3,238 matches
-
pentru a afecta statu-quo-ul" (175). Ernest Hemingway, Edmund Wilson, Sherwood Anderson, Erskine Caldwell și James Agee sunt câțiva dintre cei care au adoptat protestul progresist. Atunci când ambiția narativă a jurnalismului lor literar a urmărit conștientizarea mai evidentă a relației dintre subiectivitate și lumea fenomenală, au descoperit că nu pot rămâne detașați (nu e de trecut cu vederea cazul lui Hemingway, dat fiind detașarea emoțională din ficțiunea sa care, în mod paraoxal, l-a făcut celebru) - iar acest lucru îi va transforma
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ori vinovat, n. trad.), publicată în 1939, despre legăturile dintre mafie și fenomenul prostituției (Kerrane and Yagoda, 97). Fie că își ascundeau sau nu ideologia, practicanții jurnalismului literar aveau un lucru în comun: recunoșteau cu toții în mod deschis importanța subiectivității în cadrul povestirii. La începutul anilor '30, încercarea de a micșora distanța dintre subiectivități se reflectă în comparația dintre jurnalismul literar și versiunile obiectivizate ale aceluiași eveniment. Un exemplu relevant îl constituie paralela dintre un articol de Edmund Wilson publicat în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fenomenul prostituției (Kerrane and Yagoda, 97). Fie că își ascundeau sau nu ideologia, practicanții jurnalismului literar aveau un lucru în comun: recunoșteau cu toții în mod deschis importanța subiectivității în cadrul povestirii. La începutul anilor '30, încercarea de a micșora distanța dintre subiectivități se reflectă în comparația dintre jurnalismul literar și versiunile obiectivizate ale aceluiași eveniment. Un exemplu relevant îl constituie paralela dintre un articol de Edmund Wilson publicat în ziarul The New Republic în 1931 și o relatare a aceluiași subiect - un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Edmund Wilson publicat în ziarul The New Republic în 1931 și o relatare a aceluiași subiect - un marș de protest organizat de comuniștii din Manhattan - apărută în ziarul New York Times. Autorul articolului nesemnat din New York Times (dovadă implicită a unei subiectivități detașate) scria: "Publicul era în mod cert de partea polițiștilor. De la ferestrele clădirilor din apropiere oamenii aruncau în insurgenți cu obiecte mărunte și pungi cu apă ("2000 Reds" 1). Referitor la același incident, Wilson scria în articolul său semnat la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pungii nu este definit. Cu alte cuvinte, cu cât o scriitură este mai subiectivă, cu atât mai conștientă trebuie să fie de propriile limitări în impunerea unei concluzii "ce sugerează existența unor sentimente politice", spre deosebire de reporterul de la Times, a cărui subiectivitate se îndepărtează într-un grad mult mai mare de o obiectivizare abstractă și, în cele din urmă, de o concretizare a unui sentiment aparent. Mai mult, Wilson încearcă să reducă distanța dintre subiectivitate și obiectivizare în primul paragraf, atunci când se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
politice", spre deosebire de reporterul de la Times, a cărui subiectivitate se îndepărtează într-un grad mult mai mare de o obiectivizare abstractă și, în cele din urmă, de o concretizare a unui sentiment aparent. Mai mult, Wilson încearcă să reducă distanța dintre subiectivitate și obiectivizare în primul paragraf, atunci când se adresează direct cititorului, implicându-l astfel în activitatea sa: "nu ai cum să te apropii câtuși de puțin de clădire fără să fii oprit de polițiști, care îți pretind legitimații imbatabile (Communists and
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
plan subiectiv aceștia ar putea să se simtă oarecum ușurați la gândul că Ceilalți, brutele de comuniști, au totuși unele trăsături umane asemănătoare cu ale lor. Dar de aici provine și distrugerea lor, deoarece prin punerea pe picior de egalitate, subiectivitatea burghezilor s-a unit cu cea a proletariatului într-un organism politic simbolic, care este separat prin "parcul păzit cu strictețe" de "magazinele de îmbrăcăminte pentru bărbați, de tonomatul de înghețată de la Schrafft's, de farmaciile Ligett și de cafenelele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sunt separați de către Wilson de mediul care le este cel mai familiar: magazinele de îmbrăcăminte pentru bărbați, tonomatul de înghețată de la Schrafft's, farmaciile Ligett și cafenelele. În mod intenționat Wilson i-a făcut pe funcționari să experimenteze o nouă subiectivitate, cea a unui proletar fără loc de muncă, ce nu poate decât să viseze la un mediu cândva familiar, dar care îi este în prezent inaccesibil din cauza șomajului sau a unui parc păzit cu strictețe, un mediu devenit utopic din cauza
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în care funcționarii trebuie să muncească, iar comuniștii să trăiască: "În acel spațiu înghesuit și neprimitor, comuniștii provoacă efectiv confuzie, o confuzie ce devine din ce în ce mai gravă" (346). Pentru funcționari de asemenea, am putea adăuga. În încercarea sa de a manipula subiectivitatea, Wilson urmărește în mod evident un scop ideologic. Dar, oricum, el abordează o formă al cărei scop este de a transmite subiectivitatea autorului. Wilson a reușit acest lucru și încearcă să își determine cititorii să îi accepte ideologia. Dar influența
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ce devine din ce în ce mai gravă" (346). Pentru funcționari de asemenea, am putea adăuga. În încercarea sa de a manipula subiectivitatea, Wilson urmărește în mod evident un scop ideologic. Dar, oricum, el abordează o formă al cărei scop este de a transmite subiectivitatea autorului. Wilson a reușit acest lucru și încearcă să își determine cititorii să îi accepte ideologia. Dar influența acesteia poate fi uneori foarte puternică, drept pentru care Wilson depășește granița fină ce desparte jurnalismul literar de senzaționalism și de catalogarea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rolurile cu dexteritate, jucându-se cu stereotipurile brutei ce existau în conștiința de cultură americană, astfel că reprezentanții autorității - polițiștii - au fost reduși la stadiul de brută. În ciuda influenței puternice a ideologiei, Wilson nu se lasă niciodată ghidat numai de subiectivitate și de concluziile pe care aceasta le antrenează. Spre exemplu, aparent fără nici o legătură cu pasajul anterior - "confuzia... devine din ce în ce mai gravă" - el adaugă imediat: "Din celălalt capăt al parcului se aude un țipăt de femeie atroce" (346). Nu ni se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
strigătul unei comuniste fidele, lovite cu bastonul poliției? Să fi fost strigătul unei funcționare care, în confuzia creată de punerea pe picior de egalitate, a ajuns printre comuniști sau, chiar mai rău, și-a dat seama că a împărțit aceeași subiectivitate (și poate și patul imaginar) cu un comunist? Sau să fi fost ceea ce David Bromwich numea, într-un comentariu legat de poziția lui Irving Howe în această chestiune, detalii "neînsemnate" sau "irelevante"? Detaliul pe care îl numim neînsemnat sau irelevant
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai exista o interpretare ușor de eliminat: să fi fost femeia atroce, iar strigătul inofensiv? Oare să fie vreuna sau chiar toate variantele corecte? Wilson nu ne răspunde la această întrebare, lăsându-ne să ne confruntăm cu incertitudinea, produsul unei subiectivități care, în capacitatea ei de cunoaștere limitată, nu încearcă să înțeleagă lucrurile despre care nu deține nici o informație, spre deosebire de obiectivizarea abstractă a "concluziei ce sugera existența unor sentimente politice" din articolul din Times. Cititorul se confruntă cu prezentul incert al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de întrebări ce pot aduce răspunsuri edificatoare - cine, ce, când, unde, de ce și cum - pentru a putea prezenta în mod obiectiv o lume obiectivizată, Wilson nu îi oferă cititorului asemenea răspunsuri, incitându-l astfel la întrebări și la implicarea propriei subiectivități. După cum afirma Cathy N. Davidson în opera sa de interpretare a lui Bakhtin, o asemenea implicare în prezentul neconcludent "dă putere, cel puțin pe plan imaginativ, individului ce până acum nu avea nici o putere, implicându-l activ prin răspunsurile personale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai mici până ajunge la frumoasa livadă de portocali a lui Jim Streele, după care se afundă puțin în Lacul Belle, căminul celui mai îndrăgit locuitor al orașului, cel mai mare aligator din lume (124-25). Hurston nu își ignoră propria subiectivitate, ci vorbește despre "hambarul cel mare de pe lac" în care locuiește ea, folosind astfel o tactică despre care Hamlin Garland afirma în Idoli sfărâmați că se potrivește perfect cu jurnalismul literar: "Scrie despre lucrurile pe care le cunoști cel mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unui aligator de proporții epice și mitologice, comparabil cu Grendel din tradiția folclorică a albilor, mai precis a anglo-saxonilor. La un anumit nivel al conștiinței, aceasta era metoda lui Hurston de a determina o societate predominant albă să încerce o subiectivitate diferită, afro-americană, ce face apel la cele mai profunde arhetipuri mitice. Venind din partea lui Hurston, acest lucru nu ar trebui să ne mire. Pe lângă munca depusă în culegerea folclorului, ea a scris și Moses, Man of the Mountain (Moise, omul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismul obiectivizat. Un alt comentariu relevant îl constituie evaluarea jurnalismului lui Anderson de către Moley: "nu are niciun scop ascuns, nici o cauză de susținut" (3). Acest comentariu reflectă intenția unui reportaj documentar descriptiv și nu instrumental, oricât de problematică ar fi subiectivitatea într-o scriitură ce se vrea neutră. În același an în care a apărut culegerea lui Anderson, Erskine Caldwell și-a publicat propriile impresii în urma unei călătorii prin țară, într-un volum numit Some American People. Caldwell își îndeamnă cititorii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Dacă vizitezi diferite regiuni ale țării... vei afla poveștile locuitorilor săi în variante veșnic schimbătoare" (4). "Să vezi și să cunoști oamenii și activitățile lor" amintește de efortul unor practicanți mai vechi ai jurnalismului literar de a micșora distanța dintre subiectivitate și bruta obiectivizată. Mai mult, "variantele veșnic schimbătoare" ale lui Caldwell țin de o formă ce și-a propus o sarcină imposibilă: versiunile veșnic schimbătoare confirmă existența unei lumi nedeterminate ce nu acceptă concluzii decisive. Stoot mai spune că "I
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
filozofală cititorilor săi (242). În mod ironic, tocmai Caldwell își prevenea cititorii în Some American People să se ferească de piatra filozofală (9). Ceea ce au în comun Anderson și Caldwell este faptul că, odată ce încep să transmită cititorului propria lor subiectivitate, le este imposibil să nu ia o atitudine politică. Spre exemplu, Anderson afirmă: "Nu pot să adopt un ton impersonal". Pe de altă parte, el recunoaște limitările propriei subiectivități: "Este vina mea că nu înțeleg mai mult din aceste povești
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Caldwell este faptul că, odată ce încep să transmită cititorului propria lor subiectivitate, le este imposibil să nu ia o atitudine politică. Spre exemplu, Anderson afirmă: "Nu pot să adopt un ton impersonal". Pe de altă parte, el recunoaște limitările propriei subiectivități: "Este vina mea că nu înțeleg mai mult din aceste povești, deseori nu înțeleg ce simt cu adevărat oamenii cu care vorbesc (ix)". Anderson și Caldwell ne arată în suficiente ocazii în ce măsură ambiția lor narativă este de a schimba propria
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vina mea că nu înțeleg mai mult din aceste povești, deseori nu înțeleg ce simt cu adevărat oamenii cu care vorbesc (ix)". Anderson și Caldwell ne arată în suficiente ocazii în ce măsură ambiția lor narativă este de a schimba propria lor subiectivitate cu cea a subiecților lor - nu cu a obiectelor. Cu patruzeci de ani înainte, Stephen Crane spunea în lucrarea An Experiment in Misery (O incursiune în sărăcie, n. trad.) că voia să scrie despre cum este să fii un om
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
drept condiție sine qua non pentru ambiția practicantului jurnalismului literar: "Pentru a putea avea o revoluție în fapte, întâi este nevoie de o revoluție în sentiment" (11). Cu alte cuvinte, putem înțelege faptele doar dacă am înțeles și sentimentele sau subiectivitatea care determină ce fapte trebuie cercetate. Acest lucru necesită implicare din partea jurnalistului, iar Anderson se confruntă cu aceeași dilemă cu care se confrunta Basil March, jurnalistul din romanul lui William Dean Howell, A Hazard of New Fortunes. March inventează strategii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu acești copii pentru a-i cunoaște. Nu ar trebui să alerg așa dintr-un oraș într-altul" (5). Când un jurnalist se dedică știrilor obiective, îi este ușor să călătorească dintr-un oraș în altul, fără să își implice subiectivitatea. Caldwell își anunță încercarea de a micșora distanța dintre o lume obiectivizată și propria-i subiectivitate prin comentariul: "A nu se crede că a călători înseamnă să admiri peisajele și împrejurimile; acesta ar fi un mod neproductiv de a petrece
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
într-altul" (5). Când un jurnalist se dedică știrilor obiective, îi este ușor să călătorească dintr-un oraș în altul, fără să își implice subiectivitatea. Caldwell își anunță încercarea de a micșora distanța dintre o lume obiectivizată și propria-i subiectivitate prin comentariul: "A nu se crede că a călători înseamnă să admiri peisajele și împrejurimile; acesta ar fi un mod neproductiv de a petrece timpul". Am putea adăuga și că este un mod de a petrece timpul fără a te
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este un mod de a petrece timpul fără a te implica. Autorul continuă: "Un călător autentic este un străin ce reușește să înțeleagă oamenii pe care îi întâlnește în drum" (9). Trachtenberg exprimă o idee asemănătoare prin "schimbul său de subiectivități". La un moment dat, Caldwell descrie o familie săracă - și înfometată - de arendași albi din Deep South. Printre alte detalii, Caldwell redă și imaginea a doi sugari flămânzi ce sunt alăptați de o cățea. Dar probabil cea mai impresionantă descriere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]