5,716 matches
-
scârțâind înspre sat! Mi-e dor să-i șoptesc: ,,Doamnă dragă, covorul de frunze să-l faci, Mai mândru, te rog, nu e șagă, când vin cu iubita-mi - să taci, Nu-i spune că port încă-n mine fiorul sublim de-nceput Și taina ce toarnă în vene licoarea amorului mut!”. Știu vară, ai vrea să-mi pui marea, cu foșnetul ei căpătâi, Amurgul să-și lase răcoarea când ea v-a șopti: ,,Mai rămâi!” Știu vară, vacanțele tale, noian
E-N IUNIE, VARĂ VII IARĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374822_a_376151]
-
doare dorul de mamă, îl vor spune încet, aproape tăcut în versuri cu esență, cu mesaj. Dacă îi apasă păcatul, vor scrie elegii în culorile scrumului tomnatic, iar dragostea și durerea de țară o vor fi tăcând în cel mai sublim mod: scriind. Să scrieți dragi poeți și în continuare și să vă învrednicească Dumnezeu de gânduri frumoase și de-acum încolo, pentru că oriunde și oricând, să știți, se vor afla suflete care vor dori mereu să vă asculte „tăcând”, așa cum
SIMBIOZE LIRICE VOLUMUL 12 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 () [Corola-blog/BlogPost/374842_a_376171]
-
poeziei [Cand apari senorita, în parc pe-nserat Curg în juru-ți petale de crin. Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat, Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis, care tulburi și minți, Dar ai zâmbetul de heruvin. *** Vreau să-mi dai gura-ți dulce Zaraza, Să mă-mbete mereu. De a ta sărutare Zaraza vreau să mor și eu!] Ars longa, vita brevis
SĂRUTUL [AVATARURI ALE ARTEI AMORULUI ŞI ALE AMORULUI ÎN ARTĂ] de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374889_a_376218]
-
acces, în care individul pendulează între ipostaze ale existenței. Dacă până acum evadarea se făcea dinspre cotidian spre imaginar, aducem în discuție poezia cu care se deschide volumul menționat anterior, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor. Aici una dintre ființele sublime ale absolutului alege coborârea în cotidian, printre oamenii de rând. Este vorba mai exact despre o reîntoarcere, despre reîntruparea în umanitate a acesteia: Reîntors printre oamenii de rând / avea un singur gând / Să mai trăiască viața o dată / Îmbrăcat la patru
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
una esențială și atent surprinsă în versurile poeziei: se renunță la condiția superioară, la bogățiile acesteia, la nemurire. Sacralitatea este înșirată pe cearșaful omenirii, fiind întărită de aluzia biblică a pruncilor uciși de Irod, ca imagine a suferinței eterne. Tenta sublimă a imaginarului este amplificată de imaginea alăptării ca simbol al fertilității, al reîntregirii ființei: M-a sărutat pe obraji a întins un cearșaf / A înșirat pe el pruncii uciși de Irod / Cu sânge, scutece și scâncete cu tot / În timp ce mă
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
Jertfa mea prin jertfa Ta, E izbânda cea măreață. Moartea mea cu moartea Ta, S-au legat pe totdeauna Și prin îndurarea Ta Cunoscut-am Învierea... Și-a destinului unire, Ce ne leagă pe vecie Pe deplin și-n mod sublim... Ca mireasa de-al ei mire. Cluj Napoca, 16 iulie 2015. Cercetare cerească Bate pleoapa-nlăcrimată Pe obrazul trist al zării... Și așteaptă să deschidă Ușa încuiată a lumii. Cald, sfios, lacrima scrie, Cântec dulce de iubire Sacadat se mai aude O
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
Florile în rugă și-au păstrat mireasma Și în nopți de veghe cald se mângâiau. Sub o lună clară ce-și lăsa marama Pe umărul vieții ce se odihnea. Ochiul Tău din ceruri veșnic ne veghează Și din tot înaltul sublim ne cercetezi Vezi în ascunzisuri de inimi și în lacrimi Și vrei cu dragoste eternă să ne luminezi. Pământenii uită că Tu ești izvorul De la Tine, Doamne, viață am primit. Și gândul veșniciei și chiar dorul Toate de la Tine, Doamne
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
atenuat și înmlădiat pe corzi vocale de mătase, fără urmă de asprime, cu acuratețe, cu melancolie, cu dulceață de fruct copt. Era un muzician care nu șovăia cu o singură notă muzicală, nu falsifica, armoniza, cânta complex, clar, pasional, puternic, sublim, totalmente acaparator! Din păcate, prea puțin - spre deloc - știut în România, Toše Proeski a avut un har, un umanism și un destin atât de pătrunzător în istorie încât până și neființa sa s-a transformat din schemă convențională abstractă a
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
fără păcat, nimeni nu e sub soare, Să aibe drum deschis spre rai, de n-a primit iertare! Dar slavă Domnului Isus, că prin a Sa-ndurare, Prin jertfa Lui la Golgota, ne-a dat eliberare! Credința este-un dar sublim al dragostei divine, Ce a cuprins pe om în ea, pe mine și pe tine, De încă ești un indecis, de nu ți-ai găsit calea, Te-apropie de Dumnezeu, ascultă-I azi chemarea! Deschide-ți inima și tu și
E TIMP DE POCĂINȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375007_a_376336]
-
restanță. “ (Romanță) Dorintele poetului se împletesc sugestiv într-un alt poem, unde accentuează aspirațiile sale spre absolut, senin, dar și iubirea pentru natură. Răsăritul soarelui și l-ar dori pentru eternitate, fiindcă doar așa se va putea purifica în mod sublim: “ îmi doresc o casă din petale/ îmi doresc un pat din fân cosit/ îmi doresc să fac prin vers o cale/ îmi doresc un veșnic răsărit.” (Veșnic răsărit) Inimii sale poetul îi dă o definiție grăitoare. Astfel, ea este adăpostul
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
propriei opere și părintele nemuririi ei. Am aprins o lumânare pentru Poezie, ea nu și-a luat asupra ei menirea filozofiei, fiindcă este deasupra aceseia. Mă gândesc Doamne că în momentul când ar fi făcut acest lucru ar fi dispărut sublimul. Bine ai făcut acest lucru, Doamne. Am aprins pentru metaforă care este algebra superioară a cuvintelor, poezia este trigonometria metaforei. Doamne, te mai rog să-mi ierți păcatele... (Se ridică. Se oprește în fața hubloului privind imensitatea apei.) SCENA II (În
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
ca cineva să scrie un cod al bunelor sentimente mi-a plăcut! Va fi un cod „protejat de străjerii artelor/citit de ignoranți/reamintit de uituci/respectat de cunoscători... Liliana Ghiță Boian are în acest volum de poezii șiversuri absolut sublime. În „curățenie de primăvară” cu bucurie întâlnesc versurile: „sau inelul ruginit al nepăsării/păstrând urmele unui vis” Încântarea cititorului e maximă când poate citi așa ceva! O altă parte a volumului de versuri este dedicată filozofiei chineze yinșiyang. Frumos, poeta spune
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]
-
Ta e ca un zbor de fluturi, Îți mulțumesc că-n suflet eu o am. Simt frumuseți și pace, gingășie Și mult mai mult de ce știu să exprim, Un zbor curat și lin spre veșnicie, Nădejdea vie-n cerul Tău sublim. Îmi amintesc și nu uit să spun lumii, Că Dumnezeu cândva S-a îndurat, C-a dat salvare omului și humei, În clipa când a fost crucificat. Apoi mai știu, m-ai așezat pe Stâncă Când rătăceam fără un țel
ÎMI AMINTESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373847_a_375176]
-
vino când și când. Măcar în vis.// Începe-o zi sinistră, ca un hău./ Sunt dincolo de bine și de rău.// Un porumbel la geam. E duhul tău?” (27). Întâlnim în acest volum de poeme, desigur frumos la modul estetic, și sublim prin atitudinea sinceră, afectiv-participativă a poetului Eugen Dorcescu, o poezie a absenței, o paradoxală poziție față de absență, pentru că absența devine, de fapt, o permanentă prezență în poezii. „Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
de pe la noi. În loc de un steril „like-it” o vorbă de duh, o cerere de întâlnire „spre a schimba impresii”, o vorbă de apreciere sau chiar de iubire? De ce nu impresii deosebite inspirate de lucrare, remarci, păreri critice? Acestea din urmă sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire! Este adevărat. Sporovăiala per internet a generat multe cupluri dese ori stabile. Un scriitor oarecare înșiră cuvinte după cum îi dictează muza. Dese ori în ritm și rimă. Observ cu sufletească mulțumire că multe opere au chiar
O LUME FRIVOLĂ, FRIVOLĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373883_a_375212]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (31) - APROAPE TOTUL DESPRE EVREI Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 2052 din 13 august 2016 Toate Articolele Autorului • Viața de azi a început cândva, de mult, cu o sublimă unire: de atunci Răul a s-a închis pentru iubire. • Cu toate astea tânjim după Paradis căci am uitat acolo un pom cu mere de vis. • Adam și Eva, alungați din rai, cu mâna goală, au creat în urma lor o
GÂNDURI REBELE (31) – APROAPE TOTUL DESPRE EVREI de HARRY ROSS în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373964_a_375293]
-
evocate. Eugen DORCESCU: Așa s-a întâmplat - mult mai neguros și mai intens - când am scris AvatarI[2]. Acolo a fost o adevărată transfuzie, un fel de schimb de sânge. Tot noaptea. Mirela-Ioana BORCHIN: E formidabilă construcția aceea. Înfricoșătoare și sublimă. „... În trup/ Eram cu mine însumi împreună.../ Când m-am trezit, alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”). Eugen DORCESCU: Acolo, eul și lupul fac schimb de identitate, un schimb existențial. Mirela-Ioana BORCHIN: A fost excelentă
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Mirela-Ioana BORCHIN: ...Cum ați reprezenta avatarurile într-o ordine spirituală? Eugen DORCESCU: Ca pe niște trepte, ce pregătesc zborul. Acea beatitudine, despre care ți-am vorbit. Acea beatitudine, care nu e veselie, nu, ea poate fi și dureroasă, dar e sublimă, acea beatitudine, la care ajungi după ce ai înțeles, cât de cât, care e realitatea și te-ai armonizat cu ea, acea beatitudine, care nu te mai părăsește, orice ți s-ar întâmpla. Ea, beatitudinea aceea, animă lumea cuvintelor și generează
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
în cetate, Și cred că tot acolo am murit... Uitasem totul: codrii, lungul drum, Cetatea, podul, gustul gurii tale... Și brusc, mi le-am reamintit acum, Când mi-ai zâmbit, ca și atunci, pe dale. [4] Avatar Un gnom, luând sublimul prea ușor, Nepricepând, în mâzga lui, cu cine Se-ncumentă, a ridicat spre mine Un braț necugetat, dezgustător. Surprins de lovitură, am căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, și-a venit, în pripă, Să facă
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
ușor în lumea de poveste Născută din speranțele promise... Frumoasă doamnă, de-aș avea curajul Să pun ca o pecete un sărut Pe fruntea ce cândva, îngândurată M-a fermecat și totuși m-a durut Poate atunci ai înțelege doamnă Sublimul cânt al inimii din piept... Ai înțelege că un dor nebun Mă face să te-ador...să te aștept... Referință Bibliografică: Frumoasă doamnă... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2291, Anul VII, 09 aprilie 2017. Drepturi de Autor
FRUMOASĂ DOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374024_a_375353]
-
veacul/ Din sămânța coaptă/ Va crește/ O altă iarbă/ Mai verde,/ Mai înaltă/ Și mai deasă!” (Ardeal). Radu Cârneci (România, Doctor Honoris Causa, eseist, traducător, jurnalist literar, editor), fiind considerat poetul iubirii, este la nesfârșit îndrăgostit de tot ceea ce este sublim în viața de toate zilele. Existând și atingând treptele decente ale conviețuirii sociale, Domnia Sa prin poezie spune: „Amiezile ne vor pătrunde răbdătoare,/ ca o putere ce vine și pleacă,/ și va fi o liniște ce doare,/ o durere care se
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
se strâng, Când suflete în dureri grele se frâng... Raze-n cuvinte insuficiente Încălzesc cugete și sentimente Aripi desfăcând să le învelească, Printre nori ce-ncep să se risipească... Seninul blând, nesfârșit, al zilelor, Îmbrățișează ivirea stelelor În lăsarea de sublime momente Țesând cuvinte insuficiente... Departe, necunoscute sfârșituri Le-așteaptă în praguri, noi începuturi, În jocuri infinite existente, Domnind cuvinte insuficiente... ~ Cristina P. Korys ~ (20 decembrie 2016.) Referință Bibliografică: Cuvinte insuficiente... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181
CUVINTE INSUFICIENTE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374131_a_375460]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FURTUNĂ Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Furtună Sublim este cerul plin de mioare, când turma de nouri o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina
FURTUNĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375356_a_376685]
-
exterioară, deosebit de interesantă este optica Sfântului Francisc care înțelege că se poate îmbogăți dacă devine sărac din dragoste pentru Cristos, în favoarea celor săraci, deoarece numai în crucea lui Cristos se poate găsi adevărata bogăție. Autorul citează din Regula confirmată, Elogiul sublimei sărăcii, un adevărat imn al sărăciei care, din dragoste față de Dumnezeu trebuie să-l însoțească pe orice frate. Interesant de remarcat este și modul cum Sfântul Francisc unește virtutea sărăciei de cea a umilinței. Doar sărăcia trăită în umilință poate
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
descrise.. Paradisele pline de hieroglife Pustiuri mari cască gura sorbind, Plaje-ntinse ce se pierd în nori de nisip... Înțelepciunea cărților profundă Vine din cerul ce-a clipit din geana Fulgerele de lumină ce pătrund.. Prin vitraliile minții și abund ... Sublimul înțelepciunii-i soare-n cuvânt.. Apune-n cerul de albastru-n cânt În arcuș de vioară ce-înoată .. Copacii pădurii nu mor niciodată, Cât cărțile sunt...... Referință Bibliografică: Copaci și cărți / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250
COPACI ȘI CĂRȚI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375449_a_376778]