2,825 matches
-
război cu separatiștii de peste Nistru și am înțeles că dorința mea este obturată de un viitor incert. Florile de pe podurile de peste Prut au luat-o la vale, n-a avut cine să le adune într-un buchet, deși poetul Dabija suspina cu amărăciune: „Dor îmi e de Dumneavoastră Ca unui zid de o fereastră”. S-a spus cu oarecare îndreptățire că s-a ratat o ocazie cu podurile de flori; ne-am fi putut uni atunci în baza unui entuziasm general
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-se unul de altul. Alții se sprijineau pe pereți, încercând să se ridice și cădeau în cap sau se îndoiau ca lumânările înmuiate de căldură, în sfeșnic. Alții, cu gurile căscate ca niște hăuri, cu ochii prăbușiți în găvanele orbitelor, suspinau: „Apă..., apă...”. Moartea le alina orice suferință. Acum nimeni nu știe ale cui sunt coastele rupte care sparg, primăvara după ploaie, grămezile de bolovani. Ale cui sunt gleznele risipite printre ierburi sau fruntea albă de var, ca un pietroi tocit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îndrepta spre una din cruci. Dar trecând pe lângă picioarele Mântuitorului se lovi ușor cu cotul de genunchiul Lui însângerat. Un fior îl străbătu din creștet în tălpi și, înainte de a-și întinde mâna în cruce, se trezea în sudoare și suspină. Mântuitorul, iubindu-L, îl chema alături de El, în jertfa de ispășire. Biserica din colonia din Bărăgan Dimineața fu eliberat și trimis pe jos din colonie; se gândi unde s-ar putea duce. Apucă un drumeag spre nord, printre lanurile de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Psalmul 1 și imnul „Iată, Mirele vine în miezul nopții” și se crease o atmosferă de mare înălțare sufletească. Hamalul, care ascultase transfigurat, izbucni deznădăjduit: Ah! Ah! București, București! Mahalaaa... mahalaaa, cârnații tăi, mahala, mahala... Aleluia, aleluiaaa! S-a prăbușit suspinând. Am rămas stupefiați. Ne-am uitat unul la altul și-am zis în gând, „Doamne, iartă-l!”. Ei, ce să faci! Fiecare cu psalmii lui!, zise profesorul Moțu, pe fază. Hamalul se uită strâmb: „Da? Las’ că ți-o coc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cădelniță spre cer. Și din fiece dezastru și crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru și fă zâmbet înțelept! Cântec pentru liniștea sufletului de Radu Gyr N-ai dezmierda, de n-ai știi să blestemi. Surâd numai acei care suspină. Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pic scămoșat și-i crește mai curând într-un soi de cârcei răsuciți decât în bucle.) Când Lizzie e fericită, fața ei e vizibil luminoasă și veselă. (Pe scenă, în vremea când arăta foarte bine, fața ei făcea publicul să suspine de plăcere.) Și acum e încă atrăgătoare, deși și-a îngăduit să se neglijeze și să-și iasă din formă. Orice școală de artă dramatică îți impune disciplina fizică; actoria este o disciplină fizică. Femeile din teatru se străduie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
brațe și mi-a îngăduit s-o cuprind, rămânând însă rigidă, cu capul plecat. Mi-am plimbat mâna pe spatele ei, lipind-o și mai mult de mine, simțindu-i căldura dulce a trupului, atingându-i genunchii cu genunchii mei. Suspină [i își întoarse capul într-o parte, dar brațele încă îi atârnau inerte. Căldura trupului ei, sub pânza subțire a rochiei, mă făcu să închid ochii și aproape să uit de planul meu, de urgența lui. — Oh, Hartley, dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
altul, cine, fiecare etc.), altele, mai ales, sau numai, poziția de determinant (altceva, oarecare). În poziția de determinant, pronumele nehotărât realizează toate funcțiile substantivului: • complement (direct, indirect, de agent, de reciprocitate): „Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...” (M. Eminescu, I, p. 107), „Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el ședea în casa preotului bătrân.” (Idem, Proză literară, p. 30). Complementul de reciprocitate se realizează în mod frecvent ca un complement dezvoltat prin pronumele nehotărâte unul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumscris sferei subiectului. Fac parte din această categorie: • verbe existențiale: a exista, a fi, a trăi, a muri etc. • verbe de stare, expresie a vieții psihice a omului sau a unor manifestări de natură fiziologică: a râde, a plânge, a suspina, a boli, a respira, a dormi, a tuși, a strănuta etc. • verbe de devenire: a deveni, a adormi, a se ticăloși, a roși etc. • verbe de acțiune - de natură onomatopeică: a măcăi, a fâlfâi, a gâgâi, a mieuna etc. Planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se caracterizează printr-un conținut lexical care reflectă implicarea a doi agenți, în ‘reciprocitate’, în desfășurarea unei acțiuni, el deschide câmp dezvoltării funcției sintactice de complement sociativ sau de reciprocitate: „Iar ea vorbind cu el în somn / Oftând din greu suspină.” (M. Eminescu) „Îmi pare că cineva îmi scutură Zilele mele frumoase Ce n-au semănat niciodată una cu alta.” (A.E. Baconsky) Dacă în planul semantic conținutul lexical implică trăsătura lexico-gramaticală tranzitivitate, câmpul lui sintactic este descris de realizarea funcției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vin primul prin zăpadă, chiar prin ger și promoroaca; Nici de viscol nu mă tem!” se fălea un ghiocel în discuția aprinsă ce-o avea c-un brebenel. „Sunt copilul primăverii, vin cu primele miresme port și nume de fetica!” suspina brândușa mică. De la mine-și ia culoarea marea, cerul necuprins! Dintr-un colț, o viorea Suspina de fericire, Măi aprinsă că o stea, Soarele pe cer urcând, Le surâde cald și blând. Luna martie Martie-a venit Zăpadă se topește
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
fălea un ghiocel în discuția aprinsă ce-o avea c-un brebenel. „Sunt copilul primăverii, vin cu primele miresme port și nume de fetica!” suspina brândușa mică. De la mine-și ia culoarea marea, cerul necuprins! Dintr-un colț, o viorea Suspina de fericire, Măi aprinsă că o stea, Soarele pe cer urcând, Le surâde cald și blând. Luna martie Martie-a venit Zăpadă se topește Prin grădini acum Iarbă se ivește. Dragii de copii, Veseli și zglobii, Poartă mărtișoare Cruci și
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Milescu, „Realitatea”, 8 mai 1993, p. 2 36 Primăvară culturală bucureșteană - „Adevărul”, 4 mai, 1993, p. 4 37 Gala primăverii - „Libertatea”, 4 mai 1993 38 „Un copac cu flori” - Ion Segărceanu, „Dimineața”, 11 iulie, 1993 39 Flacără dintr-o culoare „suspinată” - Gloria Lăcătușu, „Opinia”, 16 iunie, 1994 40 „Saloanele Moldovei” - „Opinia”, 9 mai 1994 41 Salonul de vară al artiștilor plastici independenți - „Opinia”, 18 iulie, 1994 42 Poetul „sfârșitului continuu” (Bacovia), Galeriile Alfa Bacău - Angela Calapod, „Tribuna”, 22 dec., 1994, p.
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
s-au întrecut să înalțe ode licorii cu luciri chihlimbarii. Pentru că Domnia este și un excelent memorialis t. „Cu vinul petrec/ Și astăzi, și mâine,/ Guvernele trec/ Cotnarul rămâne...”, cugeta poetul Cătălin Bordeianu. Un alt autor al vremii, Vasile Pintilie, suspina: „Când sufletul mi-e pus pe jar/ Și vinul dulce pare-amar/ Mă-ntorc cu gândul la Cotnar”. La lansarea cărții (care a avut loc la producător, în prezența a peste 300 de invitați), Valeriu D. Cotea mărturisea: „Cotnariul îmi dă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sălbăticiile săracei Moldove. Mai mult decât suspinurile și plângerile instrumentelor îl interesau chipurile negre cu ochii scăpărători ale robilor și zdrențele lor peti cite și felurit colorate și gurile lacome cu dinți albi de fiară tânără. „De ce-or fi suspinând așa acești țigani, se întreba într-una, fără să afle răspuns, abatele; și de ce s au întristat tovarășii m ei? De ce mai ales plânge acest popă, cu coama împletită și cu barba fără sfârșit?” - Vinul însă e fără rival... vorbi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
își porniră din nou tânguirea lor bizară - ca un freamăt al pădurilor și ca un susur teluric. Dar beizade Alecu zvârli între ei oala, care se făcu țăndări, și ei amuțiră, plecându-și grumazurile. - O, prietinule al meu neprețuit - zise suspinând beizade Alecu, plecându-se spre abate și cuprinzându i palmel e pline și moi ca niște pâniți proaspete - dă-mi voie să-ți spun Domnul că te-a făcut om și nu fiară - franțuz și nu moldovean - nobil și nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
puțină minte - căci îmi plac prea mult petrecerile și vinul. Ai să înțelegi îndată de ce-ți spun toate acestea, când vei afla că dragostea de care îți vorbesc o am cu domnița Catrina , fata lui Duca-Vodă. Domnul de Marenne suspină, neavând nimic de a dăugat acestei catastrofe. Beizade Alecu urmă, râzân d cu amă răciune: - Să nu crezi, iubite domnule de Marenne că nu-mi dau socoteală de ce spun. Dar tocmai starea în care mă aflu îmi îngăduie să-mi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
SFÂRȘITUL UNEI ZILE DE TOAMNĂ Coboară umbrele înserării. Mingea de foc a soarelui se rostogolește printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor cad una câte una, formând un covor foșnitor. Miroase a pământ ud după ploile din ultima vreme. Izvorul suspină, iar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase, păsărelele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună risipește din întunericul nopții raze blânde ce acoperă pământul. Liniștea coboară
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
fereastră. Bine ai venit, primăvară ! Alexandru Purice BASMUL TOAMNEI După o vacanță lungă, de neuitat, a venit în sfârșit toamna. S-a așezat încet plapuma caldă de frunze. Miroase a pământ reavăn după ploile din ultima vreme. Izvoarele încă mai suspină, dar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase, păsărelele adorm în pomii dezgoliți. Umbrele prelungi se întind pe trotuar. Priveliștea e încântătoare.În fața ochilor, apar nuanțe de culori diferite care îți încântă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
SFÂRȘITUL UNEI ZILE DE TOAMNĂ Coboară umbrele înserării. Mingea de foc a soarelui se rostogolește printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor cad una câte una, formând un covor foșnitor. Miroase a pământ ud după ploile din ultima vreme. Izvorul suspină, iar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase păsărele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună risipește din întunericul nopții raze blânde ce acoperă pământul. Liniștea coboară
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
prezențe angelice, întreg universul poetic fiind cuprins de hierofanie. În „Luminătorul”, de exemplu, surparea este transformată, prin arta poeziei, în frumusețe sufletească: „Au curs cărămizi și moloz puzderii, S-a zguduit din temelii clădirea vieții, Au curs lacrimi multe și suspine, Dar prin spărtura facută-n mine, Ca printr-un ochi de geam în zidul greu, Soarele a năvălit înlăuntrul meu. Și cu el odată, Lumea toată... Îngerul luminător a zburat aiurea, Lăsându-și infiptă securea; Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
timpul n-o avantajează, oricât ar vrea cineva să ne convingă de contrariu - dorește ca alegerile pentru viitorul Forum legislativ să aibă loc imediat. Amânarea acestora ar putea face ca până la toamnă toată lumea să asculte romanțe ca altădată și să suspine pe frumosul vers: S-au scuturat toți trandafirii. Orice este posibil cu tenacitatea președintelui nostru și cu serviciile (secrete) de neprețuit ale domnului Măgureanu. În plus, aflăm că Procuratura va începe și ea să lucreze - tocmai acum - pentru a stabili
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
stinge Și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat, Biet sufletu-mi, de tine însetat, Pornește, rătăcind, până te-atinge. Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge Tot ce atâta vreme-am căutat Și pentru care-atât am suspinat, Încât credeam ades că mă voi frânge. O, somn dorit, o, noaptea mea prea bună, Plăcut repaos, dulce liniștire, Dă-mi visul meu de fiecare noapte. Când inima, iubindu-te, nu poate În adevăr să afle fericire, Tu cel puțin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la codeală. A țâșnit din brațele ocrotitoare ale stăpânei și într-o clipită a dispărut între frun- zele copacului. Copac din care se și deprinseseră câteva păsărele. Jos, la rădăcinile copacu- lui, doamna își freca, cu dispe- rare mâinile și suspina înăbușit. Se uita în stânga și-n dreapta, în speranța vreunui ajutor. Numai că nu se afla nimeni prin preaj- mă, iar domnul cel amabil și cu mobilul la el dispăruse demult. Plângea sughițat și abia auzit, cu ochii în palme
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul dans modern” (Remi Hess), valsul a fost introdus în saloanele romînești „cam pe la 1820”(Teodor T. Burada, „Dicționar muzical”, în Opere, 2, Ediție critică de Viorel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]