5,168 matches
-
personală. Străzile mele miroseau a tutun ploios, a beznă teatrală, a moarte, a reticență, mamă! Degetele mele deveneau în monumentala ploaie niște acuarele necesare fardării morții interioare, mamă! Mașinile date cu rimel alb îmi desfăceau nodurile lichide. Parcul tractorian își sorbea cafeaua de noapte în propriu-i foișor vegetal. Gara era pentru mine o nesfârșită mină de zebre. Viteza întunericului labirintic îmi umplea de vitalitate imaginația. Tu nici nu ști că în fiecare seară îmi domesticesc emoțiile și visurile , mamă , pentru
ȘI TU M-AI VRĂJIT PRIN SEC... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372391_a_373720]
-
ochii tinerilor săi elevi, când sânii mari dansau vizibil la fiecare mișcare mai liberă a mâinilor, ale căror gesturi înflăcărate îi scoteau la iveală, aducând astfel un zâmbet elevilor din clasă, mai ales al celor din primele bănci. Băieții o sorbeau aproape toți din ochi. La cei douăzeci și șase de ani, arăta de parcă nu ar fi fost profesoara lor, ci colega de clasă. Putea desigur trezi vise erotice adolescenților cărora le preda româna. Fetele îi admirau eleganța și bunul gust
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
Acasă > Impact > Istorisire > POEZIE TRADUSĂ ÎN LIMBA TURCĂ Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Farmecul iubirii...autor Mihai LEONTE FARMECUL IUBIRII Cu o inocentă pură, de tânăr adolescent, Sorbeam sărutul tău că valurile necuprinse, Ne simțeam inimile cum bat consecvent, Plutind cu atâta dragoste prin infinite vise. Gură ta îmi e havuzul cu miere, Sânii tăi buchete din albii crini, Trăim amândoi o nouă reînviere, Ne mișcăm de iubire
POEZIE TRADUSĂ ÎN LIMBA TURCĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372542_a_373871]
-
pot abține ilustre, spuse Macro printre hohote. -Destul! Cheamă-l pe omul tău și mai spune-i să aducă niște vin. Și mai spune-mi ce mai pune la cale Tiberius... magnificul și atotputernicul, să-l ocrotească zeii! spuse Caligula sorbind vinul de pe fundul cupei. -Să-l ocrotească zeii, răspunse Macro printre râsete. Când Macro se mai potoli Caligula chemă cu un fluierat pe stăpânul vilei unde petreceau și mai ceru vin, mâncare și niște muzicanți. Îndată slujitorii veniră cu alte arome
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
ce gătise, luă vreo două turte din dulap, făcute pe plită în acea dimineață. Apoi veni cu toate astea la patul copilului, îmbiindu-l să mănânce. Ionuț deschise ochii mai bine, se ridică doar un pic pe pernă, încercând să soarbă din ceai. Luă câte puțin și din farfuria cu banuș, ba și câte o bucățică din turte, chinuindu-se să-și astâmpere foamea. Bunica îl tot îmbia să mănânce, mângâindu-l pe cap, rostind vorbe blânde: - Așa băiatul meu ! Papă
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
el să plătească vreun impozit sau taxă la noi? I-ai tăiat tu vreo chitanță? Nu! El vine doar cu presa. De-aia trebuie să-l servești. Duduița casieră țuguiase buzele, dădea din cap aprobativ la fiecare vorbă și-l sorbea din ochi: --Așa e, domnu Mitică, trebuia să-l freci tare...așa cum știi matale. Și zâmbi, scoțând limba la el. --Ei, lasă! Că am să ți-l frec eu pe amărăștean, până o să-i iasă ochii din cap. Și ieși
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
a autoproclamat „specialist geodez”.La cârcimă, când vreun „client” reclamagiu îl cinstea cu un păhărel, declara nostalgic „dacă aș fi urmat în anii tinereții o școală de cadastru, astăzi aș fi fost ”cocă de bani”. N-am avut noroc!” Când sorbea ultimul pahar, cu ochi lăcrămoși, ofta cu obidă: ce știți voi cu ce se mănâncă triangulația? Apoi îi uluia pe cei de la mese cu „sinus la pătrat plus cosinus la pătrat”. Adevărul era că se descurca binișor cu cele câteva
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
specialist indispensabil”. Când a constatat că este „de neînlocuit”, evident, a visat să ajungă în acele funcții eligibile, dar nu a avut curajul să se arunce în vâltoarea politică. Nu intru eu în mocirla asta puturoasă! spunea el cu dipreț, sorbindu-și tacticos păhărelul. De aceea a preferat doar să-și bârfească la cârciumă superiorii și, bineînțeles, să-i „sape”. Din care cauză era considerat un „indezirabil necesar”, permanent ținut în zăbale și călărit cu mânie. De câte ori i se ivea ocazia
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
de familie (deși, totuși, întuneca sufletele celor dragi), sare din perete, se rupe și, odată cu el instrumentul muzical cu care campionul Culici Ogrinjia distra pe oamenii din Domnești. S-a făcut țăndări, iar pe măsuța unde cele două prietene își sorbeau cafeaua, a sărit piesa forte, muștiucul clarinetului. Of, Doamne, ce întâmplare!... Care, parcă, ține de paranormal. Imediat, prietena din copilărie a plecat. A doua zi, s-au întâlnit din nou și, fără să fie întrebată, aceasta a izbucnit cu o
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Introspectie > URME DE LUMINI DIN STELE! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Urme de lumini din stele! Un izvor cu dor de bine A țâșnit dintr-un trecut! L-am sorbit, cum se cuvine, Ca pe-o apă de-nceput! Forța-i vie răscolește Trupul și gândirea mea, Puritatea-i mă uimește, E venită dintr-o stea! Într-un cuib de rândunică, Urme de lumini din stele, Cioburi de cristal și
URME DE LUMINI DIN STELE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372833_a_374162]
-
ca om al muntelui și s-a adâncit în înțelepciune, creând lumea viitorului prin poveștile sale și obiectului musical care îl contopea cu natura, cu fiecare foșnet și tril ce se auzea din pădurea tăinuită a munților. În timp ce stăteam și sorbeam din cănile cu vin, bătrânul povestea și confecționa fluierul. Un instrument vechi pe care baciul îl îndrăgise foarte mult. Îl vedea atât de firav și de aceea îl plăcea, ca pe un fiu al lui: No, fecioare, eu fac fluiere
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
vinul cel pelin destin. despuiată ca și roua de pe piatră agată. undă vie parfum roz de iasomie alchimie. ARIPI Dă-mi, Doamne, aripi să simt iar ce-i zborul mai larg decât noaptea, mai iute ca dorul ce deschide zarea sorbind departarea... Plouă... Plouă, și-mi pasă putrezește iarba de coasă putrezesc rădăcinile ce-și iau seva din morminte. Putrezească toate nu-i bai, iau aminte că numai după ploaie curcubeul se-ndoaie și poți să-l ascunzi în ochii tăi
ADÂNCURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372862_a_374191]
-
la colțuri! Pătrunde-mă! Împlinește-mă în sămânță! În ploaie săruturi! În rafale mângâieri! Simți răcoarea oceanului? Vâslește! Corăbier înăuntrul meu. Nu te teme de furtuni, Pe țărmuri vom ajunge numai iubire! În noapte târziu cuibărită în ierburi luna va sorbi roua de pe petale de mac. Iubire, iubire, iubire vor striga stelele. Dar noi nu vom mai fi. La ceas de noapte ne veți găsi roua pe flori. Numai iubire. Numai iubire! 259 Iubitei Ea, frumoasă ca o iederă, înlănțuită de
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
poarta peșterii lui Ali Baba, tu mereu unic stăpân pe nepretuița comoară a iubirii mele. Sărută-mă, Fii clipa care vine însetată doar de mine, fii ciutura fântânii în care iubirea mea se scaldă locul din care buzele tale vor sorbi la nesfârșit licoarea veșnicei iubiri. Alfabetul iubirii tale începe și se sfârșeste cu mine! 263 Ca orice pasăre călătoare Ca orice pasăre călătoare mă întorc vremelnic la cuib, iubito, nu mă-ntreba de ce greșesc anotimpul migrațiilor nu mă-ntreba de ce
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
aproape de mine să fii. Vom lăsa să ardă în odaie focul, vom privi la flăcări, le vom simți căldura tu lasă-mă o noapte să-ți privesc frumoșii-ți ochi și nasul tău și gura. Când ochii mei te vor sorbi cu sete, tu lasă-mă să te privesc pe îndelete, în timp ce palma mea îți mângâie ușor doi sâni, mici perle albe ce se ascund sub nor... Când gura mea-i trezește cuprinsă de păcate din somnul lor de noapte atât
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
cine ar fi bănuit că în adolescență, năstrușnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am știut deși lucram la revista școlii și frecventam cenaclul condus de o profesoară tânără, blondă, chipeșă, pe care elevii o sorbeau din priviri. Acum, dacă privesc mai atent, tabloul cu fotografiile noastre de la absolvirea Liceului Mircea cel Bătrân îmi dau seama că atitudinea lui era una de mare cuceritor, nedeclarat însă. Greu de ghicit, atunci și cât de îndrăgostit avea să
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
cine ar fi bănuit că în adolescență, năstrușnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am știut deși lucram la revista școlii și frecventam cenaclul condus de o profesoară tânără, blondă, chipeșă, pe care elevii o sorbeau din priviri.Acum, dacă privesc mai atent, tabloul cu fotografiile noastre de la absolvirea Liceului Mircea cel Bătrân îmi dau seama că atitudinea lui era una de mare cuceritor, nedeclarat însă. Greu de ghicit, atunci și cât de îndrăgostit avea să
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
deschide în câteva teme, - iubirea, natura, timpul, tradiția,- învăluite în fuiorul nostalgiei. Fascinată, admiră natura în planuri mari, atrasă de forme de relief, de anotimpuri, cărora le descoperă vraja ``rătăcind``, simte cu voluptate cum ``duduia gerul, sclipind sub nori mototoliți``, soarbe cu nesaț frigul : ``Alergam după himere și ne era de-ajuns``(Februarie între oglinzi). Timpul îi pare înghețat în liniște, vede artizanul ger modelând dantela zăpezii, ea însăși bate metafore în războiul vremii, sfâșiată de tăcere : Hipnotizante-n iarna înflorită
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
curajul și strigă din răsputeri la ele: - Cine sunteți voi, stafiilor, și de ce vă bociți? - Noi suntem Grădinile Fermecate din Țara Nisipurilor Fierbinți! se auzi un glas din cer, care mai spuse: Un căpcăun fioros cu două capete ne-a sorbit izvorul de viață, iar pe noi ne-a transformat în stafii de nisipuri mișcătoare. De atunci nemilosul căpcăun ne biciuie cu un harapnic de plumb fierbinte, alergându-ne prin cer, într-un calvar nesfârșit. - Și voi nu puteți să vă
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, și luna-i adormită. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Că să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic, Sărută primăvară, și dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Referință
UN ZBURĂTOR de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372953_a_374282]
-
Alba, De ziua României Sfinte, Să-i strângem, de prin lume, salba, Să-i punem jerbe pe morminte! Să ne cinstim înaintașii, Să ridicăm spre Cer, drapel, Regii Unirii și ostașii Să îi pictăm, din nou, pe el! Să mai sorbim din Cer și Mare, Puterea de a înflori, Să rezistăm la încercare Și să trăim spre a iubi! LACRIMA PRIMEI UNIRI O mare nedreptate mă frământă, La gândul tău, Viteaz-Mihai, Că nu accept ideea înfrântă, Chiar dacă știu că ești în
SĂ RIDICĂM SPRE CER, DRAPEL! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372970_a_374299]
-
primăvara și scapă de mantia iernii, de povara ce acum e zdrențuită, mult prea secătuită și lucrează zi de zi, părând neobosită. Iubește-mă cum iubește soarele razele blânde și proclamă victorios a vieții noi izbânde, prin încercarea de-a sorbi din grația luminii în fiecare magică secundă a întâlnirii. Iubește-mă ca dulcea licoare ce se revarsă spre natura ai cărei arbori acum se deșteaptă și-și verifică pierderile de peste iarna grea să-și facă loc în tăcuta neliniște a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
-mă cum iubește anul primăvarași scapă de mantia iernii, de povarace acum e zdrențuită, mult prea secătuităși lucrează zi de zi, părând neobosită.Iubește-mă cum iubește soarele razele blândeși proclamă victorios a vieții noi izbânde,prin încercarea de-a sorbi din grația luminiiîn fiecare magică secundă a întâlnirii.Iubește-mă ca dulcea licoare ce se revarsăspre natura ai cărei arbori acum se deșteaptăși-și verifică pierderile de peste iarna greasă-și facă loc în tăcuta neliniște a mea.Iubește-mă și mărturisește-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
1609 din 28 mai 2015 Toate Articolele Autorului Țăndări violete Chiar nu voi putea să te potolesc tristă-amărăciune, ce cu vraja ta îmi transformi firesc lacrimile-n strune? Visul este orb numai vede când cu aprigă sete din izvoare-i sorb și ultimul blând ce nu mi se dete. ******* Mai purtăm în noi dulcele efort al dezțelenirii, când suntem altoi pe tot ce e mort din carnea iubirii. ******* Peste dimineți, peste nopți și seri, tulburi mă scrutează ochii violeți ai tristului
ŢĂNDĂRI VIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372982_a_374311]
-
nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului DESPRE ȚARĂ Oare țara asta este Chiar atât, atât de mică, De încape-a ei poveste Într-un piept cât o mărgică De furnică? Țara mea ce ape are De le soarbe dintr-o dată, Tremurând din aripioare, O gâză nevinovată, Însetată? Cum de-adună astă țară Greierii cu fața gravă, De-i cântă în prag de seară Cântec drag, fără zăbavă, Cânt de slavă? Veselă ori necăjită, Țara mea cum face oare
DESPRE ŢARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373042_a_374371]