3,370 matches
-
Ci gândeam că e poveste. Acum crez adevărat C-oi să-mi fiu singur gelat - Simțiri nu mi-au mai lăsat, 419 {EminescuOpVI 420} Mințile mi le-au luat, Oi să mor spre pildă dat, Osândit și înșălat. No. 10 Suspin cu durere și-nnecare, pier Și n-am mângâiere la cine să cer, Ud fața cu lacrimi, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez; L-a cui îndurare stând mă năzuiesc D-această mâhnire să mă mântuiesc, Toat-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce nelegiuite fapte Vezi întru ale mele urmări, Întru tot feliul de stări Îți bați joc de omenire. O, nedreaptă cumpănire, Apoi fiind dar cumplită De ce ești și otrăvită, Unora le răpești de față Altora le urci în brațe. De suspine lumea geme Oftând numele să-ți cheme, Fire ce ești otrăvită, Pentru mine numai ai fost zidită, Că rău mă prigonești Și în ahturi mă privești. No. 14 Când sunt prididit de dor Nici noaptea nu pot să dorm, Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să iasă, Să spue ce dor Mă face să mor, În inimă-mi este Răul făr de veste. Întreb. De ce să fii iubit În gânduri risipit? Răsp. De voi mi ie teamă, Vă spui voi dați seamă, Să nu cutezați Suspinul să-mi furați. Ah, cuget putere, Când mințile-mi piere, Uită că mă vrea Cu moarte mai grea Pe mine să piarză, Pe voi să vă arză. No. 25 Acum orice ceas și ori ce minut Asupra mea vrăjmaș s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pîrguește. Pomul că s-au scuturat 439 {EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima mea s-au înfipt Un groaznic ac cumplit Și acul în mine au rămas Și plâng cu mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sufletul meu Rămâne când plec eu, Fără ea nu e noroc Pustiu sunt în orice loc, Fără ea, împărăție Ardere-ar, fire-ar pustie, Pân va fi a mă întoarce Ochii mei nu se mai stoarce; Plângeți, plângeți ochișori, În suspinuri fiți mai ușori, Va norocul cel tiran Minutul să-mi fie an, Veacul va să-mi fie căznit, Ahtul meu n-are sfârșit. No. 45 Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sufletul meu Rămâne când plec eu, Fără ea nu e noroc Pustiu sunt în orice loc, Fără ea, împărăție Ardere-ar, fire-ar pustie, Pân va fi a mă întoarce Ochii mei nu se mai stoarce; Plângeți, plângeți ochișori, În suspinuri fiți mai ușori, Va norocul cel tiran Minutul să-mi fie an, Veacul va să-mi fie căznit, Ahtul meu n-are sfârșit. No. 45 Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 447} Cunoscut fac Dumitale vai, vai, vai, Că mă aflu-n mare jale, Necontenit trăiesc în chinuri, În oftări și în suspinuri. No. 48 Ce fără de gust viață Când nu e de față Ceea ce o slăvesc, Nu-mi aflu odihnă, Nici un loc de ticnă Să mă mulțumesc. Orice desfătare Neagră mi se pare Fără ea când sunt, Ea dacă lipsește Nu mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așteptare de fericire, Mai bine moarte vino degrabă ah! Și aleargă ah! de mă scapă. Fie-ți milă, soro, de mine. Ah, lelițo, frumusețe scumpă, ah! A ta lipsire rău mă usucă, Păcat de mine să viu în chinuri, În suspinuri și-n leșinuri, ah! Fie-ți milă, soro, de mine. No. 50 Cât mi-e de urât când sunt făr-de tine, Toate pre pământ moarte-s pentru mine, Ori și unde - aș fi dacă nu ești față Parcă-s prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cât mai tare Să-i dau dulce sărutare. 464 {EminescuOpVI 465} No. 73 Doamne, -naltule-mpărat, Cel ce ființă mi-ai dat, Ție, mă rog plângând Ca din naltul cer privind Să mă scapi dintr-acest chin, Dintr-acest dor și suspin, Că alt ajutoriu nu găsesc. Ție, dar mă cuceresc, Izbăvește - a ta zidire De-atîta rea chinuire, Căci mi s-au urât trăind, Tot plângând și tot oftând, Mîntuiește-mă de toate, Trimite-mi o scurtă moarte, Curăță-mă din cei vii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noroc Voiește cu acest mijloc A-mi da chinuri ne-ncetat Ca unui rău vinovat. Ci, decât așa viață Să trăiesc fără dulceață, Făr-de aceea ce-o iubesc, Mai bine să mă sfârșesc. Ca să scap dintr-aste chinuri, Dureri și dese suspinuri. No. 74 Haină ești la toate la câte te-am rugat, Mi-ai zis că nu se poate, mă mir ce ți-am stricat (lipsește) No. 75 Vedeți pe acea stâncă Viteazul mândru nengrijat, În pușcă s-a răzimat Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și urcă în pat. Motanul adormise în fotoliu. ― Ce să-ți fac, dragul meu, dacă bei... Am să-ți povestesc mâine Scufița Roșie. Eu voi citi puțin din Loti... Pêcheur d'Islande. Are pagini a-do-ra-bi-le. Deschise cartea și cu un suspin începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gândi exact la fel. Raul Ionescu oftă. Bătea darabana pe marginea mesei privindu-l lung. ― O să ți se pară cinic probabil, dar rahatul în care sîntem nitrați până în gât nu ne îngăduie să fim milostivi. Florence reuși să articuleze printre suspine: ― Să nu te gândești la noi, Sandi, sîntem bătrâni. Tu... ― Cred totuși că exagerezi, reluă Raul Ionescu. La urma urmelor, ajungi în străinătate împreună cu familia. Un pilot nu moare de foame nicăieri. Cârnul interveni generos. Părea emoționat. ― Dacă vrea, îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea a migdale amare. * "Nenorocita, gândi Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală, inutilă. Unde se duc viețile goale, inutile?" " N-a știut să se păzească, gândi Grigore Popa. Lucrurile se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se mișca dezordonat. Murim ca muștele! Nici n-a apucat bine nenorocita să spună de Miliție că a și mierlit-o! E cumplit! ― Cretin! scrâșni Grigore Popa. ― Nu cred că de aceea a murit, reuși să spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire pârâi. ― Ce bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania Lupu își ridică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
arogă privilegiul independenței de acțiune, dar și al nobleței capabile de sacrificiul suprem, ei navighează în această mare terestră arsă de soare cu aceeași energie cu care Corto sau Rasputin se devotează întinderii lichide. Războinicii din jeep-uri sunt ultimul suspin al unei lumi ce refuză mecanizarea morții, imaginând lupta ca pe un turnir ce se supune codului onoarei aristocratice. Aparent dezabuzați și nedisciplinați, ei sunt croiți din aceeași materie din care este alcătuită fibra mitică a acelui imaginativ și charismatic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la rândul său, spre a înlătura pe cei care se avântă către pisc. Expediția lui Edmund Hillary este mai aproape ca niciodată de a atinge punctul refuzat celorlalți. Jocul de magie inutil al lui Tobey este, poate, cel din urmă suspin al Agarthei. Aventuri și penumbră (Omul din Noua Anglie, Legionarul) O aventură americană Prin Omul din Noua Anglie, Dino Battaglia își reconfirmă apartenența la familia de artiști ai prozei grafice ce acordă genului, în Italia postbelică, noblețea visătoare a imaginii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bucurie, fiindcă totdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, "acum, salt!", și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucît le înțelegeam mai puțin. Acum... dar, vorba Călugărului, fiecare își face Dumnezeu din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trăi? Revoltă? Sau scîrbă? Când ne atinge într-un fel sau altul direct, moartea arată ceea ce este de fapt: un scandal. Atunci, în sfârșit, ne dăm seama că nu există moarte normală, nici măcar când omul își dă sufletul cu un suspin la o vârstă respectabilă, și că morțile revoltătoare nu se mai ascund în haine de călugăriță, venită, chipurile, de la Dumnezeu, ci țopăie nerușinate, silindu-ne să întoarcem privirea. Sânt vinovat oare că n-am avut tăria să mă uit? Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un pic. Doamna Reilly zâmbi spre tânăr. Hai să-ți plătesc o băutură, drăguță, în locul ăleia pe care ai vărsat-o. Iar eu cred c-am să mai iau un Dixie. — Trebuie neapărat să plec, o refuză tânărul, cu un suspin. In orice caz, îți mulțumesc. — Pe-o noapte ca asta? se miră doamna Reilly. Nu lua-n samă ce-a zis Ignatius. De ce nu stai să vezi spectacolu’? Tânărul rostogoli ochii spre cer. — Zău așa, își întrerupse blonda tăcerea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ți-o prezint pe domnișoara Trixie, una dintre angajatele noastre cele mai vechi. Îți va face plăcere să o cunoști. Domnișoara Trixie adormise, cu capul ei alb printre ziarele vechi de pe birou. — Da, spuse în cele din urmă cu un suspin domnișoara Trixie. A, tu ești, Gomez. S-a făcut deja ora să plecăm? — Domnișoară Trixie, iată pe unul dintre noii noștri angajați. Ce băiat mare și frumos, spuse domnișoara Trixie, întorcându-și ochii urduroși spre Ignatius. Bine hrănit. — Domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gunoi, să mă țin după marinarii din flotă. Mama mea avea dreptate. Liniște, porunci domnișoara Trixie, de data aceasta mai sever. Sunteți cei mai zgomotoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Doamna Levy căzuse pe un scaun, spunând printre suspine că nu-i mai rămâne decât să vândă produse Avon. — Dumneata ce știi despre asta, Gonzalez? îl întrebă domnul Levy pe șeful de birou ale cărui buze se albiseră. Nu știu absolut nimic, răspunse cu voce slabă Gonzalez. E prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
auzit sunetul ăla rău prevestitor? Crac! Parcă mi-a răsunat direct În inimă! E deochiul cuiva, atât de invidios și de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Ori de câte ori se spărgea un pahar sau o oglindă, Petite-Ma scotea un suspin de ușurare. La urma urmei, având În vedere că nu puteai șterge pur și simplu oamenii răi de pe fața acestui pământ care se Învârte nebunește, era mult mai bine ca deochiul lor să fie Închis Într-o cușcă de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
respirat adânc și a ridicat bărbia ca și când acela ar fi fost un semn al forței sale lăuntrice. Însă, de data aceasta, ceva nu a mers deloc cum trebuia și aerul pe care Îl reținuse În plămâni năvăli afară ca un suspin. Doctorul nu a părut deloc surprins. Era deja obișnuit. Femeile plângeau Întotdeauna. — Haide, haide, spuse el, Încercând s-o consoleze pe Zeliha, În timp ce-și punea o pereche de mănuși chirurgicale. O să fie bine, nu-ți face griji. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Stamboulian știa ce avea să spună rodiul și cum Începea ultima poveste, Însă Înainte să apuce să o pună pe hârtie, undeva ceva a căzut pe jos și s-a spart În bucăți. În mijlocul zgomotului urechea lui a prins un suspin; deși era scurt și Înăbușit a recunoscut imediat plânsul soției sale. A sărit În picioare, s-a desprins cu totul de abisul scrisului și a ieșit la suprafață ca un pește mort. Pe când se năpustea spre scări, Hovhannes și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]