4,810 matches
-
încât Cazimir al III-lea ceru grabnic ajutor de la Roma. Papa Benedict al XII-lea răspunse imediat. La 1 august același an, el însărcina pe arhiepiscopul de Gniezno și pe episcopii de Cracovia și Wrotlaw să predice o cruciadă împotriva tătarilor și necredincioșilor, care amenințau deopotrivă regatele Poloniei, Ungariei și Boemiei. La 16 septembrie 1340, Marele Pontif scria personal lui Uzbek. Prin noua solie, Papa amintea hanului despre bunăvoința lui anterioară față de supușii catolici și-l ruga să ordone dregătorilor săi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și atras dinspre Apus pe uscat, intervenția regatelor catolice, Ungaria și Polonia, iar dinspre nord-vest, a ducatului Lituaniei, care până la urmă avea să se termine cu smulgerea de sub suzeranitatea mongolă a Haliciului, Moldovei, Țării Românești, Podoliei și Ucrainei. ROMÂNII ÎNTRE TĂTARI, UNGURI, POLONI ȘI LITUANIENI 1340-1359 Rivalitatea latentă existentă între partizanii religiei mahomedane și adepții acelei catolice, constatată anterior și semnalată numai sporadic, în anul 1314, la Cetatea Albă și în 1340, la Siret, chiar în Moldova, afară de alte cazuri petrecute
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Comerțul se desfășura în liniște în Crimeea și în anul 1342, Gianibek confirmă privilegiul venețienilor din Tana, din Chilia și Vicina. Mersul normal al lucrurilor a fost întrerupt deodată de o ceartă iscată în Tana, între venețianul Andreolo Civrano și tătarul Kodja Omar, care, degenerând în bătaie, s-a terminat cu uciderea celui din urmă. Acest eveniment a fost suficient pentru a ridica populația mongolă a cetății împotriva europenilor catolici și un prilej pentru marele han de a declara război Veneției
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dragoș și colaboratorii săi maramureșeni dintre Siret și Carpați și pătrund în Transilvania. Cronica din Prejmer pune data incursiunii tătare chiar în anul 1342 și scriu că satul lor a fost ars de moldoveni. Alte cronici saxone scriu că năvala tătarilor în Transilvania s-a petrecut când Ludovic avea 17 ani și a urmat la tron tatălui său, ceea ce cade tot în anul 1342. Iosef Teutsch povestește că invadatorii au pătruns în Țara secuilor, deci pe valea Trotușului, prin strâmtoarea Ghimeș-Palanca
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dezlegare de a consuma carne în „timpul păresimilor sau în alte zile în care mâncarea cărnii este oprită de hotărârile Sfintei Biserici Romane”, „precum și iertarea de păcate pentru acei care „ar muri întru apărarea credinții catolice... în lupta împotriva schismaticilor, tătarilor și păgânilor. Prinsă cu problemele ei, Curia papală se mișca greu în acele vremuri de certuri și cererea regelui a fost înregistrată abia în mai 1343, când Ludovic se afla în inima Transilvaniei, la Sântimbru, lângă Alba Iulia, după ce călătorise
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din Maramureș și Bereg. Știind că este făcută în folosul regatului ungar, Bogdan din Cuhea, în afară de refuzul său de a executa ordinul comitelui regal, suprapus peste voievodatul său de Maramureș, a produs turburări, paralizând mobilizarea românilor, a zădărnicit campania împotriva tătarilor, programată pentru anul 1342. Pentru acest scop, el a cerut concursul voievodului român din Bereg (astăzi în U.R.S.S.), care mai luptase în contra tătarilor în anii 1334-1339, împreună cu Dragoș din Bedeu și fusese dăruit cu moșia Bilke. După înțelegerea cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
suprapus peste voievodatul său de Maramureș, a produs turburări, paralizând mobilizarea românilor, a zădărnicit campania împotriva tătarilor, programată pentru anul 1342. Pentru acest scop, el a cerut concursul voievodului român din Bereg (astăzi în U.R.S.S.), care mai luptase în contra tătarilor în anii 1334-1339, împreună cu Dragoș din Bedeu și fusese dăruit cu moșia Bilke. După înțelegerea cu acesta, el și-a trimis oamenii de încredere, concomitent cu invazia tătărască din iarna anului 1342-1342, să devasteze domeniile din apropiere de Baia Mare ale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de masă și în voievodatul de Bereg. Gândindu-se la consecințe, inimosul maramureșan a trebuit să treacă munții și să se adăpostească în Valahia Minoră, dintre Siret și Nistru, probabil la curtea din Hârlău. La întoarcerea din luptele pentru scoaterea tătarilor din Transilvania, din vara anului 1342, Ioan din Kelche, negăsindu-l pe Bogdan Voievod în Maramureș, a căutat să-și scoată pagubele pricinuite de la Crăciun din Bilke, acuzându-l în fața regelui de rebeliune și participare, alături de Bogdan, la arderea domeniilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
peste Carpați. Pentru a nu-i arunca și pe aceștia în tabăra lui Bogdan, el stinge acțiunea și întărește pe Crăciun și fiii săi în posesiunile lor din Bilke. În schimb, pe Bogdan, rebelul, care se asociase cu moldovenii și tătarii, regele îl declară vinovat de înaltă trădare „Boghdan quoxdam woyvoda de Maramarosio noster infidelis”. „Socotit ca rebel și cum regele nu-l poate supune, scrie N. Iorga, el apărând astfel și până la 1360, nu e de admis să fi rămas
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Lublin. De aceea, și insistența perseverentă a lui pe lângă Nicolae Alexandru Basarab. În această conjunctură internațională, Țara Românească a trecut de sub suzeranitatea mongolă în sistemul politic opus, devenind alături de voievodatele Transilvaniei, Beregului, Uggaea și Maramureșului avangarda orientală a Papalității împotriva tătarilor, prin intermediul Coroanei ungare. Mobilizați și îndemnați să lupte pentru o cauză care nu era a lor, românii, ajunși sub suzeranitatea ungară, vor muri pe câmpiile de bătălie, iar cu laurii gloriei lor se va împodobi Coroana ungară. Niciodată istoria nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
natură, și concretizat de către poporul român într-un proverb pregnant: „calul aleargă pentru a fi în timpul potrivit la destinație și crapă, dar călărețul ajunge”. Și proverbul se potrivește de minune cu soarta românilor, care au luptat în anii 1342-1359 în contra tătarilor, bulgarilor și lituanienilor, dar gloria a revenit Coroanei ungare. E de mirare că izvoarele istorice narative, scrise la Buda sau Vișegrad, nu vorbesc niciodată nimic despre faptele de arme ale românilor, care formau întotdeauna grosul oștilor feudale. Ele nu vor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
regale. Însemnările de la Curtea regală din Buda, inserate de către Ioan de Küküllo (Târnave) în cronica sa păstrată astăzi în mai multe variante, scriu că prima a avut loc în „anno Domini millesimo trecentesimo qudragesimo quinto”, după campania din Lituania. Năvălind tătarii în Regatul Ungariei, mai adesea în părțile de margine ale Transilvaniei și la secui, regele însuși a trimis pe viteazul și războinicul bărbat Andrei, fiul lui Laczk, voeivodul Transilvaniei, în contra acestor tătari cu nobili secui și cu oștire puternică. (Citește
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trecentesimo qudragesimo quinto”, după campania din Lituania. Năvălind tătarii în Regatul Ungariei, mai adesea în părțile de margine ale Transilvaniei și la secui, regele însuși a trimis pe viteazul și războinicul bărbat Andrei, fiul lui Laczk, voeivodul Transilvaniei, în contra acestor tătari cu nobili secui și cu oștire puternică. (Citește de români și saxoni). Și intrând cu putere în țara unde locuiau ei, i-a învins împreună cu principele lor cu numele Altamos, care a ieșit înainte cu multă oaste spre a le
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu putere în țara unde locuiau ei, i-a învins împreună cu principele lor cu numele Altamos, care a ieșit înainte cu multă oaste spre a le rezista în câmp. L-a decapitat pe principele lor și multe banderii și captivi tătari i-a adus majestății sale, regale, la Vișegrad”. Nici o aluzie la naționalitatea acelora ce formau oștirea puternică. Participarea lui Alexandru Basarab cu oastea Țării Românești în contra tătarilor în 1345 e în afară de orice discuție. Informat de aceasta, Papa scria, în noiembrie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în câmp. L-a decapitat pe principele lor și multe banderii și captivi tătari i-a adus majestății sale, regale, la Vișegrad”. Nici o aluzie la naționalitatea acelora ce formau oștirea puternică. Participarea lui Alexandru Basarab cu oastea Țării Românești în contra tătarilor în 1345 e în afară de orice discuție. Informat de aceasta, Papa scria, în noiembrie același an, regelui Ungariei că, auzind de dorința românilor de a accepta catolicismul, a trimis diferite scrisori „oportune” nobililor bărbați Alexandru Basarab și altora”. În această primă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Alexandru Basarab, pe care Letopisețul Țării Românești îl arată că a fost comandant suprem numit de Craiu. Expediția, întreprinsă în anul 1346 de către secui, unguri, cu mare mulțime de români, a desăvârșit și exploatat succesul obținut în anul anterior. Mulți tătari au fost uciși atunci și armele lor luate o dată cu turmele lor și cirezile de vite au îmbogățit pe luptători. La 15 august, regele aștepta la Vișegrad prezentarea trofeelor și a banderiilor de tătari captivi. Cu această ocazie, probabil, a înaintat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
exploatat succesul obținut în anul anterior. Mulți tătari au fost uciși atunci și armele lor luate o dată cu turmele lor și cirezile de vite au îmbogățit pe luptători. La 15 august, regele aștepta la Vișegrad prezentarea trofeelor și a banderiilor de tătari captivi. Cu această ocazie, probabil, a înaintat și Dragoș din Bedeu, trecând Bistrița la nord spre Suceava și târgul Siret în căutarea infidelului voievod din Maramureș, refugiat la răsărit de Carpați. Ambele expediții, făcute consecutiv, s-au putut pune în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bizanț și în orașele din bazinul Mării Mediterane, prin lipsa grâului. Cea mai nefastă din toate a fost, însă, transportarea ciumei de către corăbiile negustorilor genovezi în Europa occidentală și pătrunderea ei în Țările Române și, mai ales, Transilvania. Campaniile contra tătarilor din anii 1324 și 1346 au avut loc, deci, pentru a conjuga ofensiva catolică pe uscat, în scopul slăbirii presiunii mongole făcute de marele han Gianibek asupra puterilor maritime ale Veneției și Genovei, în centrele de comerț de pe țărmul nordic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și 1346 au avut loc, deci, pentru a conjuga ofensiva catolică pe uscat, în scopul slăbirii presiunii mongole făcute de marele han Gianibek asupra puterilor maritime ale Veneției și Genovei, în centrele de comerț de pe țărmul nordic al Mării Negre, în timp ce tătarii erau reținuți la ei acasă. Principele tătar, prins și decapitat de către Andrei Lacky, cu numele Altamos sau Alhlamos, era, după izvoarele narative ungurești, cumnatul de soră al hanului și în muntele Altamul, la 10 km mai sus de Bâtca Doamnei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a conjuga ofensiva catolică pe uscat, în scopul slăbirii presiunii mongole făcute de marele han Gianibek asupra puterilor maritime ale Veneției și Genovei, în centrele de comerț de pe țărmul nordic al Mării Negre, în timp ce tătarii erau reținuți la ei acasă. Principele tătar, prins și decapitat de către Andrei Lacky, cu numele Altamos sau Alhlamos, era, după izvoarele narative ungurești, cumnatul de soră al hanului și în muntele Altamul, la 10 km mai sus de Bâtca Doamnei de lângă Ceahlău, există și astăzi ruinele unei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
hanului și în muntele Altamul, la 10 km mai sus de Bâtca Doamnei de lângă Ceahlău, există și astăzi ruinele unei cetăți cu o mare poartă de fier, având emblema o șopârlă, descoperită în anul 1881. Acolo se mai află Dealul Tătarului și Șanțul Tătarului. Încurajați de primele victorii, în care nu numai că a fost ucis comandantul mongol, dar au fost prinse și banderii întregi de luptători tătari, duse mai apoi până la Vișegrad, românii, saxonii și secuii au izbutit să-i
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
muntele Altamul, la 10 km mai sus de Bâtca Doamnei de lângă Ceahlău, există și astăzi ruinele unei cetăți cu o mare poartă de fier, având emblema o șopârlă, descoperită în anul 1881. Acolo se mai află Dealul Tătarului și Șanțul Tătarului. Încurajați de primele victorii, în care nu numai că a fost ucis comandantul mongol, dar au fost prinse și banderii întregi de luptători tătari, duse mai apoi până la Vișegrad, românii, saxonii și secuii au izbutit să-i alunge pe tătari
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
având emblema o șopârlă, descoperită în anul 1881. Acolo se mai află Dealul Tătarului și Șanțul Tătarului. Încurajați de primele victorii, în care nu numai că a fost ucis comandantul mongol, dar au fost prinse și banderii întregi de luptători tătari, duse mai apoi până la Vișegrad, românii, saxonii și secuii au izbutit să-i alunge pe tătari spre mare. „Post haec etiam siculi, Tartaros saepins invaserunt, et cum magna praeda ad propria redierunt. Qui autem ex ipsis Tartaris remanserunt ad parte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Tătarului. Încurajați de primele victorii, în care nu numai că a fost ucis comandantul mongol, dar au fost prinse și banderii întregi de luptători tătari, duse mai apoi până la Vișegrad, românii, saxonii și secuii au izbutit să-i alunge pe tătari spre mare. „Post haec etiam siculi, Tartaros saepins invaserunt, et cum magna praeda ad propria redierunt. Qui autem ex ipsis Tartaris remanserunt ad parte maritimas longe distantes ad alios tartaros fugerunt”. Însemnările saxonilor din Transilvania menționează că, în urma acesteia, oastea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Luca, erau dăruiți cu moșia Bilke. Silvestru, voievodul, cu fiii săi Aprușa și Marcuș și cu Mic, fiul cneazului Stan, primeau, la 28 decembrie 1345, cnezatul din Sarasău, iar Giula, fiul lui Dragoș, și fiii săi Giula, Dragoș, Ștefan, Tătar, Dragomir, Costea și Miroslav, reinstaurați în moșiile Giulești și Valea Marea... Dintre aceștia nu a lipsit, desigur, Dragoș din Bedeu cu fiul său Sas, voievodul moldovean de mai târziu, care reveniți în Câmpul lui Dragoș, nu s-au mai înapoiat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]