2,938 matches
-
voinic că mi-l sugea;/ Mi l-a supt de jumătate,/ Jumătate nu măi poate./ (...) Mumă-sa l-a blăstămat,/ Cu mâna țâța i-a dat,/ Din gură l-a blăstămat:/ - « Iu, iu, muică, iu, iu-te/ Pui de șarpe sugă-te!»”. Înghițirea parțială a revigorat deja puterea de rod a lumii, căci arborele mitic care veghează scena este înflorit. Cele trei timpuri verbale stratifică temporal discur¬sul, prezentul eroic, fără durată, a fost deschis prin acțiunea mamei prinsă în curgerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celor doi ca pereche magică, odată cu potopul. Absența invocării directe a principiului acvatic nu afectează raportul în care se găsește fecioara cu animalul - divinitate, grădina de flori și toposul leagănului dintre coarne păstrând construcția poetică în aceeași sferă simbolică: „Acolo susu, mai din susu,/ Hai Leroi, ler Doamne!/ Est-un strat de busuioc/ Cu cărare pe mijloc./ Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-aurite./ Dar în coarne ce mi-și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pereche magică, odată cu potopul. Absența invocării directe a principiului acvatic nu afectează raportul în care se găsește fecioara cu animalul - divinitate, grădina de flori și toposul leagănului dintre coarne păstrând construcția poetică în aceeași sferă simbolică: „Acolo susu, mai din susu,/ Hai Leroi, ler Doamne!/ Est-un strat de busuioc/ Cu cărare pe mijloc./ Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-aurite./ Dar în coarne ce mi-și poartă?/ Poartă-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică, lui Vasile Rotărescu care a fost un suflet foarte bun. Când eram mic de țâță, mama mă lasă la Tasia, soția lui Grigore Chetreanu, țiganca din Râșca, dar eu nu vream să sug că avea o țâța, ca gurguia 12 opincii mele, neagră. Și ea îi zicea mamei: "Pachiță, să nu mai lași dracul tău la mine, că nu vrea să sugă și mă bate cu palma peste țâță și peste obraz". Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui Grigore Chetreanu, țiganca din Râșca, dar eu nu vream să sug că avea o țâța, ca gurguia 12 opincii mele, neagră. Și ea îi zicea mamei: "Pachiță, să nu mai lași dracul tău la mine, că nu vrea să sugă și mă bate cu palma peste țâță și peste obraz". Și așa era, țâța mamei era albă și a Tasiei era neagră. Cu Toader Chetreanu, fratele Ancuței celei dragi și frumoase cari a murit n-am putut fi prieten că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
limba din care toți vă trageți ca puii predestinați să fie orfelini și primei scârbe pe care o zăresc să-i zică mamă. Am cunoscut totul m-au lăudat ca pe Masiah au trimis succubi să mă convertească să-mi sugă măduva de Sefirot. M-au publicat m-au făcut celebru mi-au dat de băut. Am șters cu ei pe jos. Am venit prea târziu. Îți mulțumesc pentru feluritele întrebări pe care mi le-ai pus, nu știu dacă m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scrie și lung: teză doctorală, articol de specialitate, prefețe și alte notule, străbătute totuși de "horror unitatis". Și azi mai cred că "small is beautifull", cu toate că tractatele au încetat să mă dezguste. Unele, mititele & cochete, aș concocta. Numai: acelea îți sug viața ca niște lipitori diabolice. Mici și patafizice: nu degeaba îl voi fi frecventat, o vreme, pe Jarry, invalahizându-i, notulizându-i și prefațându-i chiar un roman. Iată, ai aflat acum, Adriene dragă, ceea ce bănuiai de un sfert secular, dar întru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult sau mai puțin modest. În relație cu literatura generațiilor, eu cred că nu suntem decât niște navetiști. Și asta nu de ieri sau de astăzi. Am citit undeva că d-l Confucius a văzut într-o zi niște purceluși sugând la țâțele unei scroafe care tocmai murise. Deodată, purcelușii s-au oprit din supt și s-au îndepărtat imediat de aceasta. Ei întrucât aceasta nu îi mai privea și își schimbase și starea s-au îndepărtat dintr-o dată de ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
proba că a fost în paradis, e urma concretă a ceea ce îl recomandă ca izgonit din paradis. Bine, noi suntem izgoniții din generația a șaptezecea, însă cei care au fost mai aproape ca timp, au amintiri mai bine conturate, au supt lapte cu miere fără amelioratori, de la surse paradiziace. Ei sunt marii artiști de geniu cu opera cărora ne hrănim ca să ne putem aduce și noi aminte câte ceva, scociorând gena cu pana. Știi cum e arta? E ca și cum ai visa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Crețăști și Spărieți ce sânt la țin<u>t<u>l Fălciiului și Căcăcenii la țin<u>t<u>l Lăpușnii și cu mori la Pănoasa ce sânt la gârla Prutului”, sate care „au fost drepte a domnii mele și supt ascultare la ocolului târgului nostru Hușului” (subl. ns.). Se pare că ocolul Huși avea o întindere mare, încă neprecizată: el cuprindea un sat în stânga Prutului, în ținutul Lăpușna, dar și Podeni, Coziaci, Cârligați, Broșteni (22 noiembrie 1629, 5 septembrie 1630
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
prin locurile În care Își practica odată Îndeletnicirea lui Învechită și de neînchipuit. Însă e impasibil. Ochii-i sînt negri și au calmul nepătruns al unei insecte. Arată ca și cum s-ar hrăni cu miere și siropuri levantine, pe care le suge printr-un fel de trompă. Care e Îndeletnicirea lui pierdută? Cu certitudine e ceva din clasa de jos și are legătură cu morții, deși nu e Îmbălsămător. Poate că depozitează ceva În trupul lui, vreo substanță pentru prelungirea vieții, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-o Într-o parte și trăgînd-o din burta gaborului. Gaborul și-a scos impasibil 45-ul automat bătucit, proptindu-l hotărît În corpul meu. Simțeam răceala țevii prin cămașa subțire de bumbac. Burta gaborului ieșea-n afară. Nu și-o supsese și nu se curbase. Am slăbit strînsoarea și am simțit cum revolverul pleacă din mîna mea. Mi-am ridicat mîinile pe jumătate, cu palmele-ntoarse Într-un gest de predare. - OK, OK, am zis și-apoi am adăugat: Bueno. Gaborul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o insignă a Serviciului Secret. Probabil un fals, am decis eu. Există un gabor fals În fiecare bar mexican. M-am trezit bînd o tequila. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e gustul acid al lămîii din care am supt bînd paharul de tequila. M-am trezit În dimineața următoare Într-o cameră necunoscută. M-am uitat Împrejur. Stabiliment ieftin. Cinci pesos. Un șifonier, un scaun, o masă. Prin perdelele trase vedeam oamenii trecînd pe-afară. Parter. O parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
întâi, impunerea orei germane și anunțând [introducerea] stilului nou. Pentru aceasta din urmă ne părea rău că n-o făcuseră ai noștri. Se instalau pentru timp îndelungat. Luau toate localurile mari. Mai ales la exportul aprovizionărilor se gândeau. Proiectau să sugă, să stoarcă și măduva din țara aceasta bogată. [Mai târziu făcuseră cuptoare pentru afumatul porcilor, pă sărilor și peștelui de lux, pentru uscatul fructelor; ungeau ouăle cu vaselină, făceau marmelade de poame și boabe de măceși, tescuiau jirul fagilor pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sub impulsul momentului. * Universul însinguratului este mult mai bogat decât cel al sociabilului. Nu ridica sabia mai înainte de a ști cât cântărește. * E ușor să lovești; e mai greu să suporți loviturile. * Îmbrăcămintea ameliorează forma, nu și conținutul. * Mielul blând suge la două oi; omul blând rămâne flămând. * E normal să-ți iubești patria; dar e condamnabil să ți-o hulești. * Cel mai mult, omul își dorește ceea ce nu poate dobândi. * Propria lucrare îți oferă cele mai mari satisfacții. * Răul cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de-am văzut Cum pe brazda răsturnată dragi tovarăși au căzut Dintre chiar fruntașii noștri, chipuri ce ne amintesc Munca din copilărie și amorul cel frățesc. Și rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
într-un mod așa de natural, aș putea zice naiv, încât nu-și făcea nici un merit din această însușire a lui de a putea să vagabondeze în toată siguranța ceasuri întregi pe mare, fără să se ostenească, fără să-l sugă apa, fără să-l apuce cârcei. Vestea revenirii lui se răspândi cu iuțeala fulgerului între toți oaspeții din Ostanda, și o bucurie nespusă întovărășită de o mare admirațiune cuprinse inimile tuturor. Imediat ziarul băilor scoase un supliment pentru a rectifica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zâmbete de compătimire pentru omul care își mărturisește pacatul de a preferi țara sa oricărei alte țări. Acelor întocmitori de sisteme, regeneratori ai omenirei, voi zice că în zadar caută ei să smulgă din inima omului cea mai firească simțire suptă odată cu laptele mumei. Când rândunica nu se va mai întoarce la locul unde și-a măistrit primul cuib, când vietățile codrului, oricât ar pribegi, nu se vor mai întoarce la culcușul lor statornic, atunci și sufletul omului nu se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
arbuști. Care, evident, nici pomeneală să moară pentru a elibera negentropia. Oare așa să fie? Odată cu toamna, arborele se pregătește de somn și, evident, leapădă frunzele, cu care nu mai are acum ce face. Dar nu oricum. Mai Întâi le suge de tot ce poate fi util, substanțe pe care le depozitează În tulpină și rădăcini, pentru la primăvară. În urmă rămân frunze golite de tot și de Viață. E vorba deci de o moarte parțială, a unei părți a plantei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca ele să-și ia din când În când concediu, până la refacerea solului, iar asta a dus la apariția frunzelor propriu-zise, căzătoare. Că adaptarea plantei și mediului a fost și rămâne reciprocă, o dovedește faptul că Înainte de abandonare frunzele sunt supte de tot ce conțin, mai puțin celuloza și carotenoizii ce le dau culoarea roșcată, substanțe ce vor constitui hrana și vitaminele destinate heterotrofelor restauratoare a calității solului. Din acele heterotrofe au apărut ciupercile și, inevitabil, consumatorii lor, care le distrug
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nație ați fi voi, nici o lege nu-l oprește pe un om să răspundă răului cu răul... Cîtă vreme vom răbda ca balaurii să ne înghită de vii, ca aceia de deasupra noastră, fie ei clerici sau politicieni, să ne sugă sîngele? Cît timp să mai fim robi ?... Nici Dumnezeu, nici Sultanul nu îngăduie o asemenea soartă pentru credincioșii lor. Așa că, fraților, veniți cu toții și dați răului lovituri șde moarteț ca să-i puneți capăt, ca să trăim în bunăstare.9 În ciuda faptului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
băiat cam în aceeași perioadă cu mama. Era o femeie corpolentă, curată și extrem de cinstită ce pentru nimic în lume n-ar fi luat ceva fără a cere permisiunea. Bunica venise, conform unei practici ușor păgâne, cu idea de a suge la pieptul opulent al Mariei, doar doar s-ar mai rupe ceva din lanțul de deochi. Așa s-a și întâmplat, după câteva reprize de supt, m-am liniștit, somnul era profund și lucrurile începeau să se miște într-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
la rădăcina căruia mocnea, sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă lelile homerice și de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu haz inocent, fără intențiile pornografice ale oră șenilor, la fel cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
locul cafelei cu lapte diminețile, la vadul măce larilor din gura pieței noastre Ghica-Vodă, la Oituz, unde patronul și lumea din prăvălie se săturau numai privind cum mestec fericit după taler; sau „curelușa“ grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul lor catifelat, rinichii de vițel Îmbrăcați În grăsimea lor tandră și suavă, sau cel de purcel, mirosind ușor a pipi, pe care le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au iubit, sărmanele, și mi s-au sacrificat măritându-se, din disperare sau bune conve niențe sociale, cu vreun imbecil sau prost-crescut care le-a dăruit, În toate formele legale, cu boale lumești, le torturează cu gelozii retrospective și Își sug Înaintea lor la masă măselele cariate - nu le am căutat și nu le-am cercetat de unde vin și Încotro le este gândul; și asta numai din pricina acelor timidități fricoase ce Încă mai păstrez În fața apariției lor Întâmplătoare, brusce și sporadice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]