13,648 matches
-
ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului de pădure începea să se facă auzit. O căldură plăcută prinse să îi străbătea corpul lui Boris. În jur, totul revenea la viață și, de acum nu se mai întâmpla nimic ciudat în fața sa. Bătrânul mergea ca toți oamenii, picioarele lui erau afundate în iarbă, așa cum ar fi trebuit să se întâmple în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la culoare, cu care îl văzuse îmbrăcat de fiecare dată. Singurul lucru care îi lipsea, era toiagul acela de care nu se despărțea niciodată. După câteva momente în care privise cerul înstelat, Calistrat se întoarse înăuntru. Boris se decise imediat, străbătu repede cei câțiva metri care îl separau de gardul părăginit și își făcu vânt peste el. Ajuns de partea cealaltă, se rostogoli fără zgomot la pământ. Menținându-se în umbră, se apropie în liniște de clădire. Se strecură în pridvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra. Dacă voia să afle ce fac oamenii lui Boris Godunov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-aveau cum să treacă peste Râpa Dracului și să străbată distanța dintre ei atât de repede. Hotărât lucru, Godunov era un adversar redutabil. Fără îndoială că avea oameni de pază de jur împrejurul peșterii vâlvei. Îl subestimase și iată că acum fuseseră prinși. Strânse cu putere toiagul în mâna dreaptă, ridicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru. Nu era nici pe departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât se poate de naturală, străbătută de un curs de apă. Trei galerii se deschideau dincolo de râul subteran. Nici vorbă de aur acolo, nici un filon nu se vedea strălucind pe pereți. Șinele ruginite intrau în galeria din dreapta, oprindu-se în fața unui perete dărâmat. Cineva excavase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri, sări înapoi peste vagonetul abandonat și o luă la fugă spre ieșire. Străbătu podul de lemn în viteză și nu se opri decât când ajunse la gura peșterii. Aici, rămase o clipă pe loc, privind în urmă. Galeria pe care o părăsise nu se mai vedea. Valuri de fum gros, negru ca noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să vadă ce face șeful lor. Boris îi privi nemulțumit de faptul că nu-i respectaseră ordinul, coborând în mașină. Le făcu semn cu mâna să urce la loc. Se întoarse apoi spre peștera de unde tocmai ieșise. Nu reușea să străbată cu privirea nici măcar o palmă dincolo de prag. Fumul acela pe care îl văzuse mai devreme, se afla acum acolo. Ciudat era că nu vedea nimic ieșind afară. O barieră invizibilă părea că îl ține blocat înăuntru. Chiar dacă acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
galeria îngustă. Totul nu dură mai mult de câteva clipe. Din peșteră nu se năpustea nimic înspre dânsul. Orice era acolo, dacă într-adevăr era ceva, nu trecea dincolo de prag. Ori poate nu putea să o facă? Ideea aceasta îi străbătu mintea ca un fulger. Trebuia neapărat să reflecteze asupra situației. Încă nu era convins că animalul nu va îndrăzni să iasă la lumină. Era o variantă dar încă nu era dispus să parieze pe ea, cel puțin nu atâta timp cât miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe loc, nici el nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau de gura peșterii, în interior. Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
clipă nu văzu nimic. Doar pentru o clipă. Drumul de țară pe care se putea ajunge, mergînd spre nord, la Mako (iar apoi luînd-o un pic mai spre nord-est, chiar la Budapesta), era În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ha. Vite sunt (1890): 113 cai, 1252 vite cornute, 318 porci, 88 capre și 1885 oi. Stupi de albine sunt 123. Bugetul comunei pe exercițiul 1891-1892 avea la venituri 8292 lei, 33 bani, iar la cheltuieli 4571 lei. Comuna este străbătută de calea Vicinală Obârșia - Mărăști - Lunca. Distanțele: la Bacău, capitala districtului, 36 km; la comuna 26 Secuieni, reședința plasei, 15 km; la comuna Mărăști, 6 km; la Oțelești, 5 km și la comuna Lecca, 10 km. III. Filipeni, sătișor, jud.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Filipeni și moșia Filipeni a lui Gavril Dunavăț și urmașii săi este amintit Dunaviciorul și Dunavățul, piscul pârâului Boțului, Știubiana, dealul Oțeleștilor și Dobreana. Toate aceste hidronime și toponime se folosesc și astăzi. Nu știm dacă numele pârâului Dunavăț, care străbate satele Mărăști, Lunca și Fruntești, vine de la numele boierilor Gavril, Filipaș și Cozma Dunavățu sau pârâul a dat numele de familie. Alte toponime vechi din documentele de vânzare-cumpărare sunt: Obârșia Dunaviciorului, Siliștea lui Dobromir, Sălașele, ultimele două mai dificil de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
proprietate, Mitruț Bănuț, prin societatea „Aeroteh”, devine proprietar și urma al Rosetteștilor. La „moșie”, Mitruț a construit o vilă, casă de vacanță, modernă, cu toate utilitățile, la care vine destul de des cu familia, cu prietenii sau cu oameni de afaceri, străbate împrejurimile cu ATV-urile și se oprește la un locă de suflet: Fântâna lui Dugheanu, acolo unde a amenajat un mică lac. Aici se simte el cu adevărat liber, degajat de toate grijile, stă de vorbă cu oamenii, se leapădă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și este interzis, și, pentru fata învățătorului Iacobeanu lasă catolicismul și ajunge în parohia ortodoxă din Lunca - Filipeni. După arestarea preotului Păvăluță, rămâne singur în toată parohia și mil amintesc, că, atât cât a putut și a fost mai tânăr, străbătea prin nămeți toată parohia, iar când a mai îmbătrânit și îl durea tare un picior, mergea cu sania sau cu căruța. Am arătat deja lucrările de reparare și reconstrucție a bisericii făcute în timpul păstoririi sale. Despre părintele Cadar, ca om
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Fruntești, Lunca, Slobozia - Filipeni și Valea Boțului. Într-un anumit an colar dintre 1865 și 1877, la școala din Fruntești învățau 76 elevi: 14 elevi din Slobozia - Filipeni, 28 din Fruntești și 34 din Lunca. Distanța mare care trebuia străbătută pe jos, iarna și vara, zilnică 10 km dus-întors, i-a determinat pe locuitorii din Lunca să ceară înființarea unui post de învățător în satul Lunca, cu obligația asumată de a pregăti localul de școală și întreținerea, ceea ce s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
își găsescă loc în Bacău. În locul lui Gh. Călinescu, în anul școlar 1946-1947 director rămâne Vasile Iacobeanu, care va fi înlocuit începânăd cu 1 septembrie 1947 de învățătorul Gh. Vraciu, care va îndeplini această funcție în cea mai grea perioadă străbătută de întreaga țară, numită de propaganda vremii, perioada de trecere (de trecere de la capitalism la socialism), până la 31 iulie 1952. Condițiile erau deosebit de grele, era foamete, boală, mulți muriseră pe front, alții erau invalizi, spațiul de școlarizare fusese grav afectat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Bacău. Era aproape imposibil, ținând seama de întinderea comunei, de casele depărtate, de căile de acces, ca femeile gravide să fie urmărite, observate și trimise la Bacău. Drumul principal Lunca - Mărăști, până în Dealul Godovana era drum de pământ, imposibil de străbătut în timpul ploilor și zăpezilor. În asemenea condiții, nu e de mirare că femeile nășteau acasă, asistate de moașele neautorizate, în absența unei asistente calificate, fără condiții de igienă corespunzătoare. După o perioadă mai dificilă, s-ar fi făcut unele îmbunătățiri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Anul Nou, pe lângă Plugușor și Capră, „Mocănașul”, fără să ne spună în ce consta acest „joc” și după care scenariu se organiza. Denumirea ne duce cu gândul la mocani, oameni de la munte și de sub munte, crescători de oi, care străbăteau țara cu turmele lor când plecau în „transhumanță” - de la munte la șes, în luncile și bălțile Siretului, Prutului și Dunării. Cum de a ajunsă „Mocănașul” în Fruntești este mai dificil de aflat, însă poate fi pusă în legătură cu trecerea, an de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Răcăciuni; comună plasa Siret, apoi plasa Traian; Comună plasa Parincea. Pierde Balaia, Satul de Josă și Valea Boțului - 1946 Comună raionul Zeletin - 1950; comună raionul Bacău în 1952 Comună județul Bacău - 1968, include Balaia, Brad și Mărăști Societatea românească a străbătut un drum lung de la domnia bunului plac, a arbitrariului, la domnia legii. În epoca medievală, pe lângă legile scrise - pravile -, raporturile dintre membrii societății erau reglementate de norme și cutume care alcătuiau dreptul nescris, „dreptul românesc” (Jusă Valahicum), care, în secolul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Valahicum), care, în secolul al XIX-lea a pătrunsă și în dreptul scrisă (Codul lui Caragea). Dintotdeauna, puterea în stat a fost preocupată de două laturi esențiale pentru asigurarea funcționării statului: aplicarea măsurilor financiare și înfăptuirea justiției. Satele românești au fost străbătute sute de ani de oameni ai domniei, ai mănăstirilor și boierilor pentru strângerea dărilor de tot felul. În fața abuzurilor sau impusă măsuri administrative prevăzute în „așezăminte”, dar abuzurile au continuat. Elementele de modernizare în domeniul fiscal și în justiție s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care numai 19 au alimentare cu apă și numai 18 dispun de băi proprii. Infrastructura comunei este deficitară: drumuri de pământ sau cu înveliș de balast, foarte puțin din calea de rulare are covor asfaltic. Drumul județean DJ 241B care străbate comuna de la nord la sud, pe valea pârâului Dunavăț, cu o lungime de 19,4 km are două benzi de circulație și cea mai mare parte este balastat, doar 2,17 km are îmbrăcăminte asfaltică. De fapt, din dealul Godovana
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și pentru construcția lor (Fruntești și Lunca), tot așa va obține fonduri (de la județ) pentru terminarea noului local, care va fi impunător și reprezentativ pentru comună. De asemenea, atenția ar trebui să fie îndreptată și spre asfaltarea drumului județean care străbate comuna de la nord la sud, pe toată întinderea.5 Nu avem niciun motiv de îndoială că așa cum domnul primar Vasile Banu a obținut „Distincția de vrednicie”pentru râvna și dărnicia arătate la rectitorirea bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inspector și director, în Banca Națională, după ce se pun bazele Băncii Agricole, îndeplinește funcția de vicepreședinte al acestei bănci. Cât timp a îndeplinit funcția de vicepreședinte a funcționat ca profesor la Școala Postliceal de Contabilitate care pregătea funcționarii bancari. A străbătut țara și lumea, făcând parte din delegații guvernamentale sau ca reprezentant al țării la CAER. Pe unde ajungea și prindea un moment liber, chiar pe un hol, pe un pervaz de fereastră, trimitea celor dragi o vedere, câteva rânduri, iar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]