KorAP: Find »[drukola/base=sprânceană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...162 >

4,031 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

aduce la cunoștință. Bună ziua. — Tocmai am servit-o cu niște sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie gras, Samantha ? mă întreabă Petula curioasă. În bucătărie se lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
amănunt al vieții mele. Într-un final, bucătăria arată cât de cât mai omenește. Iau pahărelul de ou, golesc restul de cremă de mentă la chiuvetă și trag aer în piept adânc. — OK. A sosit clipa. — Noroc. Nathaniel ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână. — A, Samantha ! Gata ? Lui Trish i se luminează fața de nerăbdare și simt apăsarea unei vine uriașe pentru ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
culoarea mierii și, ici și colo, firicele aurii. Când mișc capul, acestea captează lumina. Înghit în sec de câteva ori, încercând să mă stăpânesc. Mai am puțin și-mi dau lacrimile. Nu m-ai crezut, așa-i ? Annabel ridică din sprânceană către mine în oglindă, cu un zâmbet de satisfacție. Credeai că nu prea știu ce fac. Îmi citește cu atâta acuitate gândurile, că mă simt rușinată. E minunat, spun, regăsindu-mi glasul. Sunt... Vă mulțumesc foarte mult. Sunt ca vrăjită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de avocați pe fundul oceanului ? — Un început ! Cuvintele îmi ies din gură înainte să le pot opri. Ar trebui să... putrezească toți. De tot. În iad. Se așterne o tăcere mirată. Îi văd pe Eamonn și pe Nathaniel ridicând din sprânceană unul către celălalt. OK. Schimbă subiectul. Acum. — Deci ! Ăă... Mă întorc repede către un grup de lângă tejghea. Vă servesc cu ceva ? Până la sfârșitul serii am pus cam patruzeci de pahare de bere. Am mâncat o porție de cod și cartofi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
capotul de mătase. Așa cum îți închipui, sunt foarte supărată că nu mi-ai spus niciodată că ai gătit paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce banchet ? A luat-o razna de tot ? OK, oare o fi fost bipolară tot timpul ăsta și eu n-am observat ? Asta ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
văzându-mi lacrimile. — Da. A fost o zi ciudată, atâta tot, spun, ștergându-mi-le stânjenită. Nu-mi prea stă în fire să mă emoționez atâta la vederea unei... pâini. — Mama zice că ai fost un pic supărată. Ridică din sprânceană. De la prea mult frământat ? — De la dospit. Zâmbesc strâmb. De la așteptat. Niciodată n-am fost bună la așteptat. — Îhâm. Privirea mea îi întâlnește ochii albaștri și gravi. Pentru nimic. Nu știu cum, mă trezesc că mă apropii tot mai tare de el. Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
zis-o ! strigă Trish. Câteodată cred că unicul tău scop în viață e să mă faci să mă simt prost ! Eddie pufnește furios și pornește ca o vijelie spre casă, cu pălăria de pai într-o rână. Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un Bloody Mary ? — Îți mulțumesc, Samantha, îmi răspunde, înălțându-și bărbia cu demnitate. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Rămân împietrită, cu sângele ridicându-mi-se în obraji de jenă, sperând că nu s-a prins nimeni. Dar Nathaniel se răsucește încetișor spre mine, amuzat la culme. E limpede că m-a auzit. — Noapte bună, Mary Ellen. Ridică din sprâncene. — Noapte bună, Jim Bob, răspund nonșalantă. — Sincer, mă văd mai degrabă ca un John Boy. — Hmmm. Îl măsor bine din priviri. OK, dacă ții tu, poți să fii John Boy. Când eram mică eram topită după John Boy. Lucru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Mai avem un oaspete. — Încă unul ? Mă întorc, ștergându-mi făina de pe obraz. Dar tocmai am pus aperitivele în cuptor... — E un prieten de-al tău. Zice că trebuie să-ți vorbească urgent. Ceva legat de afaceri ? Trish ridică din sprânceană către mine sugestiv - apoi face un pas înapoi. Și încremenesc de uimire. E Guy. Care se află în bucătăria lui Trish. În costumul său impecabil Jermyn Street, și cu manșete apretate. Mă uit la el, incapabilă să zic ceva, total

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de la televiziune face scandal. — Of, la naiba. Hilary se uită la mine. Pot să lipsesc o clipă, Samantha ? — Nici o problemă ! Încerc să nu par prea nerăbdătoare. O să mă descurc ! În clipa în care pleacă, oftez ușurată. — Deci, Guy ridică din sprânceană. Cum te simți ? Emoționată ? — Da ! zâmbesc. De fapt, mă simt cam suprarealist, așa îmbrăcată ca odinioară în costum negru și înconjurată de cei de la Carter Spink. Nu i-am mai văzut de nu știu câte ore pe Trish și pe Eddie. Carter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
New York. Mă bate ușor pe umăr, apoi se întoarce la barmaniță. Alt expresso, te rog. — Realist vorbind, aș zice că n-o să ai nici un weekend liber până la Crăciun, intervine Guy. Ca să nu zici că nu ți-am zis. Ridică din sprânceană sugestiv și se îndepărtează pentru a vorbi ceva cu Hilary. Se lasă liniștea. Nu știu ce să zic. Toate se mișcă prea accelerat. Credeam că de data asta o să fie altfel. Credeam c-am să pot avea mai mult control. — Până la Crăciun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

de vis. Simt un fior de mîndrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, rîzÎnd. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită. — Nici nu-i de mirare. Ridică din sprîncene. La ce zi ai avut ieri. Absolut, Încuviințez și iau o gură de cafea. Deci. Ne... mutăm Împreună ! — Dacă Încă mai vrei. Sigur că da ! Sigur că da ! ZÎmbesc larg. Și e adevărat. Vreau. Mă simt de parcă m-aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ani e mai mic ca tine ? — Termină cu prostiile ! se rățoiește Jemima la ea, colorîndu-se ușor. Zău, Lissy, cîteodată ești complet imatură. Oricum, nu-mi doresc absolut deloc un inel cu piatră prețioasă pe deget, răspund eu. Jemima Își ridică sprîncenele perfect arcuite, În semn de „vai de capul tău, ce proastă ești“ și-și ia geanta. — A, adaugă brusc, cu ochii mijiți. Mi-ați luat cumva vreuna dintre voi puloverul Joseph ? Urmează un scurt moment de tăcere. — Nu, zic nevinovată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
a promis că nu-i spune. N-a fost așa, spun repede. Tocmai Încercam să-i demonstrez multele și excelentele calități ale Panther Prime, cînd mi s-a... vărsat sucul. Vărsat e un fel de a spune. Paul ridică din sprînceană, Într-o manieră destul de lipsită de prietenie. — Am Înțeles. Ai fost un pic depășită de situație. — Ba nu, zic repede. Adică... totul ar fi fost OK, dacă... vreau să spun că, dacă Îmi mai dai o șansă, am să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În scaun, Încercînd să mă ascund În spatele computerului. Poate că n-o să mă recunoască. Poate că n-o să-și amintească. Poate că n-o să... Fuck. Se uită la mine. Văd licărul de surpriză din ochii lui, după care ridică din sprînceană. Mă recunoaște. Te rog nu veni spre mine, mă rog În gînd. Te rog, nu veni la mine. — Iar ea cine e ? Îl Întreabă pe Paul. — Ea e Emma Corrigan, unul dintre asistenții noștri de marketing juniori. Pornește către mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
despre ceva. — Știu, spun, făcînd eforturi să-mi controlez vocea. Dar, dacă se poate, aș dori să-mi spun și eu punctul de vedere, mai Întîi. Preț de o clipă, Jack Harper pare total luat prin surprindere - apoi ridică din sprîncene. — Sigur. Spune. Intru În cameră, trag aer adînc În piept și-l privesc drept În ochi. Domnule Harper, știu de ce m-ați chemat aici. Știu că am greșit. A fost o rătăcire de moment, pe care o regret amarnic. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Aproape am ieșit, cînd mă opresc brusc. Stați așa. Ce e ? — Ce să le zic dacă mă Întreabă despre ce am vorbit ? spun stînjenită. Toată lumea o să vrea să știe. De ce nu le spui c-am discutat despre logistică ? Ridică din sprînceană și Închide ușa. ȘASE Tot restul zilei, la serviciu e o atmosferă de sărbătoare. Dar eu nu pot să fac altceva decît să stau pur și simplu, minunîndu-mă de ceea ce tocmai mi s-a Întîmplat. Și seara, În drum spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ești pregătită pentru o promovare, crede-mă. Va trebui să dovedești că meriți mai Întîi. — Dar fac totul cît pot de bine ! Dacă mi-ați da o șansă cît de mică... — Ai avut o șansă, la Glen Oil. Ridică din sprînceană spre mine și mă străbăte un val de umilință. Emma, ce s-o mai lungim, pur și simplu nu ești gata să fii promovată. Mai vedem la anu’. La anu’ ? — OK ? Acum hai, la treabă. Simt că mi se Învîrte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Între noi nu e nimic, spune Lissy, Înroșindu-se instantaneu. Nu sîntem... Nu făceam decît să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicînd din sprînceană. Dacă zici tu. CÎteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce vreau. — Și... cum a fost ziua ta ? spune, așezîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Îhm, domnule Harper, spun stîngace, iar el ridică ochii spre mine. Voiam doar să-mi cer scuze pentru... Îhm, episodul cu micul meu chiul de ieri. Nu se va mai repeta. Acum aveți cafea băubilă, spune Jack Harper, ridicînd din sprînceană. Așa că nu prea mai are rost să vă duceți la Starbucks. — Știu și Îmi pare foarte rău, spun, roșie la față. Și vă rog să mă credeți că a fost chiar ultima, ultima dată cînd am mai făcut așa ceva. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
a stîrnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cînte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprîncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stînjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de cînd lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
că e Connor. Și Îl iubesc și toate astea. Dar nu poate oare să facă cumva să prezinte lucrurile astea un pic mai interesant ? Arunc o privire spre Jack Harper ca să văd ce părere are, iar el ridică imediat din sprîncene spre mine. Mă Înroșesc instantaneu, simțindu-mă ușor neloială. O să zică că rîdeam de Connor. Ceea ce nu-i adevărat. Nu-i adevărat. — Iar 90 la sută dintre adolescente ar prefera să aibă un conținut caloric mai scăzut, conchide Connor. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
este da. — Bănuiesc că abia aștepți, nu ? — Da. Abia aștept. Am ajuns la lifturi și apăs pe buton. Îi simt ochii fixați asupra mea. Îi simt. — Ce e ? spun defensiv, Întorcîndu-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprînceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a Înțepat ceva. Mă Întreb dacă s-a prins de ceva. — Știu la ce te gîndești, zic, ridicînd mîndră din bărbie. Dar te Înșeli. — Mă Înșel ? — Da ! Ești... eronat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci cu o perie de păr. — Aha. Ridică din umeri. Bine. Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi alunecă pe podea. Unde ? — Ghici ce am ! Ridică din sprîncene pentru suspans, apoi Începe să-și caute În geantă. Cu gesturi foarte lente, scoate un inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
seară ? Ești de acord ? — MÎine seară e perfect. — Vin și te iau de acasă. Trimite-mi adresa ta pe e-mail. La opt ? — La opt e foarte bine ! CÎnd ies din biroul lui Jack, Sven Îmi aruncă o privire, ridicînd din sprînceană, dar eu nu zic nimic. Mă Întorc În departamentul de marketing, făcînd eforturi uriașe să-mi păstrez calmul și să nu mi se citească absolut nimic pe față. Dar Încîntarea din sufletul meu nu are margini și nu reușesc deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]