7,135 matches
-
boașele și viitorul din ele, traheea și laringele și sucurile și mucilagiile și ganglionii. Mi-a topit dinții și globii ochilor și stâncile urechii interne. Mi-a distrus liniile vieții din palmă, m-a scos, m-a anulat, m-a sustras, m-a ridicat, m-a ales. Și m-a reîntors la ce fusesem dintotdeauna, ce nu încetasem să fiu, ce aveam să fiu pentru o mie de veșnicii, pentru un eon de eoni: plete de aur până la brâu, sâni rotunzi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
caiete, hârtii, Trebuie să fie cu o copertă albastră, dau hârtii la o parte, creioane, cărbune, tot felul de nimicuri în sertarul de birou, scotocesc cu grijă, despart cu multă greutate hârtiile, Ăsta o fi! Îi văd colțurile albastre, îl sustrag de pe fundul sertarului, răvășind totul, îl am acum în mână, L-am găsit! i-l întind așezându-i-l în brațe, Hm, prea bine! Ăsta e! îl simt, Hai afară să-mi citești! Bucuros ca un copil care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe care nu voiam neapărat să le țin minte, cine știe! Oricum nu asta contează, s-ar putea ca întâmplarea pe care ți-am spus-o adineauri să nici nu aibă vreo legătură cu îndemnurile mele romantice de a mă sustrage cu atâta detașare apolinică, Și eu aș vrea să-l întreb pe Theo ce înseamnă această detașare de care, din vraja, continuă el apăsând ironic pe fiecare cuvânt, formelor cvasi-perfecte ale naturii umane, corectează! feminine! 26 februarie, îmi arunc privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să plec la nunta Corinei, 11 mai, atâtea iluzii în jurul meu încât stau să mă întreb dacă nu sunt și eu o iluzie a ceva mult mai profund și mai real decât mine, aforism, nu sunt real decât în măsura în care mă sustrag realității înconjurătoare tinzând spre altceva, particip la real atunci când cele două planuri distincte, eu și cosmosul, se intersectează într-o mulțime de puncte, linia de intersecție, participarea la real, Definiție a geniului, suprapunerea perfectă a celor două planuri, participare absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a început să urle, râzând la fiecare lucru pe care îl spunea Marcus. Când, în ropote de aplauze, Marcus s-a întors la masă, Clodagh a plonjat în brațele lui și a spus: —Ai fost absolut CRIMINAL! Marcus s-a sustras gentil din brațele ei și s-a îndreptat către scaunul de lângă Ashling. În timp ce se așeza, a strâns-o de mână și i-a aruncat un zâmbet secret. — Are dreptate, murmură Ashling. Chiar ai fost criminal. —Mulțumesc, mormăi el. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Era imposibil. Nu putea să fie singură și nu putea să fie cu nimeni altcineva și, pentru o clipă îngrozitoare, s-a întrebat dacă nu cumva cedează nervos. Acest gând chinuitor a ținut-o captivă, până când a reușit să se sustragă din îmbrățișarea patului. Cedarea nervoasă era chiar mai neplăcută decât obligația de a ieși. Marcus a sunat după-amiază și, în ciuda celor întâmplate, fiecare celulă din corpul ei a cântat la auzul vocii lui. Era înnebunită după el, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rămân la Roma, are să izbucnească un război civil. Într-o zi - „un eveniment neașteptat, care ne-a neliniștit pe toți“, notă Drusus -, Tiberius îl invită pe Nero la Capri, împreună cu tânăra lui soție; o invitație de la care nu se putea sustrage. Și nu fură deloc fericite saluturile și îmbrățisările mamei și ale celor doi frați care îl priveau cum pleacă. Îndată ce casa nu mai răsună de glasul puternic și de râsetele lui Nero, Drusus deschise jurnalul. Iar Gajus, căruia îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nero“, gândi Gajus. „L-a invitat, a pus să fie spionat, l-a ucis.“ Gândul îi îngheță sângele în vine; îi veni să fugă, așa cum fugise, zadarnic, Drusus, și își dădu seama că era un impuls nebunesc: puteai să te sustragi voinței lui Tiberius doar prin sinucidere. Tinerețea îl făcu să alunge acel gând; Antonia observă umbrele de pe chipul lui, îl îmbrățișă cu duioșie și îi șopti: — Simt că n-ai de ce să te temi. Lui Tiberius nu i-ai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
află cu ușurare că Împăratul accepta să-i primească. Cu o ușurare la fel de mare primise și el vestea sosirii senatorilor. I-au explicat că domnia lui Tiberius însemnase pentru ei toți o spaimă continuă, că le fusese imposibil să se sustragă voinței lui și că acum le aduceau mulțumiri zeilor că se aflau sub blânda lui putere; la urma urmei, sugeră cu delicatețe cineva, ei toți îl aleseseră în unanimitate... Îi jurară credință veșnică și îl implorară să le acorde clemență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau ce voi spune Într-o Împrejurare sau alta. În felul acesta, nu voiam să mă las surprins de real; de fapt, eu demontasem deja mecanismul oricărei Întâmplări posibile pe care o trăisem În abstract, astfel că puteam să mă sustrag repetării acesteia. Mi se revela ceva extraordinar. Dacă până atunci eram prea lent În Înțelegerea regulilor unui joc și, mai ales, Întârziam În aplicarea acestora, acum mi se părea că eu sunt inventatorul tuturor regulilor și, de aceea, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian, mă tortura intuiția că literatura nu poate fi separată de manifestarea unei transcendențe ascunse. Când lumea te asaltează doar ca extază pură, nu vrei să pătrunzi În atelierul marelui Creator. Atunci te sustragi violent din real (la acea vârstă, existența este inconștientă; se trăiește singură sau te trăiește!), pentru a te lăsa pradă doar imaginarului. Acesta Îți propune o existență misterioasă, atât de puternică, Încât viața ta nu are nici un preț, pe lângă posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la un compromis permanent, numai spre a perpetua specia. Simt o inhibiție inexplicabilă la solicitările zeului Amor. Probabil astfel se explică de ce activitatea aceasta nu mă preocupă deloc și aș putea să renunț definitiv la ea, chiar prin a mă sustrage imperativelor procreative. (azi) Ce se mai Înțelege prin poezie modernă azi, dacă Mallarmé publică deja În 1897, În revista Cosmopolis, poemul Un coup de dés jamais n’abolira le hasard? Rămân surprins de mișcarea simultană a tuturor elementelor textului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Pe cât ne legăm?“, mai Întreabă A. ca o negustoreasă „Pe vreo șase luni“. „De acord.“ (ieri) Axiomă: dacă eu știu că pot să am femei câte vreau, nimeni nu mă poate obliga să pun În practică acest lucru. A mă sustrage conștient, a mă izola, a mă deplasa În direcția contrară, iată adevărata putere! (azi) Sadoveanu a Încercat probabil să dea o sinteză a noastră, așa cum a făcut-o Thomas Mann. Întrebarea este În ce măsură a și reușit? Da, Creanga de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Simți o răsuflare sau o atingere ușoară pe gât. Se răsuci brusc, tremurând de groază și ținând strâns cu ambele mâini arma din toc, amintindu-și cât de ușor i-a fost Karei să le atragă atenția și să-i sustragă arma din toc. Câteva persoane se aflau acolo, dar nimeni nu părea că s-ar fi furișat prin spatele ei atât de aproape. Sau poate că vreunul din ei o făcuse? Un om se depărta șchiopătând. Nu putea fi Magicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cort, Kara așteptă câteva secunde și porni decisă spre intrarea angajaților. Îi zâmbi paznicului, care îi zâmbi la rândul său, privind doar în treacăt către centura ei, unde acum avea ecusonul angajatului francez sau canadian, pe care reușise să-l sustragă cu ușurință atunci când arătase spre acea rulotă și pusese întrebarea despre casa de bilete, întrebare prostească, dar cu care își atinsese scopul de a-i distrage atenția. Prima regulă, prietene, gândi ea: niciodată să nu te pui cu cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu leșin. M-a impresionat teribil să văd ghemotocul acela negru, între sânge și sexul epilat al soției mele. Aș rămâne bucuros afară, mă sperie povestea asta poetică și violentă în același timp, dar știu că nu pot să mă sustrag, pentru Elsa este important ca eu să fiu acolo. Există o forță teribilă în jur, înregistrez profund această vibrație misterioasă, un ultrasunet care captează ființa mea adultă în cristalul în care începe viața. Și așa mă trezesc înăuntru, în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ochii noștri libertatea, frumusețea și puritatea, În timp ce gândacul devenise Întruchiparea a tot ce era detestabil. Care fusese totuși cauza morții? Fima Își aminti că dimineață, când ridicase pantoful asupra lui Troțki și se răzgândise, făptura nici măcar nu Încercase să se sustragă destinului. Poate că era deja bolnav, iar el nu făcuse nimic să-l ajute. Fima se aplecă și, cu multă delicatețe, adună gândacul Într-o bucățică de ziar strânsă ca o pâlnie, dar În loc să-l arunce la gunoi, Îi săpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mine. Că noi am fi fost cel mai elocvent exemplu de diletantism cu care ar fi cazul să se termine odată. De la începuturile cercetării preistoriei au existat unii amatori molipsiți de morbul colecționării, așa, ca acești doi elevi care au sustras științei descoperiri arheologice importante. Prin săpăturile noastre - lipsite de cunoștințe academice elementare - nu s-a făcut decât să se distrugă ceea ce pentru știință ar fi putut reprezenta o valoare inestimabilă: necropola. Și cuvintele lui scăpărau în sală, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a decis când tata îl lăsase baltă după întâmplarea cu aparatele de siguranță; se simțea ca odinioară, când bunicul și „Oha“ hotărâseră că trebuia să se facă desenator de mașini în loc de grafician și se hotărâse să emigreze spre a se sustrage „influenței acestor H. și a lumii lor de mașini“. Se căsători cu Laura, trecu Atlanticul, unde au emigrat atâția în ultimii ani, ca să urmeze acolo Academia de Arte și să devină ce-și dorise dintotdeauna. Eu însumi voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să-i admir ultimele bijuterii, - niște pietre enorme ce i s-au extras din ficat, și pe care le păstrează într-o cutiuță de argint, capitonată cu atlas. Ferdinand Sinidis încercase, ca de obicei, și de astă dată, să se sustragă de la chestie. Simțeam că ține să-mi ascundă un amănunt din viața lui Rudolf, care începuse să mă intereseze. Hărțuit de insistența mea, se hotărî cu greu să-mi povestească ultimul și cel mai tragic amănunt: „Ziua bună se cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un punct În care Îi spuse: — Nu-mi mai arăta. Acum trebuie să Îți găsești singur drumul. Dă-mi-l să-l citesc după ce Îl publici - căci sunt sigur că va fi publicat. Spusese aceasta În parte pentru a se sustrage sarcinii de a mai acorda romanului lui Du Maurier timp și atenție, pentru că era acum preocupat de un nou proiect propriu: voia să devină dramaturg. 4 Teatrul Îl fascinase Întotdeauna. În copilărie, la New York, el și William erau duși adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din evidența contabilă această pierdere, mă simt ca și când m-aș fi pierdut și pe mine în repetate rânduri. Căci ce anume mâzgăleam eu în timpul unor pauze mai lungi sau mai scurte, pe hârtie liniată? Care erau evadările mentale care mă sustrăgeau lucrurilor ce se întâmplau în realitate sau care mă fărâmițau în plictiseala ce apărea de îndată ce așteptam să sosească fie veșnicul întârziat, fie bucătăria de campanie, fie ordine care să ne trimite în cutare sau cutare direcție? Oare vremea ce anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă fac, din punct de vedere profesional, cum ar veni? Oricât de senzual ar luci straturile de sub foi, despre asta ceapa nu știe nimic. Numai spații goale printre pasaje de text ciuntite. Doar dacă nu cumva interpretez lucrurile ce se sustrag ca ilizibile, și mi le potrivesc eu cumva... În amintirea mea acoperită de un moloz altfel sortat, am făcut-o sau vreau să o fi făcut pe Inge să râdă, nu mai știu cu ce, dar ea pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am reușit să-i dau administratorului Academiei de Artă o colecție de timbre plină de rarități din perioada orașului liber, salvată de mama din harababura izgonirii, în schimbul unui set complet de dotări pentru atelier. Din depozitul din subsol el a sustras o capră de modelaj, două discuri rotative, mai multe compasuri de metal și un șevalet care, astăzi, fără ca eu să știu cine mi l-a trimis atunci când m-am mutat, încă mai stă în atelierul meu din Behlendorf purtând inscripția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
A pretins că fusese grăjdarul și apoi amantul prințesei Klavdia Fiodorovna; cu un cinism care mi-a evocat cele mai Îndrăznețe pagini din Gil Blas de Santillana, a afirmat că, Înșelând Încrederea prințesei și a duhovnicului ei, părintele Abramowicz, Îi sustrăsese acesteia un vechi diamant uriaș, un non-pareil care din pricina unei singure tăieturi defectuoase nu era cel mai valoros din lume. Trecuseră douăzeci de ani din noaptea lor de foc, furt și fugă; În răstimp, valul roșu Îi alungase din Imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]