5,950 matches
-
știi? Ele sunt vii, trăirea lor e-n ține, fără de sens vor fi Doar folosite iar necunoscându-le esență, le vei simti golite. Nu mai fugi, oprește și asculta Surdina suferinței ce-o provoci Cu amăgiri ce alții ți le sufla. Ai îndrăzni tu oare să crezi în visu-ți unic, iluminat Decât să vrei să fii prin lume un simplu plagiat? Transcede-i poveștii telurice de dragoste feerie divină Dăruind celor ce-i iubești din al tau dor, Cu aripile iubirii fă
BALADA CĂLĂTORULUI GRĂBIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379151_a_380480]
-
mă mai apuce, că s-ar putea să plec fără să-l mai văd. A doua zi, sufletul ei deja își făcuse bagajele, chiar de dimineață și se grăbea ca să părăsească trupul cel chinuit de boală și golit de putere. Sufla din greu. Chinurile o sfâșiau: ia vezi, fa, de ce nu vine ? Mai dă un telefon! Se prefăcea că dă telefon. O mințea: trebuie să pice din moment în moment. Mai ai răbdare! -Bine!..Respira din greu... din ce în ce mai greu... Întreba din
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
pe jos, mai mult morți decât vii, Haldita, încă înspăimântată de urgia evenimentelor, prinse curaj, își roti privirile în jurul ei să vadă dacă n-o urmăresc oamenii cei răi, apoi se apropie de cei doi răniți. Văzând că încă mai suflă, dar suferă cumplit, se gândi ce să facă pentru ei. Cu puținele ei puteri, reuși să-i tragă din mijlocul pieții lângă un gard, pe iarbă. Duse palma la fruntea lor. Erau înfierbântați și sufereau din greu. Alergă repede la
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Manuscris > Povestiri > ORIZONTURI ÎNTUNECATE Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Cerul era înourat cu nori de culoare plumburie ce erau aproape gata să reverse o bună ploaie. Sufla un vânt rece de martie peste un cartier de la periferia unui oraș din România anului 1991. Acel cartier era plin de contraste în ceea ce privește străzile, casele, oamenii ce locuiau acolo, puteai vedea străzi asfaltate cu garduri și case de oameni gospodari
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
trei stele mari una după alta ... - Unde, unde? A, da ... acele stele se cheamă „cosași”, de parcă ar fi trei cosași care merg unul după altul ... - Ce frumos lucesc ... De ce lucesc stelele așa de frumos? - De ce ? Cred că din cauza văzduhului. Vântul suflă aerul, și de aceea stelele par a clipi. - Vai !! M-am speriat ! Uite a căzut o stea mare, ca o flacără! Dacă pică pe noi ? - Nu-ți fie frică. Acelea nu-s stele, sunt doar niște pietre care vin din
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
cu greu să se desprindă de grupul vesel, Gheorghe i-a dus acasă, căci sosise ora prânzului. Fiind zi de duminică, după amiaza, cei doi bunici ajutați de copii au dedicat-o împodobirii bradului de Crăciun. Pe seară, începuse să sufle iarăși un vânt rece și se lăsase gerul. Focul trosnea vioi în soba mare din teracotă, în timp ce ei cinau vorbind cu aprindere despre mult așteptata sosire a părinților din străinătate și își croiau planuri pentru întâmpinarea zilelor de sărbători, care
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
în rai, tu cea care mi-ai dat viața, Dumnezeu îmi va deschide acea poartă? Viorel Muha (aprilie 2016) Tu iubita! Oare dacă aș putea ca să adun toată roua cerului și să o pun pe buzele tale că tu să sufli viața peste flori, înaintea răsăritului soarelui ca să se deschidă porțile cerului, oare Dumnezeu ar vrea ca să pună înapoi mărul în pomul Edenului? Viorel Muha (aprilie 2016) Bunătate Oare dacă constelațiile cerului ar fi toate în ochi tăi când tu vei
TU MAMĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381947_a_383276]
-
fără buna,îmi ascultam pașii pe care îmi plăcea să-i înșir într-o cadență de soldat,doar ca să le ascult ecoul.Un tei îmi zâmbea printre florile-i parfumate,ațâțându-mă!Nu avea umbră dar în spatele meu cineva îmi sufla peste umeri.Am strâns ușor șalul bunicii cu care-mi acoperisem îngemănarea de oase,și am început să doinesc cântecul pe care ea mă învățase să-l murmur de câte ori mă simțeam singură.Florile și-au ținut pentru o clipă suflarea
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
pentru că nimeni nu a reușit vreodată să descopere unde se termină imensa întindere de apă de la capătul pământului. Oamenii se fereau să ajungă la țărmul stâncos, nu numai de teama de a nu dispare la cea mai mică adiere care sufla dinspre ocean, ci și din pricina regelui Algus, stăpânul apelor misterioase, un tiran după spusele celor mai mulți, care stârnea din senin furtuni cumplite, cu valuri mai înalte decât cei mai înalți copaci, măturând țărmurile până departe pe uscat. Se mai povestea că
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
te grăbi Algus, vom cerceta și vom afla! Coral ceru să i se aducă un pumn de perle negre, un pumn de perle albe și două stele de mare. Le amestecă cu unul dintre degetele ei lungi și noduroase, apoi suflă asupra lor un nor de nisip, acoperindu-le vederii celor prezenți. - Acum... Învârtite, răsucite, împletite, desfăcute, chiar așa, pe nevăzute, arătați-mi locul unde, căutatul se ascunde. La cuvintele bătrânei, nisipul se împrăștie în apă, perlele albe se înșirară una
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
zidesc din flori de păpădii Mai mult ce-n mine am numit 'speranța'... Oprit e pasul, dansul încurcat, Mă-ntorc în sine când orchestra tace- Privesc la drumul alb, însingurat Și zău..., nu știu dacă mai am ce face! Cum suflă vântul, stele-mi risipesc O prea-curată Ana plânge-n mine În gând la tine luuung mă oglindesc, Să fiu când pleci, eu,...ziua ta de mâine! Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Tu știi... Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TU ȘTII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382022_a_383351]
-
promisiunile lor din timpul campaniilor electorale? Dar de ce să ne mai întrebăm, când așa cum am mai spus-o cândva, cele mai multe „gogonele” se „mănâncă” în timpul campaniilor electorale. În zadar s-au emis avertizări de către meteorologi, pentru ploile și vântul care a suflat, în zadar ele se vor repeta! Vizitele de lucru făcute în acest mod nu încălzesc cu nimic inimile și suferințele oamenilor care și-au pierdut membri de familie sau agonisirea de-o viață sub ape. O plimbare cu barca pe
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
totul perfect. În două luni urma să se mute la New York și era sigură că relația lor va fi una fantastică. GPS-ul îi indica să o ia la stânga și intră în inima pădurii. Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul sufla sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau. Prefera să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabana familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos în șemineu, canapele și fotolii înflorate peste tot și mirosul plăcut al
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
pe lângă mama stând/ Demult uitarăm jocul/ E seară, patul e făcut/ Dar cine să se culce/ Când mama nouă ne spunea/ Cu glasul blând și dulce/ Cum s-a născut IIsus Christos/ În ieslea cea săracă/ Cum boii peste el suflau/ Căldură ca să-i facă.../” Cunosc și azi acele versuri frumoase. Mi-amintesc, cum mergeam în ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi cu hăitul la Anul Nou. Mergeam prin nămeți, fericiți... Culiță Agachi și Vitalie Gavrilă duceau prăjina cu
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
se descarce de toată suferința strânsă. Lumea ei se sfărmase, trecutul o urmărea din umbră, va putea oare să-l lase în urmă și să privească doar la zilele ce vor veni și vor trece? Se simțea ca o frunză suflată de vânt, nu prea știa ce o să se întâmple cu ea. Viața ei era unul din jocurile sorții, oare ce surprize îi mai pregătise? Gândurile și frământările puseseră stăpânire totală pe ea și doar când Ionuț o strigă, reveni cu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
lasă, lasă! îl amenința bădia, strunind totuși calul să meargă în pasul mărunțelului. Când uita de sperietura ce tocmai o trăsese, iar se apuca de zburdat! Nimerea tot în șanț! De la un timp vântul începu a-și pierde din eleganță. Sufla așa mai țărănește, mai din topor. Plictisit a colinda de unul singur și-a chemat și consoarta cu el. După cum șuiera, ori avea șapte guri și foarte multe de povestit, nu toate cu voie bună, ori avea mai multe neveste
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
și e frumoasă. E mai înaltă cu un cap ca el și asta îi place. Trage din trabuc. Își umflă obrajii și aruncă fumul, încet, afară. Bate scrumul cu degetul arătător de la mâna stângă. Lasă să i se vadă ceasul suflat în aur, dar și ghiulul, greu, având inscripționat, nu foarte reușit, un cap de leu. Salută pe cei care-l salută, ridicând un singur deget de pe volan. La fete le face cu ochiul... Din când în când scuipă pe stradă
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n amintire Zori limpezi în mine se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțire În nuci, și-n stacana cu vin! Monolog interior De-i iubire, de-i durere, Orice simt
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Sub bruma durerii de Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017 Aceeași toamnă cade peste noi Cu brațe reci de ceață timpurie Un ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu e supărare! Amară-i
SUB BRUMA DURERII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379547_a_380876]
-
în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n amintire Zori limpezi în mine se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțire În nuci, și-n stacana cu vin! Citește mai mult Toamna-i la pândăMiroase a gutui lumină
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam peste tot melancolia.Cu murmur din dealuri soseștePrin vai, și din vale-n păduri;Ca-n farmec apoi poposeșteși sufla cu-o mie de guri.Dar vară ne stă-n amintireZori limpezi în mine se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțireîn nuci, și-n stacana cu vin!... VIII. CAND NOAPTEA COBOARĂ, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2069
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urma. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, în ce manuscris din bibleotecile lumii, în ce scenariu de film original și vizionat doar din cer? Suflu încet și respir pe deplin ca în sport ... alerg în ritm cu ceilalți de frica de a nu fi vazută desculță dansând și cântând în mijlocul satului unde mi-am petrecut vacanțele cu mama. Nu mai pot ... voi pleca în natură
LINIŞTEA LIBERTÃŢII DE A FACE PACE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379585_a_380914]
-
VIORI DECADENTE Am folosit Vioara decadentă a Prințului Poet Și te-am înșelat. Corupătoarea armă - Artă a nesocotinței - dorea doar aventura. Un DO de sus lua frâiele îngemănate cu surâsul tău. Tu?! Tu mi-ai adus cântările viorii cu ciocârlii Suflând la saxofonul firii. Era o aventură cu flaut Și cu bujorii din chipul tău. Toate se-ngânau Cu ciorchinii de stele - cerul din ochii mirați Ai nopții ce-a trecut. Mistere de femeie, Amintiri din Roza Vânturilor. Pasăre - Poem În
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”...... XV. ELISABETA IOSIF, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 ... Citește mai mult MIROSUL TOAMNEIDin vârful dealuluiApusul arde-n flăcăriNori de păsări.De sub cărbunii aprinșiAmurgul suflă aripi-frunze -Culori în transhumanță...Agonizând, pâlpâie vara,Respiră aurul gutuilor,Îngreunând povaraIubirilor spre Paradis.Cad peste auriul frunzelorCulori de un roșu nepermisDe ultima speranță...Numai...numai crizantemaEste sub domnia faldurilorArămii! Miroase a toamnă...Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014... XVI. ELISABETA
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]