3,383 matches
-
călăuză, poate călăresc amândoi pe aceeași cămilă. Voi aștepta, aștept, doar frigul, numai frigul mă face să tremur așa. Mai rabdă, sclav nemernic! De când mă știu tot rabd. Pe vremea când eram acasă, în satul acela din Masivul Central, lângă taică-meu, un necioplit, lângă maică-mea, o brută, și vinul, și supa cu slănină cea de toate zilele, și vinul mai cu seamă, acru și rece, și iarna fără de sfârșit, troienele de zăpadă, ferigile scârboase, oh, voiam să plec, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Băiatul nu e prost, dar e îndărătnic ca un catâr", da, în căpățâna asta blestemată, cu care m-am izbit de toți pereții, dar care, de când mă știu, n-a sângerat niciodată: "Ce mai căpățână de bivol", spunea porcul de taică-meu. La seminar nu-și mai încăpeau în piele de mândrie, aduseseră la dreapta credință un protestant, nu se puteau făli în toate zilele cu o treabă ca asta, când m-au văzut parcă au văzut soarele. Un soare cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu o treabă ca asta, când m-au văzut parcă au văzut soarele. Un soare cam palid, ce-i drept, de vină e băutura, au băut vin acru și copiii lor au dinții putrezi, bum, bum, să-l ucizi pe taică-tău, asta ar trebui să faci, dar nici o nădejde să vină aici ca misionar, e mort de când hăul, vinul acru i-a găurit mațele, mulțumește-te să-i faci de petrecanie misionarului. Am o răfuială cu el și cu stăpânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
au decât să-și caute de lucru în altă parte. Un om de omenie nu vorbește așa. - Ce-și închipuie el! spusese Esposito, c-o să facem pe noi de frică? Patronul, de altminteri, nu era om rău. Îl moștenise pe taică-său, crescuse de mic în atelier, și-i cunoștea aproape pe toți, de ani de zile. Uneori îi chema să mănânce ceva împreună cu el, în dogărie; frigeau sardele sau cârnați la un foc de așchii, și, după ce băuse un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sau vreun botez, le dădea și bani. Când i se născuse fata, toată lumea primise bomboane. Pe Yvars îl poftise de câteva ori să vâneze pe proprietatea lui de pe malul mării. Își iubea, fără îndoială, muncitorii, și le spunea adesea că taică-său începuse ca ucenic. Dar nu fusese niciodată la ei acasă, și nici măcar nu-și dădea seama de asta. Nu se gândea decât 'la el, pentru că nu se cunoștea decât pe sine, iar acum nu găsise nimic mai bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală în gură ! Și moliciunea umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui să întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea rapace, mobilă, pe care știe s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lună la familia Mitulescu, primit regește de doamna Ortansa și domnul Mitu. Să aibă grijă de Lena, măcar atât. De n-ar fi ieșit așa împiedicată, răscoaptă și tembelă ! Va trebui să se ocupe de ea, cu orice preț ; lui taică-su, oricum, nu-i pasă. De vreo săptămână pretinde că are, în fiecare seară, lungi consilii de avizare. Vreo nouă secretară sau dactilografă, dracu’ să le ia ! Aprovizionarea, cozile, gătitul, ședințele cu părinții, medicul, toate rămân în grija ei. ...Aici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pocnit peste picior... Am tulit-o către ușă, trecând ușor pe lângă ea și țipând ca din gură de șarpe. Am mai auzit-o cum striga după mine: - Joe Maynard, o să vezi tu ce te așteaptă când s-o întoarce acasă taică-tu! Ajuns afară, am pășit în plin tărâm al fanteziei: în lumea simplă a unui orășel de la sfirșitul veacului trecut. Un câine a început să latre și s-a luat după mine. Trotuarele erau de lemn iar pe străzi galopau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
care să-l sfătuiască! Rebegilă, vechi șantierist, trecut prin ciur și prin dârmon, inspira încredere, lucrase la Porțile de Fier și peste tot, unde au fost lucrări mari. Știa că avea multe de învățat de la el. Și-aduse aminte de taică-său... ce probleme a avut la serviciu! Cât a fost copil nu înțelegea de ce nu acceptă tatăl să devină membru de partid: - Nimeni nu este stăpânul lui! I-a spus tatăl într-o zi și l-a făcut să gândească
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Știu de unde se iau Aroma domnule profesor! zice Stani și pleacă iute să-i aducă pachetul, altfel întârzia la spectacol. Primind țigările Neacșu i-a mulțumit politicos... cam prea politicos! La un singur chioșc din cartier descoperise țigările Aroma pentru taică-său și de aceea știa atât bine de unde se luau. La lecția următoare îl ridică în picioare și cu un rânjet triumfător îi spune, - Îți voi anunța părinții că fumezi Aroma! Stani surâde și-i mărturisește profesorului, - Ai mei nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și ca actor amator. Cristian, cel cu care a venit de la Galați, s-a băgat sub pătură să nu îl observe ceilalți...nu se mai putea abține din râs. Toți îi dădeau explicații atoateștiutori. Ionel îi mărturisise mai devreme că taică-său este popă în Giurgiu și intrase și el în jocul de clarificări al celorlalți, - Ce sunt alea, seminarii? întrebă Laur mai departe, - Seminariile sunt orele de teorie aplicată! veni imediat deslușirea. - Deci noi... viitorii ingineri trebuie să mergem și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
crac pe un picior și cu celălalt în aer, cu T-shirt-ul înhămat doar la un umăr, pipăind în semiîntunericul verandei cu piciorul să nimeresc tenișii mei chinezești, nu vreo pereche de pantofi cu tocul în față dintre cei ai lui taică-su. Ați auzit vreodată cum sfârâie un strop de apă căzut într-o tigaie cu ulei încins? Ei bine, așa sfârâiau palmele mamei pe pielea iubitei, de la care fugeam ca un hoț care nu furase nimic deși fusese prins. Și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ți le răsuceai singur, probabil din cauza frigului, o lipesc pe partea fără lipici și la al doilea fum se destramă, spre amuzamentul celor din fața mea, care nu mă scăpaseră din ochi cât timp m-am chinuit s-o răsucesc. "ia, taică, o Mărășească, nu mai fuma păpușoi", mă invită un moșulică simpatic, dîndu-mi o țigară puțin scuturată și strâmbă ca o grisină, "dă-le dracului că-s înecăcioase, am fumat și eu în timpul războiului." Vreau să-l refuz, dar nu am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la Paris, dar nu cu mine, cu care avea actele depuse, ci peste graniță. Nu i-a fost greu să fugă, era obișnuită cu fugitul. Fugea de fiecare dată când avea chef. Fugea după alții, după pulă, după iluzii, de taică-su, de realitate, de ea, de mine, de obicei mințind cu zâmbetul pe buze. Era supertumultuoasă existența alături de ea. Când i se scula, pleca cu ce avea pe ea, începea o viață nouă la fiecare trei luni, după care se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a luat și pe mine o dată la slujbă. îmi amintesc degete tăiate și negre de ulei atingîndu-mi fața. Am arătat spre o inscripție de pe un strung galben: "Aicea chie ate paf". Oriunde scria ceva, pentru mine era "Lapte praf". Pe taică-miu l-au luat la școala de ziaristică. Prin '59 ne-am luat și noi catrafusele din casa lui Ma'am Catana din Silistra și am migrat spre locuri mai acătării: un bloc de patru etaje din Floreasca. Mi-aduc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se prăbușeau pe o parte, unele mai repede, altele mai târziu, dar acolo se ajungea inevitabil. Mă plictiseam și de titireze în vreo jumătate de oră. Multe cădeau pe jos și, mai târziu, auzeam câte un răcnet și înjurături dacă taică-meu călca pe vreunul din ele. Sau se rătăceau prin sertarul cu nasturi al mamei și, când mama băga mîna-n grabă, se-nțepa în țumburușele ascuțite ca acele și auzeam atunci faimosul "crăpare-ar fierea-n tine, că nu te
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în altă parte decât pe fotoliu unde stătea de obicei în timpul zilei stăpâna. Atunci nu a avut încotro și i-a pus așternutul pe fotoliu și a așteptat să nască mângâind-o. La început a ieșit un motănel alb, ca taică-su, al doilea a fost o pisicuță la fel de albă ca tatăl lor. Al treilea și al patrulea au fost doi motănei din rasa ei, portocalii. Erau frumoși, sănătoși cu ochii închiși la început și tot timpul în mișcare. Pentru că pe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
interesul față de mine. Ca și cum aș fi fost trădată de cei doi oameni în care aveam cea mai mare încredere pe lumea asta. Și mi se mai părea că toți bărbații erau niște nenorociți și nici unele femei nu erau mai breze! Taică-miu o înșelase pe maică-mea. Bărbatul cu care credeam c-o să mă mărit mă înșelase pe mine. Iar prietena mea cea mai bună era cea care îmi dărâma cu veselie idealul de fericire. Zâmbi cu tristețe. Acum că îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
când am rămas însărcinată. Darcey o privi cu compătimire. —E în regulă, adăugă Carol. E o fată grozavă. — Dacă îți seamănă, sunt convinsă că așa e. — Din fericire, se pare că a moștenit câteva gene de la mine, zise Carol mohorâtă. Taică-su e Tommy Brennan. Îți mai aduci aminte de el? De pe Audubon Road? A fost la aceeași facultate cu mine în Anglia. Zău așa, ai fi zis că dacă tot am plecat din Galway, puteam și eu să mă cuplez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai mult o binecuvântare decât un blestem. Totuși, e o schimbare mare. Nieve nu putu să-și ascundă o urmă de mirare în glas. Stephen râse. —Știu, scumpo, știu. Te-ai gândit vreodată că o să ajungi să-l vezi pe taică-tu conducând un BMW? Nieve rămase tăcută în timp ce Stephen conducea pe șoseaua principală; era uluită de traficul încărcat și de numărul mare de fabrici și de birouri înșirate de-a lungul drumului. Își dădea acum seama la ce se referiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze broboada albă de lâniță, primită în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta cea mare, așezați în lada săniei, la care erau înșeuați doi cai, proaspăt țesălați. De departe, se auzeau chiotele lui Serafim și zgomotul tălpicilor săniei pe zăpada pufoasă. Să pornim, fraților, îi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a trimis tat-tu? Dar, ce mă mai socoți un băitan, bade Vasile? Iaca am și eu spre douăzeci de ani. Acuși, o să joci la nuntă! se făli Mihai. Am de gând să plec să-mi caut un rost ! Și taică-tu știe? întrebă mirat moșneagul. D-apoi cum! El m-a îndemnat, răspunse mai puțin hotărât băietanul, ferindu-se de căutătura vicleană a moșneagului. „Tii, ista nu-i lucru curat. Băietul a fugit de acasă!” se încredință gospodarul, în timp ce carul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele vreunei fetișcane sau scăldându-se în apa bălților? Se simțea stingher. Nu mai umblase de unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate... Cu sufletul îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
l-am nimerit la mine în clasă, mi-a povestit însă învățătoarea lui cum dintr-o dată s-a uitat pe geam, a suspinat adânc și-a adormit cu capul pe bancă, altă dată chiar la ora de geografie a lui taică-său, tare supărat a fost atunci pe el bărbatu-meu, că l-a făcut de râs la toată școala, Când a fost mic de tot am avut mari probleme cu el cu somnul, nu dormea ca ceilalți copii și plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]