2,876 matches
-
cu cea a langustelor și homarilor. Drumul ne-a oferit posibilitatea de a admira peisajul insolit al Patagoniei, câmpie cât vezi cu ochii, unicele ființe întâlnite fiind lamele guanaco și nandu struții sud-americani, iar în apele strâmtorii, ici și colo, splendide lebede negre! Ne-am despărțit de amabilul Señor Juan Mauricio în Aeroportul "Presidente Ibanez", după mulțumirile de rigoare și după ce primiserăm diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aștept să-mi vină rândul fără a mai da din coate, fără a mai înghesui pe câte unul sau doi, fără a mai înjura? Să calc tradițiile, să aștept, ca blegul? Bunul simț, astăzi, înseamnă, dimpotrivă, o atitudine energică, o splendidă, elementară, violență. Acesta este "bunul simț modern", așa trebuie să se știe. Sau să aștept "la zebră", cu mașina oprită pe loc, pe câte un hodorog trăgându-și piciorul? Bunul simț modern, care trebuie introdus în locul bunului simț "clasic", cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
judecat la trecut. Nu mă extaziez totuși în fața obiectelor închise în anticariate; de acolo mă alungă un miros "vechi", aromă care îmi pare dezagreabilă ca o urmă de putrezire; dar obiectul vechi, în sine (să spunem un gramofon, din acelea splendide prin disimetria lor sau un automobil, înduioșător de ridicol, sau un baston elegant, cu încrustații de argint, fildeș și mâner zvelt, de chihlimbar), mi se par de o frumusețe înduioșătoare. Acest punct de vedere sentimental nu are nici un strop de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fiu al acestuia sub numele căruia am dus mai departe revista și politica. Ba chiar, pentru că încă de atunci [17] spre deosebire de „oamenii mari”, noi copiii ne dădeam seama că politica nu poate fi o meserie, sub impresia puternică a unor splendide reviste germane împrumutate de fratele meu de la Biblioteca Universității din Iași, l-am făcut (sau m-am făcut, cum vreți să spuneți), pe tânărul Rhonda și arheolog... Săpăturile lui au fost publicate într-o serie de volumașe ilustrate, de format
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Iașului” din 14 iunie 2003. cunoaștem azi mai amănunțit burgul medieval, cu ulițele și atelierele sale, cu dughenele, pivnițele, palatele și instalațiile de salubritate, cu temelii de biserici de care, până la Pușcașu, nimeni n-a știut nimic; lui îi datorăm splendida restaurare de la mănăstirea Dobrovăț și miile de obiecte descoperite care ar face fala oricărei expoziții; toate datorează renașterea lor acestui înrăit întru arheologie. Ce-i drept, Nicolaie Pușcașu nu prețuia deontologiile profesionale. Un arheolog care sapă distruge prin iminență locul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
s-a atașat și sfântul nostru Giovanni Calabria. Alături de acești apostoli trebuie să evocăm și opera zeloșilor episcopi veronezi: Andrea Avogadro (1790-1805), Innocenzo Liruti (1807-1827), Giuseppe Grasser (1829-1839), Pietro Andrea Mutti (1840-1852). Dacă din seminarul Veronei s-a ivit această splendidă înflorire de sfinți și de opere de caritate ea se datorează, fără îndoială, zelului și muncii acestor păstori ai diecezei. În timpul Revoluției franceze și a predominării filozofiei iluministe, cultura teologică a seminarului alunecase în forme și tendințe janseniste și antiromane
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui Francesco. Din acest moment, viața acestuia s-a schimbat radical. Tânărul avea 35 de ani. În ochii bunei societăți apărea ca o partidă optimă: bogat, simpatic, vivace și aproape frumos, înalt de statură, un fizic suplu, cu două mustăți splendide la modă, mereu elegant și de aspect aristocratic. A fost printre primii din Verona care au cutreierat înșeuat pe velociped, bicicleta cu roata anterioară mai mare decât cea posterioară, îmbrăcat într-o ținută perfect sportivă. Nu se rușina să viziteze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Giuseppe Carraro să tresalte de bucurie, pe el care, în Primul centenar de la nașterea sfântului preot veronez, 8 octombrie 1973, prevăzând încă de atunci această zi, îi înălțase Domnului un Magnificat. «Îi mulțumim Domnului, pentru că a dăruit Bisericii veroneze persoana splendidă și amabilă a lui don Giovanni Calabria! Voind să o analizăm cu atenție ni se pare o prismă cu mai multe fețe; e o lumină interioară care le luminează pe toate: fidelitatea față de Evanghelie. O fidelitate simplă, liniară și robustă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
imperial și a demnitarilor cățărați pe o movilă adăpostită sub un cort era punctată, la fiecare unitate, de aceeași frază a împăratului salut și elogiu la care soldații răspundeau într-un singur glas, sacadînd silabele unui "mulțumim". Reflexele culorilor de la splendidele uniforme de dinainte de 1914: cavaleri ai gărzii cu cască Lohengrin, husari din Grodno îmbrăcați în verde și carmin, grenadieri, Preobrajenski 25, aduceau o notă de veselie în acea manifestație de forță abia temperată de norii de praf ce se ridicau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
căruțe țărănești, femei și copii, spre a păstra liber podul de la Latisana pentru retragerea acestei armate a lui Aosta. Italia a trăit aceste momente tragice ale lui 1917 în febră și disperare. Dar Caporetto a fost, în fond, semnalul unei splendide redresări morale. În nenorocirea sa, țara s-a trezit, aruncînd la gunoi acea apatie pusă în evidență de luarea în derîdere, nepăsătoare, care o dominase prea multă vreme, făcînd-o să devină o pradă ușoară pentru otrava defetistă. Aflat la locul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai frumoasă amintire relațiilor pe care le-am avut cu el și mă gîndesc cu inima strînsă la martiriul pe care l-a îndurat în captivitate acest om de elită, mort înainte de a-și vedea patria renăscînd. Toată lumea a cunoscut splendida atitudine a unui alt avocat parlamentar, primarul Max, avută în timpul războiului din 1914, atitudine care l-a dus în închisoare. Cînd armata germană a intrat în Bruxelles și Max a trebuit să-l înfrunte pentru prima dată pe ocupant, generalul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca aceste principii, vechi de la Revoluția franceză, să capete realitate și în România. — Frumos grăiși și subțirel... Hai să mai luăm o bere și încă un rând de gustări! Cotidianul, 6 octombrie 2001 Cu Pastenague pe Champs-Elysées Era o după-amiază splendidă de început de toamnă. Mă plimbam cu Pastenague pe cea mai frumoasă „avenue” din lume (cea mai largă e cea care duce către Palatul Poporului, grație genialului urbanist Ceaușescu!) și admiram turiștii japonezi care coborau din autobuze cu aparatele lor
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
aduce România în atenția lumii. Ar fi mai comentată chiar și decât Israelul, ziariștii și cameramanii de televiziune se vor năpusti ca niște hiene și odată cu ei și investitorii. — Vrabia mălai visează! bomăne Pastenague și se uită după o negresă splendidă cu un trup de șerpoaică. Cotidianul, 13 octombrie 2001 Ca la teatru... Se făcea că Ungaria se înălța încet, ca la teatru. Cortina se dădea la o parte și noi, vecinii, români din Banat și din Ardeal, înțepeneam pe scaunele
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
reușeai s-o păcălești puteai să te tocmești, indirect, bineînțeles. Pe când acum cenzura (economică) e un mecanism. Al pieții. E obiectivă. Înțelegi? Nu are nici o cruțare. Pe vremuri, Nichita Stănescu scria un articol pentru partid și, alături, zeci de poezii splendide. Negocia... — Iar tu? — Eu eram prea încăpățânat. Nu suportam nici o constrângere. Acum trebuie să fac pe ziaristul ca să câștig un ban. Nu sunt singurul! Și asta e un fel de constrângere. — Dar scrii ce vrei! — Să zicem... Cotidianul, 17-18 noiembrie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
domină, În purpură se stinge a zilei stea divină. Acuma văd cetatea cu turnurile ei Și Meusa întinsă cum scapără scântei. Ah! cât de mult îmi place această panoramă Întinsă și frumoasă! De câte ori mă cheamă S-admir ăst amfiteatru cu splendide colori Ce farmecă vederea la mii de călători!... O barcă când mă duce în sus și jos pe valuri, Îmi place să contemplu mulțimea de furnaluri Al căror fum se-nalță în limpedul eter Ca fumul de tămâie... Romanele lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stadiu de evoluție a istoriei. Cu timpul, ea va fi înlocuită de metafizică și de studiul pozitiv al realității sociale. Trimiterea este la celebra teorie a sociologului francez auguste comte. Astăzi, teoria lui comte se dovedește a fi de o splendidă inactualitate. c) Obsesia căutării originii faptului religios. Conform acestei idei frecvent asumate, dacă religia a fost creată de om, atunci apariția și dezvoltarea sa au diverse cauze individuale și sociale. Or, cercetările recente susțin exact contrariul: nu există un stadiu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
comunitatea musulmană nu va cădea niciodată de acord asupra unei erori; b) cel care urmează o altă cale decât cea revelată de allah lui Mahomed va sfârși în focurile iadului. În aceste condiții, efortul creator este în islam de o splendidă inutilitate, la fel ca și interpretarea. Totuși, anii din urmă au făcut cu putință anumite schimbări. Căsătoria ajunge să devină o taină, încetând astfel să mai fie un simplu contract social. În unele state, precum algeria sau Siria, au apărut
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în floarea mea, Mĭelușica și Bratu (An I. pag. 431 și 483). însfârșit Creangă are în manuscript o parte din urmarea la Amintirile din copilărie. Cu acelea-șĭ calitățĭ fine și alese autorĭul descrie venirea luĭ de la Humuleștĭ la Socola. Un splendid pasaj în care se descrie și se însuflețește natura face o dëosebită impresiune. Nu putem încheĭà această notiță asupra mareluĭ prozator fără a exprimà o dorință foarte vie, anume aceea ca autorĭul să nu maĭ fie lăsat a luptà cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a plătit tribut de lacrimi și un sonet nemuritor; [...] [D.G.] Rossetti a depus coroană după coroană pentru altarul său necunoscut. Dintre toți poeții care au scris în engleză acesta [Chatterton] este cu adevărat poetul pentru poeți; [...] semințele pentru multe dintre splendidele versuri moderne apar în poemele sale, și nu în altă parte. (Russell 1908: 249-250) [*Referire la poemul lui Coleridge intitulat Monody on the death of Chatterton / Monodie asupra morții lui Chatterton (1794, 1834), despre care Coleridge a afirmat că lucrase
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
se dedica totuși profesiunii de critic literar, pe care o condiționează în primul rând, parafrazându-l pe André Gide, de capacitatea de a admira, o capacitate caracterizată de dânsul drept „mărinimoasă și nobilă”. I. NEGOIȚESCU Jurnalul fericirii este o carte splendidă, amestec inextricabil de notație cotidiană, amintire, confesiune, hermeneutică [...], humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizică, fiziologie, citate de lectură și altele. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: În genul... tinerilor, București, 1934; ed. (În genul lui Cioran, Noica, Eliade...), postfață Dan C. Mihăilescu, București, 1996
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
singurul rezultat la care ajunsese erau coastele ieșite prin piele. „Trebuie să existe o altă cale spre înțelepciune” - a spus el. Gautama a înțeles că nu mortificarea trupului este soluția, ci mai degrabă acea cale de mijloc a unei „sanități splendide”. Nu negarea a ceea ce pare să aibă capacitatea de a prelua controlul părților, ci înțelegerea a ceea ce se întâmplă, a momentelor care suntem, a individualității care se configurează la un moment dat. Calmul interior nu poate fi menținut decât dacă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Bine, domne.” Am semnat-o, mi-a dat un bilet, m-a dus jos, acolo mi-au dat buletinu’ și m-au Însoțit până am ieșit pe poarta Securității. Era o duminică, nu știu cât noiembrie..., pe la ora unșpe. Era o zi splendidă: rece, friguroasă, da’ cu un soare strălucitor. Am ieșit afară, m-am uitat În stânga, m-am uitat În dreapta, foarte puțină lume umbla pe stradă... și-am luat-o spre casă. Mă gândeam ce-oi găsi acasă? Dom’le, parcă tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
impresionant. Ne-au scos din Jilava pe jos. Era iarnă, 25 decembrie... Seara târziu, nu mai știu ce oră a fost, În orice caz, pe la 8, ne-au Încolonat, ne-au bătut lanțurile și pe jos... Înainte. Domne, un cer splendid, mii de stele, și cum era și frig, chiciura aceea măruntă, picura... Știi? Și noi, aliniați În coloană de câte cinci, mergeam pe dealu’ ăla unde ne așteptau dubele. Și de două părți reflectoarele, și lângă fiecare reflector câte un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asta era o altă poartă și intrai În curtea dormitoarelor... Aici erau cele două clădiri de care v-am spus și mai era o clădire unde se mânca... Era sufragerie. Și În mijloc era mănăstirea, bisericuța, mărginită de niște castani splendizi, care atunci erau Înfloriți, și așa o impresie frumoasă Îți făcea... Și-n partea astalaltă era carantina: două dormitoare, unde erai primit... De la sufragerie era o altă poartă, care dădea În curtea atelierelor, că acolo se lucrau covoare și confecții
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de camere); la parterul hotelului s-a aflat, din anul inaugurării, cafeneaua italianului Francesco Bruzzesi, preluată, după 1877, de fostul căpitan de cursă lungă, dalmațianul Andrei Tripcovici. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a construit pe acest loc Hotelul Splendid, în fața Hotelului Athénée Palace de astăzi (Calea Victoriei nr. 57). Acum, pe Calea Victoriei colț cu str. Știrbei Vodă se află un bloc de locuințe, având la parter un magazin. 118. Strada Modei (apoi strada pictor N. Grigorescu) - azi desființată - se deschidea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]