4,034 matches
-
dar simțea deja diferența: mașina nu mai avea nici o aderență, roțile învârtindu-se nestingherite în aer. Îi simți ușurimea, când aceasta plonjă aproape grațios timp de cinci, șase sau șapte secunde, înainte să lovească primul pâlc de stânci. Impactul îi strivi coloana și aproape că-i desprinse capul de pe umeri. Când, în cele din urmă, poliția rutieră elvețiană descoperi rămășițele mașinii sale, două ore mai târziu, trebui să caute toată noaptea, la lumina reflectoarelor, până când se declară satisfăcută că găsise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu era foarte atentă, privind în gol, gândindu-se doar la ce i se întâmplase lui Uri. Fusese într-adevăr lovit de un glonț doar pentru ca ea să poată scăpa? Greutatea din pieptul ei, sentimentul de groază aproape că o striviră. Încă o greșeală; încă o trădare. Furioasă, se forță să-și canalizeze sentimentele într-o hotărâre neclintită: îi va găsi pe oamenii care l-au împușcat pe Uri și va face asta găsind tăblița. Simțea că se apropia. Ultimul testament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
torturat și ucis. Valva lui Ignatius se închise din nou și el se întoarse pe partea stângă ca s-o deschidă prin presiune. — O, Fortuna, zeiță oarbă și nepăsătoare, sunt legat de roata ta, se lamenta Ignatius râgâind. Nu mă strivi sub spițele ei. Înalță-mă în sus, divinitate. — Ce tot bolborosești acolo, băiete? întrebă mama lui prin ușa închisă. — Mă rugam, răspunse supărat Ignatius. — Agentul Mancuso vine azi să mă-ntrebe de accident. Mai bine te-ai ruga la Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cazi lată la pământ, fato. N-am chef să-i prezint bătrânului ăluia drăguț o bețivancă. — Îmi torn doar puțin, dragă. Am nervi astă-seară. Doamna Reilly își turnă în pahar o cantitate bună de whisky și se așeză pe sofa, strivind una din pungile cu cartofi crocanți. — O, Cerule, ce-am mai făcut acum? — Ai făcut praf cartofii, spuse Santa puțin cam supărată. — Vai! Au rămas numa’ niște firmituri, spuse doamna Reilly, trăgând punga de sub ea. Privi celofanul turtit. Spune, Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-l șicaneze. „Isus va veni în fruntea noastră“, proroci maiestuos Ignatius - Sfântul James. Dar Myrna, râzând batjocoritor, îl împinse cu placarda între șinele metroului care tocmai venea în viteză. Se trezise exact când metroul era pe punctul să-l strivească. Visele cu M. Minkoff deveniseră mai rele decât vechile și înfiorătoarele coșmaruri cu autobuzul turistic, cele în care Ignatius, stând impunător pe platforma de sus a câte unui autobuz blestemat, trecea peste poduri cu șine sau gonea pe pistele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să o strivească și pe ea. — O, Doamne! țipă Ignatius. — Ea e Frieda, explică Dorian. Și ele sunt Betty și Liz. — Ce mai faceți? spuse Ignatius, strecurându-și mâinile în buzunar ca să prevină vreo altă strângere de mână. Sunt sigur că veți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tipar, un alt străunchi avusese o grijă deosebită să ducă o viață sănătoasă, abținându-se cu strictețe să mănânce prea mult, să facă sex cu prostituatele, să intre În contact cu huliganii, să consume alcool și alte droguri și sfârșise strivit de o bucată de beton căzută de pe un șantier de construcții pe lângă care trecea din Întâmplare. Apoi mai era Celal, un văr Îndepărtat care era iubirea vieții lui Cevriye și soțul pe care Îl pierduse Într-o Încăierare. Din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o jumătate de zâmbet, iar fruntea i s-a Încrețit cu o expresie ce spunea: Ei bine, pot să stau un pic cu voi, oameni buni, ce importanță are, oricum viața e o mare porcărie. Încet, de parcă ar fi fost strivită sub greutatea unor saci invizibili de inerție, s-a apropiat de masă, i-a salutat pe toți cu o voce plată, s-a așezat și a Început să-și răsucească o țigară. — Ce faci pe-aici la ora asta? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În San Francisco era atrasă doar de băieții care nu erau armeni, pe când toți cei trei băieți pentru care făcuse o pasiune pe când se afla În Arizona s-au dovedit a fi armeni americani, spre marea dezamăgire a maică-sii. Strivită sub povara neliniștii și a rucsacului greu pe care-l avea În spate a străbătut Piața Operei pe când vântul șuiera și Îi cânta melodii stranii la ureche. La Max's Opera Café zărit un cuplu de tineri care fie erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Povestea pe care am să ți-o spun e una fericită. În holul de jos pașii s-au Întețit Îngrijorător. Acum sunau ca și când ar fi fost acolo zeci de Yervant care alergau neascultători de la un capăt la altul, bătând și strivind podelele sub pașii lor. Însă dintr-odată, În mijlocul goanei, i s-a părut că a auzit sunetul unui glas, atât de neașteptat și de scurt Încât era greu să fii sigur - aspru și răgușit, izbucnind pentru o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-o strângă mai tare. Zeliha s-a temut că o va strânge de gât, Însă În curând degetele și-au slăbit strânsoarea și mișcarea a Încetat. A scos un sunet de om rănit, prăbușindu-se deasupra ei, pieptul lui strivindu-l pe-al ei. Îi putea auzi inima bătându-i nebunește. Ce nu putea auzi era inima ei. Se simțea de parcă viața i se scursese din trup. Nu a deschis ochii până când nu s-a prăbușit peste ea, acum fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au intrat În Încăperea plină de oaspeți, Încăperea În care se afla mortul. Într-un colț, pe o pernă așezată pe podea, cu părul ei blond deschis acoperit cu un văl, cu ochii umflați de plâns, cu trupul ei plinuț strivit Între străini, stătea Rose. I-a făcut imediat semn lui Armanoush, chemând-o lângă ea. — Amy, unde-ai fost? a Întrebat Rose, Însă Înainte să aștepte răspunsul, a Început să-i pună alte Întrebări. N-am nici cea mai vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o rochie de vară care o făcea irezistibilă, amîndoi debordînd de energie, vorbăreți, surescitați, În plină formă, destupînd sticle ce conțineau un excelent vin alb pe care-l aduseseră de la Bolzano, și apoi, singur În fața lor, mai vîrstnic, chinuit, nervos, strivit de căldura acelor ultime zile de vară de la Paris, el, musafirul lor, François Weyergraf, un bărbat care avea să afle destul de repede că ajunsese la fund, un bărbat care nu plecase din Paris În vara aceea cu speranța că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îmi puteam Îngădui să mai spun și eu prostii din cînd În cînd, fără să mă pomenesc pe nepusă masă convocat În biroul Părintelui director de studii sau al Părintelui rector. În timpul orelor de religie, de pildă, nu mai eram strivit sub un șir de adevăruri predate Într-o manieră definitivă și de neînlăturat, ex cathedra. Fără să renunțe, desigur, la definițiile solemne ale magisteriului, preoții de la Colegiul Saint-Marc nu se mai socoteau episcopi adunați În conciliu. Oare iezuiții i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să mai depășească o semi-remorcă. — „Omul nu e decît o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o trestie gînditoare. Nu e nevoie ca universul Întreg să se Înarmeze ca să-l strivească“: o semi-remorcă e de ajuns ca să-l ucidă. Dar dacă semiremorca l-ar strivi, omul ar fi Încă și mai nobil decît ceea ce Îl ucide, deoarece el știe că moare; semiremorca habar n-are. CÎnd se simțea ostenit, tata oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu e decît o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o trestie gînditoare. Nu e nevoie ca universul Întreg să se Înarmeze ca să-l strivească“: o semi-remorcă e de ajuns ca să-l ucidă. Dar dacă semiremorca l-ar strivi, omul ar fi Încă și mai nobil decît ceea ce Îl ucide, deoarece el știe că moare; semiremorca habar n-are. CÎnd se simțea ostenit, tata oprea mașina de 2 CP pe banda de refugiu a Autobahn-ului și dormeam În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
întrebări viitoare. § Locotenentul Salitov stătea la capătul estic al Insulei Petrovski, cu spatele la Podul Tucicov. Părea a fi cel mai jos punct al orașului, iar el avesa sentimentul că St Petersburgul se ridica în spatele lui ca să îl înghită și să-l strivească. Sentimentele de opresiune nu i-au fost niciodată străine lui Salitov. Ptițin, tânărul politsyeskiy care i-a fost alocat, stătea la vreo douzeci de sazhen la dreapta sa, la vedere, așteptând semnalul. Salitov se uită înspre parcul înghețat și acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ba chiar mai mult de-atât. Spumega de furie gândindu-se la capriciile lui Charlie, la felul În care schimba planurile Încontinuu, făcând-o pe prietena ei să-l urmeze ca un cățeluș. Dacă ar fi putut, l-ar fi strivit ca pe-un gândac, măcar să-l scoată din mintea lui Desert Rose și să scape și ea de el. De câte ori apărea Charlie În peisaj, se Întâmpla vreo nenorocire sau ceva neplăcut prin care ea era nevoită să treacă, de dragul prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fără să ceară nimic În schimb; regăsise puritatea pe care părea s-o fi pierdut. O oră mai târziu, când Charlie apăru Într-o dubiță argintie Închiriată, Kitty era mai Înțelegătoare. Uitase că, doar cu puțin Înainte, voise să-l strivească sub talpă ca pe un gândac. Uitase cât de frig Îi fusese și cât de udă era. Curioasă, Îl măsură din cap până-n picioare: avea În jur de patruzeci de ani, părea destul de tânăr și de În formă, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
păru s-o observe. Se uita În jos, Îngrozită. Kitty trase cu ochiul spre stânga. Văzu un gândac imens, care urca pe piciorul fetei. Aceasta Își scutură piciorul, iar gândacul căzu pe asfalt. După care Îl ridică iute, vrând să strivească gândacul cu pantoful ei sport albastru. — Nu-l omorî, zise Kitty. Fata se Întoarse, surprinsă, spre ea. — De ce? Întrebă cu un puternic accent australian. — E și el o ființă. Ar fi ca și când ai comite o crimă. — Dar m-a atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
atacat, era pe piciorul meu. Câh, ce odios! — Dar acum e pe jos. Lasă-l În pace. Nu trebuie să profiți de faptul că tu ești mare și puternică, iar gândacul e neajutorat. Asta nu Înseamnă că trebuie să-l strivești. Dar e absolut dezgustător! — Nu e vina lui, are și el dreptul să trăiască la fel ca și tine, ca și mine. — Bănuiam eu. Adică tu nu omori niciodată gândaci? — Nu. — Nici măcar când Îi găsești În casă? — Nu. — Mie Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Întâlnise lucrurile neplăcute prin care fusese nevoită să treacă În primii ei ani la New York. Dar acela era adevărul. De când Își părăsise țara, se luptase tot timpul cu senzația că era pierdută, că se rătăcise, că identitatea ei fusese strivită În Împrejurări grele. Cu un trecut de care se rupsese, desprinsă din sânul familiei, se trezise dintr-odată la mila străinilor, care profitau adesea de situația ei. Primii ei ani fuseseră o permanentă criză de identitate, nu mai recunoștea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară și toamnă. Am strivit țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de conserve și am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca niște spini în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu concepea că tocmai fiul lui își putea permite să facă excepție de la datoria semenilor de a-l admira. Când a observat că nu mă lăsam strivit de reputația lui - în realitate îl iubeam dar pentru nimic în lume nu i-aș fi mărturisit-o, - ba mi-am permis chiar să nu-i privesc, din frondă, tablourile și să-i declar că meseria lui nu mă atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]