul este specia pe care autorul o exersează abuziv, titlul unei poezii fiind Tortură-mi e tiparul tău sonor. SCRIERI: Cartea rănilor, București, 1946; Clamor, București, 1968; Discobolul, București, 1972; Murmurul statuilor, București, 1974; Profil de ivoriu, București, 1976; Poema română
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
carliste, Noi, nevrednicii), Pan M. Vizirescu (Avram Iancu), Virgil Carianopol (Scrisoare către Radu Gyr), Ion Potopin, V. Copilu-Cheatră, Constantin Barcaroiu, G. Șt. Cazacu, Vasile Dobrescu, I. D. Pietrari, Aurel D. Ene ș.a. În cursul anului 1939 se promovează o „Antologie a sonetului”, rubrică în care sunt incluse texte de Mihai Eminescu, N. Iorga, N. Rădulescu-Niger. Despre poezia lui Radu Gyr scrie Constantin Orăscu, în timp ce Liviu Stan recenzează volumul Horia de Aron Cotruș, Pan M. Vizirescu se referă la volumul de poeme postume
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
Sibiului”, „Arcade”, „Transilvania”, unde semnează și critică literară, „Drum nou”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și la reviste din Italia, Belgia ș.a. Prima carte publicată de P., Promontorii (1968), cuprinde versuri solemne, de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca refugiu ideal din fața unei realități agresive. Victor Eftimiu opinează că sonetele închid „o sensibilitate modernă, în care limbajul de cronicar se împletește armonios cu neologismul științific
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
carte publicată de P., Promontorii (1968), cuprinde versuri solemne, de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca refugiu ideal din fața unei realități agresive. Victor Eftimiu opinează că sonetele închid „o sensibilitate modernă, în care limbajul de cronicar se împletește armonios cu neologismul științific”. Urmează alte volume de versuri, ce au menirea de a-i configura personalitatea: Cenușa unui ceas (1975), Legile zborului (1976), Cuantele liniștii (1979; Premiul Uniunii
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
cât și un elogiu adus medicilor de front în timpul ultimei conflagrații. Dialogurile și reflecțiile pe care le polarizează ilustrează dura realitate a epocii, iar claritatea, ordinea, logica și elocvența acțiunii rețin atenția. P. transpune în volumul Rememorând fântâna (1974) din sonetele poetului sibian Christian Maurer. SCRIERI: Promontorii, București, 1968; Ascunsa vulnerare, pref. Victor Eftimiu, București, 1971; Cenușa unui ceas, București, 1975; Legile zborului, București, 1976; Cuantele liniștii, postfață Mircea Tomuș, București, 1979; Amor in patriam, București, 1982; Adevăruri de pe Podul Minciunilor
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
Minulescu): „Poate altele sau nu!”, pentru ca același Nirvan să publice în 20 aprilie 1897 (numărul 28) o poezie încărcată de juvenilă melancolie, Gândurile, iar o săptămână mai târziu, de data aceasta semnând I. M., În așteptare, versuri de atmosferă eminesciană. Sonet, poezie pe care o publică la 17 ianuarie 1897 Panait Cerna, reprezintă, de asemenea, un debut. Aceluiași i se răspunde în aprilie: „P. Cerna. Belbruno și Almi, prea subită și neexplicată catastrofă. Versuri frumoase”, dar nu i se mai tipărește
POVESTEA VORBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288992_a_290321]
-
Sandu, Sanea) și I. Teodorescu. Fără a fi un colaborator permanent, G. Coșbuc publică notițe filologice, nuvele și traducerea unui fragment din Eneida de Vergiliu. I. L. Caragiale trimite schița O blană rară, critică a literaturizării excesive, iar Al. Vlahuță, un Sonet. Scriu frecvent poeții Artur Stavri și Raul Stavri, A. Toma (care iscălea Ștefan Tomșa), H. G. Lecca, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, A. Steuerman, G. Murnu, D. Teleor și G. Ranetti. Aici D. Teleor și D. Marinescu-Marion au tipărit și schițe
POVESTEA VORBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288992_a_290321]
-
etică a artei de Victor Iancu, Instinctul creator în arta literară de Grigore Tăușan. Analizei unor aspecte ale operei și vieții lui Mihai Eminescu îi sunt consacrate numeroase articole: Structura motivului în poezia lui Eminescu „O, mamă...” de Tudor Vianu, Sonet și cântec de lume la Eminescu de Perpessicius, Romantismul lui Eminescu de Sever A. Constantinescu, Mihai Eminescu la 21 de ani de Petre V. Haneș, Din izvoarele poeziei „Epigonii” de D. Murărașu, Izvoarele motivelor și procedeelor din poeziile lui Eminescu
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
1960), Bilet în circuit (1965), Drumuri și zile (1969), mai târziu abordând și romanul, de fapt evocarea memorialistică străveziu deghizată, în Porțile (1968) și Voce și val (1976). Realizează și câteva zeci de traduceri, dintre care se remarcă Louise Labé, Sonete (1957), Din lirica feminină, o antologie cu arie de cuprindere pe toate meridianele (1960), Mariana Alcoforado, Scrisorile portugheze (1967), Emily Dickinson, Versuri (1969) și Poeme (1974, 1977), Edith Irene Södergran, Poeme (1972), Else Lasker-Schüller, Pianina albastră (1975), dar și alte
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Șcipaciov, Versuri, pref. Mihai Beniuc, București, 1951, Căsuța din Șușenscoe, București, 1954, Versuri de dragoste, București, 1962; Stephan Hermlin, Rândul întâi, București, 1953; Joszéf Attila, Versuri, București, 1955; Frantisek Hrubin și Jiři Trnka, Baba Iarna Florioara, București, 1956; Louise Labé, Sonete, introd. Al.A. Philippide, București, 1957; Vörösmarty Mihály, Opere alese, București, 1958; Racine, Atalia, București, 1959; Din lirica feminină, București, 1960; Wilhelm Raabe, Gâștele din Bützow, introd. Mihai Isbășescu, București, 1960 (în colaborare cu Olimpia Borănescu-Filitti); Kiss Jenő, Să fiți
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Homo ludens, Cultura olandeză în secolul al XVII-lea) sau versiunea la Cartea pictorilor, text de la 1604 aparținând lui Carel van Mander, ca și transpunerea tragediei clasice în versuri a lui Joost van den Vondel, Gijsbreght van Aemstel, ori a Sonetelor lui Camões. A făcut cunoscute pentru prima oară la noi opere din literaturile Țărilor de Jos ale unor scriitori clasici (Hendrik Conscience, Multatuli, Louis Couperus, Herman Teirlinck, Simon Vestdijk) sau contemporani (Heere Heeresma, Hugo Raes, Hugo Claus, Oek De Jong
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
Elvin, București 1973 (în colaborare); Hugo Raes, La stânga liniei de elicoptere, pref. Ion Hobana, Cluj-Napoca, 1974; Georg Lukács, Estetica, II, București, 1974 (în colaborare cu Dieter Paul Fuhrmann); Hendrik Conscience, Leul Flandrei, pref. Constantin Stan, București, 1974; Luis de Camões, Sonete, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1974; Carel van Mander, Cartea pictorilor, pref. Viorica Guy Marica, București, 1977; Cornelis Jan Kelk, Jan Steen, București, 1978; Wolfgang Kayser, Opera literară, pref. Mihai Pop, București, 1979; Herman Teirlinck, Rolanda, pref. Mihai Pop, București
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]