82,980 matches
-
așa cum ne consideri tu, fiindcă ne înțelegem extraordinar de bine, vrea să-l păcălească Cecilia. S-a văzut acest lucru, completează Matei, cu fața plouată care o amuza pe Cecilia. Ca să-l readucă la realitate cât mai repede, că nu suporta să-l facă să sufere, ea i-a spus: — Am citit într-o revistă că terapia prin râs te ajută să lupți împotriva stărilor de melancolie și depresie, mărește capacitatea de muncă și combate crizele de anxietate. Tot prin râs
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Este nemțoiacă? — Da. — Cum de nu v-ați înțeles atunci? — Dragă Cecilia, nemțoiacele nu sunt ca voi. Bineînțeles, nu toate. Nevastă-mea mă neglija, nu-și vedea de treburile casei, era pretențioasă, am început certurile, scandalurile, nu ne-am mai suportat și ne-am despărțit. —De băiat are grijă ea? —Eu îi plătesc pensie alimentară și pe lângă aceasta îi procur tot ce are nevoie. — Te lasă să-l vezi? Să petreci o parte din timp împreună cu el? — Sigur! Când vreau să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
venitul în țară. Pe de altă parte, unchiul mă vrea acolo de sărbători, că este singur. Mătușa-mea a murit. Copii nu are. Mă consideră ca pe fiica lui. Ar fi păcat să nu fac sărbătorile cu unchiul când el suportă toate cheltuielile mele cu doctoratul. —La vară vii? —Lucrez la teza de doctorat. Cu noi cum rămâne atunci? Nu ne mai vedem? Nu mai pot trăi fără tine. Ajunge cât am fost despărțiți. Sperăm să avem parte și de alte
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă delectez cu parfumul plăcut al ei, al bradului. Văzând că se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă, aceasta fiind singura armă cu care putea să lupte împotriva ei. Se scutură toată râzând în hohote, nesuportând gâdilatul, își ridică din pernă fața roșie și transpirată, se agață cu mâinile de gâtul lui Matei îmbrățișându-se și sărutându-se îndelung. Mai un pic și mă sufocam, îl minte Cecilia. Vezi, fata mea năbădăioasă! — Mă duc să-mi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am hotărât de la bun început? — Oamenii se mai răzgândesc. —Te-ai îndrăgostit cumva de altul? — Da! M-am îndrăgostit, răspunde pe un ton ridicat. Cu toate că știa că vrea să-l necăjească pe Matei, l a deranjat acest răspuns, fiindcă nu suporta să+i spună așa ceva nici în glumă. —Ce te-ai bosumflat? Hm? s-a apropiat de el împingându-l în timp ce el s-a depărtat. 231 —Te-ai supărat? El tăcea fără să scoată un cuvânt. Nu mai vrei să vorbești
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Astfel, privindu-se odată în oglindă, strict în intimitatea sa, foarte conștient acum de proaspăta lumină, ce începuse a-i limpezi calea, acesta începu a cugeta așa: „Și, mă rog, la ce sunt bune toate aceste nimicuri? Deloc nu mai suport toate aceste mădulare neputincioase, care nu-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai L 68 Rareș Tiron abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai greu de suportat, făcând o călătorie lungă la niște rude ale lui, pentru că se întâmplase să nu se îmbrace îndeajuns de gros, ca să poată ține piept cum se cuvine gerului crâncen, se alesese, în mod nefericit, cu degerături serioase la mâini și la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ideea că altă cale de evadare nu mai există, căci, dacă ar fi existat, ea, în cele din urmă, ar fi găsit-o și ar fi urmat-o. Din cauza asta, inima ei era grea, ca o piatră. Nu și mai suporta viața - și-o detesta! La drept vorbind, cine dintre noi n-ar privi cu dispreț și cu regret la propria-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca aceasta, pe care o fac de peste douăzeci și cinci de ani, a făcut din mine o cârpă murdară, pe care eu însămi nu o mai suport! Acum, viața mea actuală-i mai amară decât fierea, iar asta-i doar o consecință logică a felului greșit, în care mi-am dus-o în trecut. Cât regret! În fine, cred, totuși, că doar de iubire aș fi avut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare, iată că, în momentele din ce în ce mai greu de suportat, adică atunci când era în întregime lucid, tânărul băga tot mai atent și mai îngrijorat de seamă că parcă „ceva nu-i în ordine cu mine” și că „un lucru nu-i chiar bun aici”. El începuse a conștientiza destul de bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de rușine decât să-și recunoască incapacitatea de a-l servi cum trebuie, și, impresionat, angajează un translator care să-l ajute pe funcționar să-și îndeplinească datoria. Mai mult decât atât: ajuns în Olanda, domnul Sugiyama realizează că nu suportă mâncarea olandeză. Deși dispune de o diurnă cu care s-ar putea descurca fără probleme, el nu știe cum să procedeze în această situație insolubilă. Desigur, soția nu este cu el pentru a-i întinde bolul cu orez preparat cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la Ambasada Olandei din Tokyo. Domnului Sugiyama..., nu vă supărați că vă deranjăm..., nu, deloc, continuați, ăăă... după cum spuneam, nu vrem să vă inoportunăm, nu, deloc, vă rog după interminabilele politețuri japoneze pe care secretara de la ambasadă, obișnuită deja, le suportă cu stoicism, transpare fondul problemei: domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză. Ce ne sfătuiți? Ca să-i putem transmite domnului Sugiyama. ... ... ... Perplexitate la capătul firului. Temeri halucinatorii. În cele din urmă, secretara își revine, înfrânându-și pornirea. Și ce ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul de comandă (carte poștală) din subsolul paginii. Nu uitați să înscrieți, cu atenție, titlul și numărul de exemplare solicitate. Plata se va face ramburs (la primirea coletului poștal), taxele poștale fiind suportate de editură. Și pentru că dumneavoastră apreciați cărțile noastre, meritați din plin să faceți parte din Clubul de carte Institutul European, beneficiind totodată de reduceri semnificative de preț. Astfel: Suma minimă Suma maximă Reducere (%) 19,9 RON 5 20 RON 49
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la salut Ceaiul. Și-au ciocnit porțelanurile, după care începu prin a se tângui Alcoolul: -Dragă concurent, îmi pare nespus de rău, până la fundul paharului dacă se poate, dar trebuie să-mi vărs lichidul în fața ta, pentru că nu mai pot suporta, când văd că la mine rândul s-a redus foarte mult, iar la tine s-a mărit, aș putea spune că s-a dublat. Nu știu cum să fac, ce să fac și de aceea am îndrăznit să te deranjez. Ceaiul cald
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cald, a început a explica furnica și cei doi stăteau cuminți și ascultau, adică temperatura este insuportabilă, albinele elimină picături de nectar lichid ce se transformă în aburi care în timp ce se evaporă în atmosferă le răcește capul, pentru a putea suporta temperatura ridicată. Astfel cei trei vecini, au trăit mulți ani împreună ca buni prieteni. DONDICĂ ȘI DONDONEL Locul de naștere al acestor frați era tare departe de orice altă așezare, loc unde numai păsările cerului și fluturii nopții ajungeau. Dondică
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adresat: -Fără mine nu veți avea succes în această călătorie. -Ce vrei să spui cu asta, Cârtițo? -Trebuie să mă luați și pe mine dacă vreți să vă întoarceți sănătoși acasă. -Cum o să mă descurc cu tine? Nu vezi, nu suporți lumina. Și apoi la ce mi-ai folosi? -Îmi pare foarte rău, Căiță, dar fără mine nu ai șanse să găsești Fata din pustiu și nici să revii acasă. -Te înțeleg și cum să te duc la o așa distanță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mi-am dat seama după cum au culcat iarba; că sunt fioroase, mi-am putut dat seama după mirosul adânc primit de plantele pe unde au călcat pentru că unele au murit, iar altele au imprimat în structura lor mirosul greu de suportat din cauza căruia abia respiră. -De la ce animale crezi că este mirosul? a insistat cu întrebările gărgărița. -Nu-mi dau seama, cred că nu sunt animale care trăiesc pe la noi. -În cazul acesta tot grupul se va ascunde într-o tolbă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
către Buburuză, Cârtiță, și Ciric și aceștia s-au urcat din nou pe coada lui Dardailă, apoi pe corp și s-au oprit pe unul din cele două capete gâdilându-l. L-au gâdilat până când Dardailă n-a mai putu suporta. -Te rog mult, lasă-mă în pace, că nu mai pot suporta atâta râs. Mă gândesc că o să mor de atâta râs. -Tocmai, nu vreau să mori, vreau să-mi dai cheia, iau fata ca apoi să merg acasă la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe coada lui Dardailă, apoi pe corp și s-au oprit pe unul din cele două capete gâdilându-l. L-au gâdilat până când Dardailă n-a mai putu suporta. -Te rog mult, lasă-mă în pace, că nu mai pot suporta atâta râs. Mă gândesc că o să mor de atâta râs. -Tocmai, nu vreau să mori, vreau să-mi dai cheia, iau fata ca apoi să merg acasă la Regele Căiță. -Primești cheia atunci când îmi spui cum faci, repet: mă lovești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mori, vreau să-mi dai cheia, iau fata ca apoi să merg acasă la Regele Căiță. -Primești cheia atunci când îmi spui cum faci, repet: mă lovești puternic și-n același timp mă gâdili atât de rău că nu mai pot suporta. -Îmi pare rău, Rege al șerpilor, dar eu pun condiții, nu tu, i-a răspuns Stup după care a început iar să scurme pământul cu labele din spate, moment în care Trotinel a reluat atacul asupra lui Dardailă cu toată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nou între ghearele ei nemiloase, precum ia uliul găina din ogradă. Pe drumul meu către casă mergeam agale și mă gândeam, atât cât poate să se gândească un copil la vârsta la care eram atunci și mă întrebam: cum poate suporta? I-am promis și m-am ținut de cuvânt mai târziu. L-am vizitat, am stat afară la gard sau pe prispă de vorbă, îl întrebam cum se simte, dacă are ce mânca, dacă nu duce lipsă de lemne și-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]