33,332 matches
-
săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor de bord și ale parbrizelor demult dispărute. Vaughan își desfăcu jacheta de piele, expunând - cu un gest de homosexual dezechilibrat care-și arată rănile supurânde ale unei operații chirurgicale transexuale eșuate - rănile redeschise care-i marcau pieptul și abdomenul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
arată rănile supurânde ale unei operații chirurgicale transexuale eșuate - rănile redeschise care-i marcau pieptul și abdomenul. Am coborât capul până la nivelul toracelui său, apăsându-mi obrazul de profilurile însângerate ale unui volan deformat, de punctele de coliziune ale unui tablou de bord. Mi-am plimbat buzele de-a lungul claviculei sale stângi și i-am supt sfârcul cicatrizat, simțind între buze areola resecționată. Am coborât cu gura pe abdomen până la pubisul umed, pătat de sânge și spermă, tija penisului păstrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că probabil îl deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul nervos. Ghemuit peste tabloul de bord înnoroiat al acelei epave goale, mi-am ținut genunchii lipiți de cutia toracică, contrctându-mi mușchii gambelor și ai brațelor, încercând să-mi storc din corp și ultimele micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă, o țineam pe Catherine de mâini în timp ce ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de resturile unei pături de tartan rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare de pe podea mă făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în repetate rânduri tabloul de bord, spărgând mai multe cadrane și bordura superioară a consolei. Peste manetele farurilor atârnau bucăți rupte din ornamentele de plastic și fâșii de crom. Cheile atârnau în contact. M-am uitat în susul și josul străzii pentru a vedea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Gabriellei atunci când merse în marșarier, eu și Catherine am reînceput să ne plimbăm printre mașini. Mi-am dat seama că încă mai țineam sperma în mână. Întinzându-mă prin parbrizele și geamurile laterale sparte din jurul meu, am marcat cu ea tablourile de bord și consolele uleioase, atingând acele zone de impact în punctele lor cele mai deformate. Ne-am oprit la mașina mea, cu resturile compartimentului pentru pasageri mânjite de sângele și mucilagiile lui Vaughan. Bordul era acoperit cu un brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stomacului meu. În clipa aceea am știut că defineam elementele propriului meu accident de mașină. Între timp, traficul curge într-un flux neîntrerupt de-a lungul podului rutier. Avioanele se înalță de pe pistele aeroportului, ducând resturile spermei lui Vaughan spre tablourile de bord și grilajele radiatoarelor a o mie de mașini înscrise în accidente, spre pozițiile picioarelor a milioane de pasageri. Accident rutier (engl.) FILENAME \p D:\carti operare\Crash\Surse\Listat\J G Ballard Crash.doc PAGE 121
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de tip kominternist. Aparatul de poliție, menit a proteja individul și statul, se preface, într unul de represiune. Nici una din aceste malignități nu este propriu-vorbind creația comunismului. Toate există în capitalism. Comunismul operează doar schimbarea de semn și, cu asta, tabloul se inversează. Cu aceasta atingem esența sistemului comunist și înțelegem natura lui, care este pur politică. Nicăieri regimurile comuniste n-au avut o legitimitate națională, economică, morală ori de alt fel. În esența lui, comunismul este politic și urmărește să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gardieni». În comunism și nazism, cruzimea este o virtute: „Mortificarea imaginației, ungerea lui Stalin ca princeps scholasticorum (prinț al filosofiilor), acceptarea universală a climatului lugubru de supunere oarbă, de docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără milă față de dușmanii poporului!», sloganul scandat cu ardoare în timpul proceselor mascaradă de la Moscova (regizate de A.I. Vâșinski), arată această transfigurare psihică. Cruzimea împotriva dușmanului de clasă este virtutea supremă. Himmler profera
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
accelerată alunecare spre stânga. Și nu este vorba doar de partide și alegători. Sindicatele blochează privatizarea, miliardarii dau pe nări fumul social-democrației, plângând pe umerii săracilor, iar unii politicieni vorbesc chiar despre «renaționalizări» ale fabricilor. Cum vi se pare acest tablou? - Nefiresc. Toată lumea se leapădă ca de Satana de dreapta politică. Aproape nimeni nu mai vorbește de reformă, de însănătoșirea economiei prin închiderea combinatelor producătoare de pierderi. Brusc, politicienii s au descoperit de stânga. Dacă o luăm metodic, nu am nici un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se gândesc și la săraci. Și nu numai că se gândesc. Dar fac și o bogăție de planuri anti-sărăcie. Ba din când în când, bogătanii, cei mai bogătani dintre ei, cei de la guvern, oameni grei, cu vile, limuzine, colecții de tablouri, ferme și ouă de dat la numărat la tot poporul, mai vin cu o indexare. Dar pas de-i mulțumește pe săraci! Indexarea le-a adus pensionarilor amintiți vreo 85.000 de lei imediat înghițiți de explozia prețurilor! În concluzia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
buzunar. Îi aminteau... sau nu... ba da! Își aminti: acel buchet de Bășina Porcului fusese pictat de Van Gogh, conțineau același galben, același verde, același gri. - Auzi, îl întrebă Reptigli pe Mâzgâlici zgâlțâind bidonul, astea le-ai furat dintr-un tablou, nu-i așa? - Nu! Le-am cules din Kiseleff! răspunse Mâzgâlici simulând culegerea florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc înapoi, îți promit. Însă Reptigli tocmai avu un acces de tuse. Tuși nestăpânit, necontrolat, nervos, nepotic, nerușinat, din ochi îi curgeau lacrimi și din gură bale. Era în pragul apoplexiei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu mai încăpea pe bord, ocupa tabla de la un cap la altul, persoane, locuri, simpatii, antipatii, pași falși. Ca în noaptea când căutam locul potrivit să-l carbonizăm pe Jojo, cu farurile scotocind printre trunchiuri și bolovani, iar Bernadette arătând tabloul de bord: - Ascultă, să nu-mi spui că am rămas fără benzină. Era adevărat. Cu tot ce aveam pe cap, nu-mi amintisem să fac plinul și acum riscam să ne trezim departe de orice așezare omenească, cu mașina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o carte. — Te pot ajuta cu ceva? continui tu, de parcă ai vrea să-l provoci. Căutam o carte, spuse Irnerio. — Credeam că nu citești niciodată, obiectezi tu. — Nu de citit. De făcut. Fac chestii cu cărțile. Obiecte. Da, opere: statui, tablouri, cum vrei să le numești. Am avut și o expoziție. Fixez cărțile cu rășini și gata închise, sau deschise, sau le dau forme, le sculptez, fac găuri în ele. Cartea e o materie bună de prelucrat, se pot face atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
falsă coperta - observi tu - și textul o fi fals. — La ce te aștepți? spune Corinna. Odată început, procesul de falsificare nu mai poate fi oprit. Ne aflăm într-o țară în care tot ce poate fi falsificat a fost falsificat: tablourile din muzee, lingourile de aur, biletele de autobuz. Contrarevoluția și revoluția se luptă între ele, falsificând totul; rezultatul e că nimeni nu mai poate fi sigur de ceea ce e adevărat și de ceea ce e fals, poliția politică simulează acțiuni revoluționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi, de lemn, aveau tapițerie roșie, iar pe masa din lemn negru de tec erau un pahar gol și o scrumieră. Pe pereți erau atârnate un tablou înfățișând un munte pictat pe catifea neagră, un cap kudu din lemn și o fotografie mică a lui Nelson Mandela. Efectul e foarte plăcut, își zise Mma Ramotswe, deși, hotărât lucru, are aspectul acela trist, caracteristic unei camere de burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i dea de înțeles că motoarele ar trebui să stea afară. Sufrageria putea să rămână mai mult sau mai puțin neschimbată. Scaunele ei erau de preferat mobilei pe care o văzuse în salonul lui, deși era liber să-și aducă tabloul cu muntele pictat pe catifea și două-trei obiecte decorative. Acestea se vor alătura lucrurilor ei, care includeau fotografia tatălui, a tăticului, cum îi zicea ea, Obed Ramotswe, îmbrăcat în costumul lui lucios favorit, fotografia dinaintea căreia se oprea adesea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dulce. La demisol, unde nu s-a mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de artiști contemporani, printre care și-o bucată de marmură, spartă-ntr-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i-ar fi pictat pe toți șpanchii, cocoșați și cu urechi verzi, cu nasul în mijlocul burții? Chiar dacă ar fi amestecat total aiurea culorile? Cine știe dacă n-ar fi creat un stil. Până la urmă, aș fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită de fund, alerga gol-pușcă și cu tabloul lui Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi cine e? Dacă-ți spun, nici nu-ți vine să crezi! Îți dai seama?! zbârnâie cu excitarea unui client de cabine cu filmulețe deocheate, loc de monede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Un buchet mare de cale, cu pistilele pline de polen. Jerbe cu trandafiri albi și galbeni. „Pentru distincția sa sufletească”, „Pentru cel mai bun soț din lume”, „Lumea academică a suferit o mare pierdere”, se poate citi pe panglici. Un tablou înfățișându-l pe cel dispărut dintre noi, la masa de lucru, cu un teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit peste litere. Nu-mi dau seama dacă tabloul din spate, de pe peretele biroului, e reproducere sau original. Discipolii, așezați în ordinea înălțimii, cu fruntea în jos. Un grup cvasi-statuar destul de interesant. - Sper să n-aibă tupeul să vină aici! Asta ar mai lipsi, ast-ar mai lipsi... îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îl plângea... Dar cine i-a dat ei dreptul să-l plângă? Cum adică să-l plângă? Cine știe ce voia să-i mai smulgă? Parcă noi nu știm că umbla numai după banii lui, voia să se căpătuiască, după colecția de tablouri și casa de la munte? Dacă mai avea vreme, îl îmbrobodea să divorțeze, poate-i mai băga pe gât și vreun bastard. Să nu îndrăznească, ar fi o mitocănie! Ceva de neconceput! Tu o cunoști? - Oarecum, din vedere... - Dacă mai stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]