4,066 matches
-
Dar ce știu azi mai bine decât atunci când credeam, învîrtind limbile ceasului deșteptător, că timpul poate fi dat înapoi? Poate, doar că mecanismul iluziilor se strică și el, ca orice mecanism. 13. Aceste întîmplări ― și altele ― care-mi stârnesc un surâs melancolic pot da o impresie greșită despre legătura mea sentimentală cu Lisa. Nu cred că mă înșel dacă afirm că ele par să semene cu o realitate comună intelectualilor români plecați din sate, înainte de al doilea război mondial. Or, spre deosebire de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care se culcase obosită; apoi Într-o fracțiune de secundă, dormea cît noaptea Întreagă pînă cînd, singură, lăsa să-i pătrundă În urechi ecoul cuvîntului „Mămico“, pronunțat de Julius, care-i lumina sosirea zilei și reapărea În sfîrșit cu un surîs blînd și leneș care de data asta era pentru el. — Darling, spunea căscînd, foarte frumoasă, cine-mi aduce și mie micul dejun? — Eu, doamnă; mă duc să-l anunț pe Celso că poate să urce cu tava. Susan se deștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deschise și scoase o hîrtie la Întîmplare, Înaintînd spre Arminda, care stătea Încremenită În mijlocul camerei, cu pachetul În brațe și sleită de oboseală. „E destul?“ o Întrebă, moartă de frică și grozav de frumoasă. Arminda se schimonosi În chip de surîs și-i spuse doamnei că nu avea să-i dea rest, era gata să spună că era mai bine să-i plătească săptămîna viitoare, dar Susan, care-și mai aducea aminte de săracii ei de la hipodrom și le trimitea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care de fapt nu o citea. Stropul de Jerez de pe fundul paharului o ajută să găsească soluția: frumoasă ca Întotdeauna, puse păhărelul pe masă, se așeză pe sofa și, nervoasă la culme, o răsplăti pe Arminda cu cel mai frumos surîs al ei, Arminda se dădu un pas Înapoi și-i răspunse schimonosindu-se În chip de zîmbet și cu asta lucrurile se aflau din nou ca la Început și totul trebuia pornit din nou de la zero, numai că de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum În ultimul timp devenise coleg de club cu Juan Lucas nu mai era atît de ridicol și reuși să ajungă cu bine la destinație. Înaintă cu paharul de whisky prin care-și anunța sosirea În mijlocul grupului și așteptă un surîs al Finitei: „Dar Susana unde-i, Juan?“, Îl Întrebă Finita, foarte fină și el Începu să turuie o poveste interminabilă pe care toți cei din micul grup o ascultară cu o răbdare Îngerească, pînă cînd, deodată, o suflare fierbinte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a lui. El ridică mâna în care ținea prosopul de vase, înainte ca ea să apuce să repete toate argumentele lui recente. —Ai dreptate, Syl. Chiar n-ar mai trebui să-mi irosesc... Ea se încruntă la el, cu un surâs de probă. —Nu-i corect, Bărbate. Aici nu-i vorba de câtă dreptate am eu. Nu. Nu, așa e. Ai absolută... Adică... Ea râse și clătină din cap. El își atârnă prosopul în jurul gâtului ca un boxer între runde. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar se risipi odată cu noile descărcări, când Sylvie gemu, se răsuci și se trezi, deschise ochii și îi surâse. —Bine? întrebă ea, somnoroasă. Un vechi cod al lor: Ai dormit bine? Și da, încuviință el din cap, răspunzându-i la surâs. Toată viața dormise bine. Crăciunul sosi și trecu și nici urmă de înger. După emisiune sunaseră zeci de oameni, fiecare cu teoria lui, dar nici unul cu informații utile. Când până și „Mistere descifrate“ se dovedi a fi o dezamăgire, Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dreaptă care s-a desprins de migdala respectivă. Migdăluța? Weber se lasă pe spate, uluit de exactitatea amintirilor lui Mark. Până și el uitase discuția lor. —Amigdala. — Știi ceva? Mark își retrage mâna din mâna lui Weber și mimează un surâs slab. Atunci, când mi-ai spus asta, eram convins că ai luat-o-n pula mea pe arătură. Strânge din ochi și clatină din cap. Nu mai are timp. Își pierde luciditatea din pricina cocteilului chimic care i se scurge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
piruete. Un indiciu despre propria lui descompunere. Și atunci, printr-o telepatie trivială, pe care până și știința o poate explica, ea îi citește gândurile: De ce te-ai întors? Pentru Mark? Sau pentru ea? Nici măcar nu poate face pe prostul. Surâsul ei se transformă în rânjet. — Toată lumea a văzut. Evident. —Ce să vadă? Era imposibil să fi văzut ceva. Abia ce văzuse el însuși. Dar până și știința lui lentă ajunge la evidență: prima persoană e mereu ultima care află. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii când își sărută mamele! Redeșteptat, pe creste zorii jucau o zestre ca la nunți; bijuteriile comorii râdeau în guri de rai, pe munți... Imaginare-n ritm construcții, semănătoare de confuzii deschizând ușa la deducții ce nu au fost
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
închipui cum arată aceste tărâmuri? Nu sunt locuri obișnuite și nu seamănă unul cu altul, fiecare tărâm arată într-un fel anume, după ceea ce cultivă acolo prințul sau prințesa lui. Există, de exemplu: Tărâmul Sunetelor, Tărâmul Miresmelor, Tărâmul Liniștii, Tărâmul Surâsului, Tărâmul Gesturilor care contează. Prințul pe care-l caută Ana e stăpân pe Tărâmul Culorilor. Castelele și le înalță singuri prinții și prințesele, cu mintea și cu mâinile lor, în acel loc de pe planetă în care vor să locuiască pentru că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mașinărie. Pentru că, chiar această realitate mult mai simplă - a existenței unei metode mecanice de a vorbi o altă limbă - intra... Gosseyn văzu Vocea Unu apropiindu-se de el. Omul avea întipărit un zâmbet abia schițat pe fața pătrată. Era acel surâs pe care memoria comună despre experiența acumulată pe Pământ de Gosseyn Unu și Doi l-ar fi catalogat drept răutăcios. Când individul se opri si se uită în jos spre Gosseyn, ochii lui, văzuți de aproape, erau cenușii - închis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să fiu dus înapoi în apartamentul ce mi-a fost dat, până ce fiul dumneavoastră va avea iarăși nevoie de mine. Tânăra femeie stătea acum în picioare, privindu-l, cu o expresie ciudată întipărită pe față. Expresia ascundea o undă de surâs. - Aceasta se va întâmpla peste ceva mai mult de o oră, spuse ea. Și adăugă: Lecția, vreau să spun. Ea era Doamna Supremă a acestui loc, așa că felul în care numise perioada de timp nu avea nici o semnificație pentru Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de câteva ori. Părea un moment potrivit pentru o încercare de conciliere. - Aș putea spune, spuse el, ca urmare a marelui tău succes că atunci te-am judecat greșit. La aceste cuvinte, expresia mohorâtă se transformă într-o umbră de surâs. Și tăcerea neplăcută luă sfârșit. - Am urmat sfatul tău, spuse Blayney. Am făcut un studiu elementar al Semanticii Generale și am corectat anumite, să le zicem așa, deficiențe de personalitate asupra cărora mi-ai atras atenția. Gosseyn își aminti, nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru a-ți însuși mai mult din teoria non-Aristoteliană pentru a controla ce a mai rămas din... lipsurile personalității - repeta cu o mică ezitare termenul preluat din Semantica generală, apoi încheie - rămase probabil din modul tău viață anterior. Umbra de surâs de pe fața netedă se stinse. Fața luă iarăși o expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
amenința cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acesteia era faptul că acea componentă suplimentară de unde nervoase care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
duse spre ea Era ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta!" Femeia se opri și-l așteptă surâzătoare. Dar surâsul îi dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
unele aspecte filozofice ale războiului pe care-l ducem. Nu merse mai departe. Tavanul se lumină, iar figura care apăru era cea a lui Enro. Toți se ridicaseră în poziție de drepți. Dictatorul cu părul roșu îl privi, cu un surâs ironic pe buze. - Domnilor, zise el în sfârșit, din pricina unor ocupații importante, am ascultat doar cele discutate la această adunare. Regret nespus că am întrerupt-o exact în momentul în care prințul Ashargin urma să vorbească. Prințul și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
înalt? Lanark privi lung silueta subțire de sub cuvertura albastră. — Destul de înalt, răspunse el. Bărbatul transpira. Apoi scoase un șuierat pătrunzător. — Cît de înalt? — Aproape un metru optzeci. Bărbatul se lăsă pe pernă și buzele subțiri se încrețiră într-un un surîs dulce. Și, după o clipă, adăugă moale: — Și nu strălucesc. — Ce vrei să spui? — Nu sînt acoperit de... știi, de scîntei roșii, albe, albastre și verzi. Cu siguranță că nu. Vreți să chem un doctor? Nu, nu. Presupun că tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Presupun că tipii ăștia au făcut tot ce puteau. Craniul bărbatului nu mai amintea de moarte. Sentimentele îl îmblînziseră și acum părea o operă de artă îndrăzneț de austeră, care comemora conștiința umană. Buzele subțiri încă erau curbate într-un surîs palid. Se deschiseră și întrebară: Pe dumneata ce te-a adus aici? Lanark se gîndi la mai multe răspunsuri și se hotărî asupra celui mai scurt. — Dragonita. Bărbatul nu dădea semne că-l auzise. în cele din urmă, Lanark îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în jos, dar cea mai mică lovitură în părți m-ar fi crăpat. Știi, în armată crăpăm. Indignarea care-i cuprinsese vocea îl sleise. Se culcă la loc și respiră profund o vreme, apoi buzele i se curbară într-un surîs neașteptat. — Ghicești ce-am făcut? — Nu. Ceva destul de neobișnuit. în loc să aștept să crap și să las groapa să mă-nghită, am invocat-o eu. Am cerut o cale de scăpare, iar groapa a venit la mine și eu am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ar fi trebuit să-l întrebi. N-am încredere în terapia verbală. Cuvintele sînt limbajul minciunii și eludării. Muzica nu minte niciodată. Muzica vorbește sufletului. Lanark se foia nerăbdător. în lumina ecranului gura lui Ozenfant părea atît de încremenită în surîs, că părea lipsită de expresie, în timp ce sprîncenele își schimbau forma, trecînd de la o expresie gînditoare la una de uluială sau nefericire profundă. — Pe Lanark îl plictisesc toate aspectele astea tehnice, spuse el. O să-i arăt mai mulți pacienți. Vorbi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în jur fără nici o chipul, căutînd o cale de ieșire, pînă cînd nu mai avu unde să se uite decît în față, iar expresia de pe fața ei îi făcu să se aplece să o cerceteze mai de aproape. Avea un surîs disprețuitor, dar în ochii ei sfidători, citi nemulțumire și, dincolo de asta, o umilință incomensurabilă, dublată de o dorință de a deveni o vreme tot ce poftea el. Acest gest de a o privi în ochi deveni un fel de zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape plină și lumina ei pală strălucea pe pat și pe Rima care, sprijinită în cot, îl urmărea cu un mic surîs grav, ciugulindu-și vîrful unei bucle aurii-argintii. Numai tu m-ai putut ajuta, Lanark? întrebă ea. Nimeni mai deosebit? Nimeni formidabil? — Ai cunoscut mulți bărbați deosebiți? — Nici unul care să nu fie prefăcut. Dar aveam niște visuri fantastice. — Eu nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]