4,448 matches
-
s-a dovedit fertilă, a reapărut cu două romane, Nisipul memoriei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu) și Dincolo de dragoste (1979), romane ale cuplului. În cel dintâi, este surprinsă psihologia adolescentină, protagonista, elevă în ultima clasă de liceu și apoi studentă în primul an, neavând nume. Despărțirea unui foarte tânăr cuplu nu este văzută ca un efect al geloziei, romanul punând accentul pe frământările sufletului adolescentin, pe senzațiile, capriciile, interogările, culpabilizările, exuberanțele și decepțiile specifice vârstei. În Dincolo de dragoste, substanța epică
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
privirea ei surprinderea unei bănuieli indecente, cunoscând relațiile noastre din liceu. Cornelia și-a luat în serios rolul de gazdă și a mers în bucătărie pentru a ne face o cafea. Am rămas singur cu Ioana, care și ea era studentă la o facultate din București și am discutat câte ceva despre modul în care își petrece viața studențească. Am hotărât să ne mai întâlnim în București, căutând-o la căminul unde era găzduită. Cornelia a venit cu cafeaua fierbinte și noi
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mă furișez și eu spre o fată, prefăcându-mă că dorm? Și n-avea să fie și atunci implicată o piesă și cineva care murea pe scenă? Lăsând la o parte chestiunile acestea genealogice, mă Întorc la aspectele biologice. Ca studentele care dorm În aceeași cameră la cămin, Desdemona și Lina aveau ciclurile menstruale sincronizate. Noaptea aceea era a paisprezecea zi. N-o confirma nici un termometru, dar o făcură, câteva săptămâni mai târziu, simptomele de greață și de miros extrem de fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
linia Chiyoda și a luat metroul până la Kasumigaseki, a schimbat din nou la linia Hibiya și a mers până în cartierul Kamiyachō unde se află biroul.] Doamna Takatsuki are 26 de ani, pare mai tânără și ai zice că e încă studentă. Pe când povestea, m-a întrebat pe un ton calm și rezervat: „De ce discutați cu mine, care am scăpat nevătămată și nu cu alții?“ Din interviu se observă clar că și în ziua de azi mai e afectată din cauza atacului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se amestece unde nu-i fierbe oala. Dar, în cazul acestui atac, am simțit că aveam o datorie. Altfel spus, printre cele șapte persoane decedate în incidentul Matsumoto, era și o tânără de la Facultatea de Medicină a Universității Shinshū. O studentă extraordinar de bună, care în ziua aceea ar fi trebuit să participe la ceremonia de absolvire. Simțeam că aveam o piatră pe inimă.“ LINIA HIBIYA (Plecare: stația Kita-senju, Destinație: stația Naka-meguro) A720S Echipa formată din Hayashi Yasuo și Sugimoto Shigeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Prioritatea au fost banii... Pentru că e la țară, e bine să locuiești aici. Familia mea are patru membri: eu, soția mea și cele două fete. Cea mare are douăzeci și trei de ani, iar cea mică douăzeci. Ea este încă studentă. Există posibilitatea să mă transfere din nou în Kansai cu serviciul. Da, se discută serios pe tema aceasta. Anul trecut în martie era planificat să mă întorc în Kansai și să locuiesc singur. Tocmai atunci s-a produs cutremurul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
după aparențe. Și apoi aici îmi place săfac mai mult baie în mare, și orice tovarăș este bun. De altfel, sunt toți foarte drăguți cu mine. Altceva nu mă interesează. - Într-adevăr, viitorul tău este neliniștitor. Nu văd de ce ești studentă în drept. Dreptul e destul de greu pentru băieți. Nu te sfătuiesc să-ți faci nici o iluzie, nu ești obișnuită să te lupți prin tribunale. - Închipuiește-ți! Ioana voia neapărat să mă fac doctor veterinar, căci acolo s-ar putea pătrunde mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ridicol. A doua zi m-a întîlnit pe stradă, a fost prietenoasă, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. O nouă încercare s-a terminat tot așa de stupid. După o zi, am găsit-o culcată, în lacrimi. (Locuia ca studentă într-o cameră din București, rudele fiindu-i în provincie. După un an, Viky, ajunsă și ea studentă, a venit să locuiască cu dînsa.) l-am vorbit, am consolat-o, i-am explicat, până ce într-un moment de desperare de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmplat. O nouă încercare s-a terminat tot așa de stupid. După o zi, am găsit-o culcată, în lacrimi. (Locuia ca studentă într-o cameră din București, rudele fiindu-i în provincie. După un an, Viky, ajunsă și ea studentă, a venit să locuiască cu dînsa.) l-am vorbit, am consolat-o, i-am explicat, până ce într-un moment de desperare de a nu ști ce să fac și din pricina nervilor încordați, am început să plâng; și atunci s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în măsura în care subiectivitatea autorului ne informează despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu Camil Petrescu e posibilă.) Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentîndu-se disproporționat de inferioritatea femeii. Eroul a sedus o studentă, Irina, cu aparențe foarte distinse și oneste, din care-și face numai o amantă, căci "aveam de gând să-mi păstrez toată viața independența". "- Nu mă voi însura - îi spune el - dar vei fi prietena mea cea mai bună!" Eroul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cartonat\, dar, din motive personale, v\duva poetului, care e proprietara lor legal\, mi-a interzis s\ citez aici vreun fragment. (n.a.) . Bine`n]eles (germ.) (n.tr.). . Spirit al timpului (germ.) (n.tr.). . E posibil s\-mi st`njenesc studentele numai de dragul de a-mi sus]ine o idee. Profesorii procedeaz\ de multe ori a[a. Sau poate c\ am ales un poem nepotrivit. Dac\ e adev\rat, a[a cum am spus cu r\utate, c\ Ozymandias nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-mi sus]ine o idee. Profesorii procedeaz\ de multe ori a[a. Sau poate c\ am ales un poem nepotrivit. Dac\ e adev\rat, a[a cum am spus cu r\utate, c\ Ozymandias nu le-a impresionat deloc pe studentele mele, poate c\ o mare parte din vin\ o poart\ poemul `n sine. Poate c\ Shelley Nebunul nu a fost `ndeajuns de nebun. ~n orice caz, nebunia lui nu a fost o nebunie a inimii. F\r\ `ndoial\ c\ fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
domestică. Nu fericire deplină. Fericirea deplină ar fi fost altceva. Dar totuși, era așa de plăcut! Jennifer mi-a povestit odată despre un templu hindus într-o zonă îndepărtată a Indiei de sud pe care ea îl vizitase când era studentă. I se păruse fantastic - imposibil - ca asemenea scene exotice de venerație să aibă loc pe aceeași planetă cu viața ei prozaică din Barnstaple. Înapoi în Anglia, de câte ori se gândea la femeile îmbrăcate în sari care intrau în apa întunecată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
asta? am întrebat eu. — Nu, Sheba a dat din cap iritată, sigur că nu. Richard. — Ce femeie? Ce vrei să spui? — E o fată drăguță, de fapt, începuse Lila. — Megan și nu mai știu cum, a întrerupt-o Sheba. O studentă de-a lui. Zice că trebuie să am o escortă când ies cu Ben. Asta pentru că săptămâna trecută l-am scos la un ceai la patiseria de pe High Street și n-am spus nimănui unde mă duc. Lila și Hugh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea, l-am ajutat pe Richard cu una și cu alta, în ultima lună. — O, ce bine pentru Richard. Adică, mai exact, ce ai făcut? — Știi tu, am păstrat casa în ordine, am avut grijă de Ben... — Ești una din studentele lui Richard? am întrebat eu. — Da, într-un fel. Richard îmi coordonează teza. La asta, am simțit cum Sheba mă apasă puternic cu genunchiul. — Câți ani ai? — Douăzeci și cinci. Nu e treaba ta! a țipat Richard. N-o să tolerez asta. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lipsit de rațiune să caut doar motive și să omit fapte. Dacă scotoceam doar după fapte nu mă alegeam cu altceva decît cu disperarea clientei. Mă tot Învîrt de la distanță În jurul unor fapte, fără sens, Încercînd să explic inexplicabilul. Deodată, studenta din stînga mea se lăsă mult peste pupitru, pînă dincolo de despărțitura dintre noi și, aplecată mult În față, Începu să decupeze o fotografie cu o lamă de ras. Fără să vreau, m-am aplecat și eu mult să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă voi mai avea vreodată șansa... Mi-am băut restul de cafea obsedat de asemenea gînduri și m-am ridicat... Dar ce să fac?... Se mai putea face ceva?... Am rămas În picioare neștiind Încotro s-o apuc... exact ca studenta pe care am lăsat-o În capul scărilor de la bibliotecă... Este iritant să orbecăi prin beznă, fără libertatea de a acționa, fără să știi pe unde te afli și care ți-e scopul, dar să fii săltat de pe drum fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă deghizez în doamnă. Firește că lumea din jur e mulțumită și admirativă, dar eu continuu să mă simt în astfel de situații ca la un carnaval pentru care împrumut o costumație, o identitate. Mărul s-a uscat când eram studentă. Îmi vine să cred că de supărare. Se simțea neiubit, părăsit undeva, pentru alți copaci transformați în cărți. Caisul. Ultimul copac. A fost al meu când eram la București în clasa a V-a. Anul meu de glorie totală. Vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și profesional: - Doamna profesoară, sunteți plină de păduchi. Taman terminasem un episod autumnal tipic la rampa de cartofi Cățelu. Cu ani în urmă am plecat de la legume Rușețu Dobrogea cu 40 de grade și dizenterie. Atunci aveam vina că eram studentă la Universitatea București și nu rezistam prea serios la ghiveci cu muște grase și strălucitoare, faimoasele muște de rahat. Culegeam și frecam pentru export ardei capia. În anul IV ne-au dus până aproape în decembrie la Cobadin, la secerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
suntem patrioți și nu ne vindem nici praful de pe case. „Tui Dumnezeu’ lui de țugulan!... Vin cu tine la Cluj, să stăm iar pe terasă...” Mergeam la Cluj și ne așezam la „Croco”, pe scaune. Ore întregi ne uitam la studente, urmărindu-le ca niște boschetari libidinoși cum treceau între universitate și bibliotecă. Le știam deja după pași. Unele pășeau elastic și încrezător; simțeai arcuirea pulpelor în rochiile lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noroc că unii dintre frații mei nu m-au forțat să mă mărit, deși talibanii țineau o evidență a fetelor nemăritate, altminteri acum nu m-aș fi putut întoarce la universitate. Fetele pe care le-am învățat, multe sunt acum studente. Și spune cu mândrie: Deja la Universitatea din Kabul 3% dintre studenți sunt femei și din 350 de profesori, suntem de acum 50 de asistente. Nu ne bagă însă nici un bărbat în seamă niciodată când iau hotărâri. Cred că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din sacii din pod. Toată viața am vrut să am podoabele de pom acolo, amintirile imagistice acolo și nu am crezut că voi avea pod. Acum am pod și stau ceva mai bine ca la căminul din Grozăvești, când eram studentă. Pe de altă parte, știu că această lume plină de bun-simț o să îmi lipsească mult. Și povestea cu bunul-simț mai mult ca toate. Ieri a fost un fel de petrecere de Crăciun a departamentului la Bibliotecă. Fiecare a adus câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mă simt și azi copleșită de autoritatea dascălului ce se dăruia întrutotul meseriei, dar pretindea, în același timp, disciplină și ordine, la fel ca în lumea liniilor pure ale geometriei. Atunci am înțeles că există o poezie a matematicii, după cum, studentă fiind, am descoperit cu încântare similitudini uimitoare între geometrie și poezie. Prima întâlnire se pierde în negura vremilor... Într-un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
să fie cu pielea deschisă la culoare, dar, dacă e mai întunecată, zestrea trebuie să includă măcar unul din următoarele articole: un televizor, un frigider, un dulap de metal Godrej și poate chiar un scuter. Fata asta trebuie să fie studentă și să demonstreze aptitudini într-o mulțime de domenii diferite. Când cântă, vocea trebuie să-i fie dulce ca mierea și să aducă bucurie și lacrimi în ochi. Când dansează, oamenii trebuie să exclame: Uau! cu o încântare plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mult din chipul Lumii. De la țigăncușa aceea am început să-i văd și pe ceilalți, până jos, la „Tosca“, de la Drept, cafeneaua unde ascultam fascinat poveștile Teodorei, „ultima curvă bizantină a Bucureștilor“, după cum se recomanda. Teodora, pe atunci, era încă studentă (așa se spunea), dar își pierdea încetul cu încetul mințile. Își însoțea dusul din sine cu nenumărate păhărele de rom, cu ceasuri petrecute la „Tosca“, cafeneaua de peste drum de căminul studentelor de la Drept, de la deschidere și până la închidere, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]