6,493 matches
-
Lacrimi izvorâte din dureri nespuse Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor, În căușul palmei ele au fost oprite Și trimise tainic către lumea lor... Frunții obosite i-am întins o cută, Sub cireșul nins încă mai visez, A strigăt odaia, eu eram doar mută Recompun esența ce îmi este crez. Ropotul de cai și o șa în vânt E atâta verde, ei și-au luat avânt Aladin și-arată lampa fermecată Basmele se scriu parcă înc-odată! Am strivit tăcerea
AM STRIVIT TĂCEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379702_a_381031]
-
la vreo sută de pași, probabil ascuns în copacii ăia. Se uitau, dar...nu-l vedeau. Apoi, deodată, îl auzeau în cealaltă direcție, din tufișul de acolo. Când întorceau capul să-l privească, nu vedeau nimic. Insistau cu privirea, dar...strigătul lui se auzea acum din altă direcție, tocmai, hăăt...din depărtări. Nu le-a rămas decât să se lase cuprinși de această magie, să lase fermecatele silabe să li se scurgă-n suflet și apoi...să le asculte cum vibrează
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
vreascuri se-adună lumi cu taine deșertăciuni absurde se plimbă-ntre ispite tot dornici de-adevăruri aruncă între craine absurdități din minte din timpuri nerostite iluzii fără temă rescriu acum istorii în ascuțiri de lamă răstoarnă val de vreme un strigăt din blesteme revocă din memorii credința ta în pronii care spre cer se cerne privești cu tânguire la mințile bolnave prin răstigniri atee se-nvăluie-n totemuri făcând nelegiuire prin spusele lor grave trezit din rugăciune mirean smerit tu tremuri fotografie:internet
ILUZII FĂRĂ TEMĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374712_a_376041]
-
Virgil Ciucă este mai blând, mai plin de înțelegere și îngăduință, mai nostalgic și cu mult mai înțelept. Ceea ce nu poate fi decât salutar. Altfel, așa cum spune Virgil Ciucă, „Pavându-și calea către răstignire / În vremuri măcinate de orgolii, / Cu strigăte-n deșert, fără oprire, / Pe drumuri străjuite de magnolii” (Percepție). Ceea ce e remarcabil la acest autor este atitudinea hotărâtă, voința de a nu abdica de la principiile sale, spiritul justițiar, caracterul ferm și o anume directețe în exprimare. El nu se
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
în care câte o lumânare însoțește imaginea zeiței. Tot în ape sunt aruncate - drept ofrande - crini și trandafiri albi. În Panama, se pare, țara în care tradițiile Anului Nou aduc cel mai mare zgomot de pe planetă: locuitorii se întrec în strigăte, fiecare bate în ce nimerește numai că zgomotul să, crape cerurile! Astfel, vor fi alungate relele, ghinioanele și spiritele rele. Vietnamul își începe cu întârziere sărbătorirea Anului Nou - doar la 21 ianuarie sau chiar la 18 februarie, în funcție de an. Vietnamezii
ÎN PREAJMA ANULUI NOU 2017 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371739_a_373068]
-
contează. Privea tot mai des către ușă, împins de imboldul imperios de apuca taurul de coarne. Demult, liniștea domnea în casă, semn că toți dormeau, așa că porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului. - Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
momentul!... Nu era pregătită pentru asta! Sperând că va înceta să mai sune, își masă tâmplele și pieptul care pulsau intens, încercând să stăvilească torentul emoțiilor ce o copleșeau. Tăcând numai cât să-și tragă sufletul, demonica jucărie își reluă strigătele sistematic și neînduplecată. Lea știa că nu va înceta toată noaptea și ... niciodată... Nu mai avea rost să fugă, să se ascundă. Carlos o găsise și trebuia să-i dea socoteală! Cu un gest resemnat atinse display-ul incendiat și
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
a bărbatului, care închise telefonul cu un gest furibund, însoțit de un pumn prost studiat aplicat băncii impasibile de lemn, care-l pedepsi la rândul ei cu severitate, fracturându-i degetul inelar. Lea auzi destul de clar trosnetul osului, urmat de strigătul înăbușit al lui Carlos care-și privea oripilat mâna deformată. Scăpă un strigăt alarmat, astupându-și gura cu palmele împreunate: - Doamne... iubitule, ce ai făcut? murmură speriată, repezindu-se într-o cursă nebună pe scări, în ajutorul lui. Ajunse în
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
prost studiat aplicat băncii impasibile de lemn, care-l pedepsi la rândul ei cu severitate, fracturându-i degetul inelar. Lea auzi destul de clar trosnetul osului, urmat de strigătul înăbușit al lui Carlos care-și privea oripilat mâna deformată. Scăpă un strigăt alarmat, astupându-și gura cu palmele împreunate: - Doamne... iubitule, ce ai făcut? murmură speriată, repezindu-se într-o cursă nebună pe scări, în ajutorul lui. Ajunse în grădină desculță și răvășită, unde îl găsi pe Carlos palid de durere, ghemuit
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
undeva! - Oricum nu mai vezi de la mine nimic! Ți-am anulat deja rezervarea, așa că de azi ești pe cont propriu! - Perfect. Du-te dracului! - Mulțumesc, dar înainte de asta am să-ți rup gâtul! Se aud bufnituri și țipete, apoi un strigăt mai înalt decăt toate celelalte. - Thieves! thieves! Help me! Înainte să mă dumiresc bine, mă trezesc cu o femeie aproape dezbrăcată urmărită de un bărbat, în chiloți, intrând peste mine. Instinctiv întind un picior și tai elanul agresorului. - Mă omoară
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
Liviu și Maria se despărțiră, cutreierând în lung și-n lat clădirea gării și peroanele pustii. În depărtare un tren își anunța sosirea cu semnale lungi și stridente, confirmate de semnalele roșii intermitente ale semafoarelor din gară. Freamătul călătorilor acoperi strigătul înspăimântat al cuiva. Liviu ridică privirea intrigat și abia atunci o zări. Lea singură, pierdută, în afara perimetrului gării, privind în transă bolidul hotărât, înspăimântător de aproape de bordul de beton, ce o expunea unui pericol iminent, pe care ea nu părea
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
reuși să deslușească imaginile din jurul ei. Bâjbâi după chei prin geantă și le găsi doar cu ajutorul degetelor, ce recunoșteau fiecare obiect în acel haos întunecat. Ajunsă la ușa apartamentului, descuie tot pe întuneric, dar își retrase mâna scoțând un ușor strigăt de surpriză și durere. ,, Au crescut spini pe ușa mea!? "se întrebă ea cotrobăind enervată după telefon. Lumina pe scară nu funcționa de două zile și ea folosea lumina telefonului, pentru a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
am fi existat doar noi , Rătăcind haotic prin destinul Dintre uitările îmbibate cu ploi .... Am plecat din așteptările În care existăm visând , Când semănai furtună - n tăcerile Ce-au țâșnit cu primul tău gând .... Am plecat din cuvintele ce împletesc Strigătele mute cu vuietul uitărilor , Din ochiul amintirilor încă te privesc Cum îmi frângi zborul aripilor.... gabrielaenerusu Citește mai mult Am plecatAm plecat din timpulIn care am fi existat doar noi ,Rătăcind haotic prin destinulDintre uitările îmbibate cu ploi .... Am plecat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
se trezi complet singură în locul acela străin, noaptea, simți cum o năpădește o teamă cumplită. Era în plin centru, dar nu departe de locul în care se refugiase tânăra, era un restaurant de țară, prost luminat, ponosit de unde se auzeau strigăte răgușite și vulgare, zgomot de pahare sparte și înjurături. La un moment dat, ușa localului fu izbită violent de perete și afară năvăliră împărțindu-și lovituri cu nemiluita, o șleahtă de haidamaci beți. Alexandra îngheță! Privi deznădăjduită în jur dar
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
sete în capul tânărului ce se prăbuși fulgerat în șanțul adânc de ciment ce încadra șoseaua, de o parte și de alta, apoi se năpusti cu un gest sinucigaș în fața mașinii, așteptând moartea izbăvitoare cu ochii închiși, întorcându-i spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de frânele ce brăzdară adânc cauciucurile, șoseaua masacrată de piruetele mașinii controlate de o mână divină... urletele terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. * Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379253_a_380582]
-
în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. * Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379263_a_380592]
-
senin”, ceea ce i se pare o minune, „o lacrimă de zeu” (În brațele noului timp). Și timpul senin îl găsește poeta în iubire, poate o iubire ce-a trecut, dar poate reînvia: „În bătaia luminii / îmi deschid brațele așteptând primul strigăt / al celui vândut singurătății” (Un zeu decăzut), căci odinioară - își amintește poeta - erau „două inimi pârguite de dor, / cu boabe de aur, / încolțite în suflet, / ca o câmpie lăsată să rodească / în slavă” (Ca o pasăre rară). Crezând în revenirea
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
are în grijă viața celor aruncați pe pământ, pentru a munci și a se chinui, pentru a se înmulți și a se înverșuna să trăiască. Poetei i se pare că Marele Creator nu-și mai trimite proorocii, nemaifiind atent la strigătul celor supuși, căci zarva păcătoșilor e mai mare, încât tăcutul zeu se transformă într-un timp al negării. Așadar, de cele mai multe ori abordarea e ambiguă, poeta adresându-se unui iubit pământean sau unuia celest, celui dintâi trimițându-i „scrisori ...”, așteptându
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
toamnei / plângând”, rafalele de vânt ce spulberă orice vis de iubire, trezind în juru-i doar „foșnet de frunze ruginii / în agonie”, încât propriile sale cuvinte nu se mai aud, chemarea sa devenind surdă, nemaiauzită. Ultima poezie a volumului pare un strigăt disperat al unui pământean care mai cere zeului încă un răgaz, oricât de scurt, pentru a mai asculta lăsarea lentă a înserărilor, de a-și mai amesteca puțin cuvintele precum culorile pe o paletă: „fie-ți milă de buzele însetate
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
de-ar veni copiii ăia, că nu mai fac față!” Spera să-i treacă, dar...durerile nu-l lăsară. Dimpotrivă, se amplificau și simțea că se sufocă. Respirația îi devenea tot mai agitată. Speriat, încercă să-l strige. De fapt, strigătul lui era ca un scâncet: I...o...ni...că! Nu-l auzea nimeni. Îngrijorarea i se transformă în panică. El, care tot glumea pe seama „cumetrii” (așa îi zicea el), acum fu cuprins de groază. O vedea pe costeliva cumătră sprijinindu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
mare, ținând strâns receptorul la ureche. Din receptor țâșni un „alo!” dur, răstit, care-l făcu pe bietul Ionică să se sperie și să scape din mâini receptorul, parcă l-ar fi ars. Cine-i acolo, mă? Răzbătea din receptor strigătul aspru. Cu receptorul departe de ureche, Ionică strigă și el: Noi suntem, bă, noi suntem! Care ”noi”, bă? Țipă vocea din receptor. Noi, bă! Spuse speriat Ionică. Tataia și cu mine. Aha! Ce cauți, bă Paliule, la telefon? Tataia, bă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
de cabotini”. Acest personaj calin, privighetoarea, observă atent oameni, locuri și întâmplări iar atitudinea sa față de reperele alese adună indicii cărții sale de identitate când visător, când în “poziția de drepți”, când “mișcând aerul” ca orice privighetoare ... XXI. EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016. Exilat în strigăt, Viorel Savin Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău Există o etapă anume pe parcursul devenirii unui scriitor...să o numesc a deplinului. Un scriitor, după ce concepe
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
alese adună indicii cărții sale de identitate când visător, când în “poziția de drepți”, când “mișcând aerul” ca orice privighetoare ... XXI. EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016. Exilat în strigăt, Viorel Savin Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău Există o etapă anume pe parcursul devenirii unui scriitor...să o numesc a deplinului. Un scriitor, după ce concepe un număr de opere, umple cupa creației cu idei în mod diferit, deodată diferit, față de acumulările sale
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]