KorAP: Find »[drukola/base=taxi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...587 >

14,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

fete cu ochelari negri care se urcă Într-un taxi, probabil am considera că este Însăși viața În persoană și am alerga gâfâind după ea, am cere altui taximetrist, dacă ar exista, Urmăriți mașina aceea, și ar fi inutil pentru că taxiul care o duce a dat deja colțul și nu există altul aici pe care să-l putem implora, Vă rog, urmăriți mașina aceea, Acum, da, are sens pe deplin să spunem că așa e viața și să dăm din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
scrisoarea pe care moartea o are În geantă are numele altui destinatar și altă adresă, nouă Încă nu ne-a venit rândul să cădem de pe schelă. Contrar celor ce s-ar putea prevedea În mod rezonabil, moartea nu dădu șoferului taxiului adresa violoncelistului, ci pe cea a teatrului unde cântă el. E adevărat că se hotărâse să meargă la sigur după eșecurile succesive suferite, dar nu dintr-o simplă Întâmplare Începuse prin a se transforma În femeie, sau, așa cum ar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
concerte dacă a ieșit acum mai puțin de două ore dintr-o Încăpere subterană unde nu există bancomate, nici bănci deschise pentru public. Și, dacă tot e pus pe Întrebări, va dori să i se spună și dacă șoferii de taxi au Început să nu mai Încaseze costul călătoriei de la femeile care poartă ochelari negri și au un surâs plăcut și un trup bine făcut. Ei bine, Înainte ca rău intenționata presupunere să Înceapă să prindă rădăcini, ne grăbim să clarificăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
și au un surâs plăcut și un trup bine făcut. Ei bine, Înainte ca rău intenționata presupunere să Înceapă să prindă rădăcini, ne grăbim să clarificăm faptul că moartea, nu numai că a plătit ceea ce indica aparatul de marcat al taxiului, dar n-a uitat nici să adauge un bacșiș. În ce privește proveniența banilor, dacă aceasta continuă să-l preocupe pe cititor, va fi suficient să spunem că ei au ieșit de unde ieșiseră și ochelarii negri, adică, din geanta de pe umăr, de vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
În principiu, și din câte se știe, nimic nu se opune ca de unde a ieșit un lucru să poată ieși și celălalt. Ceea ce, Într-adevăr, s-ar putea Întâmpla ar fi ca banii cu care moartea a plătit călătoria cu taxiul și cu care va trebui să plătească intrarea la cele două concerte, pe lângă hotelul unde va fi cazată În următoarele zile, să fi ieșit din circulație. Nu ar fi prima dată când ne-am culca cu o monedă și ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
dată când ne-am culca cu o monedă și ne-am scula cu alta. Este de presupus, prin urmare, că banii sunt de bună calitate și conform legilor În vigoare, dacă nu cumva, știute fiind talentele mistificatoare ale morții, șoferul taxiului o fi primit de la femeia cu ochelari negri, fără să-și dea seama că era Înșelat, o bancnotă care nu e din această lume sau, cel puțin, nu din acest timp, având portretul unui președinte al republicii În locul venerabilei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
sau vreo carte de vizită. În aer rămase un parfum difuz În care se amestecau trandafirul și crizantema, Într-adevăr, este ceea ce pare, jumătate trandafir și jumătate crizantemă, murmură funcționarul, În timp ce plia lent harta orașului. În stradă, moartea oprea un taxi și-i dădea șoferului adresa hotelului. Nu se simțea mulțumită de sine. O speriase pe amabila doamnă de la casa de bilete, se distrase pe socotela ei, și asta fusese un abuz de neiertat. Oamenilor le este deja destul de frică de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Avea certitudinea că În stadiul de schelet niciodată nu i-ar fi venit să se poarte astfel. Poate că a fost din cauză că am luat figură umană, lucrurile astea trebuie că se iau, gândi ea. Din Întâmplare se uită pe fereastra taxiului și recunoscu strada pe care treceau, aici locuiește violoncelistul și acela este parterul unde stă el. Morții i se păru că simte o apăsare bruscă În plexul solar, o agitație subită a nervilor, putea fi fiorul vânătorului când zărește prada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
bruscă În plexul solar, o agitație subită a nervilor, putea fi fiorul vânătorului când zărește prada, când o are În cătarea puștii, putea fi un fel de teamă obscură, ca și cum ar fi Început să-i fie frică de ea Însăși. Taxiul se opri, Acesta e hotelul, spuse șoferul. Moartea plăti cu restul pe care i-l dăduse casiera de la teatru, Păstrați restul, spuse ea, fără să observe că restul era superior sumei marcate de aparat. Avea o scuză, abia astăzi Începuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Voi veni la concertul de sâmbătă, voi fi În aceeași lojă, Programul e diferit, nu am nici un solo, Știam, După cât se vede, v-ați gândit la toate, Da, Și finalul, care va fi, Abia suntem la Început. Se apropia un taxi liber. Femeia Îi făcu semn să oprească și se Întoarse spre violoncelist, Vă duc acasă, Nu, vă duc eu la hotel și apoi mă duc acasă, Va fi cum spun eu, ori va trebui să luați alt taxi, Sunteți obișnuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
apropia un taxi liber. Femeia Îi făcu semn să oprească și se Întoarse spre violoncelist, Vă duc acasă, Nu, vă duc eu la hotel și apoi mă duc acasă, Va fi cum spun eu, ori va trebui să luați alt taxi, Sunteți obișnuită s-o țineți pe a dumneavoastră, Da, Întotdeauna, Trebuie să fi dat greș vreodată, dumnezeu e dumnezeu și aproape n-a făcut altceva decât să dea greș, Chiar acum aș putea să vă demonstrez că nu dau greș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
nu dau greș, Sunt gata pentru demonstrație, Nu fiți prost, spuse brusc moartea, și era În glasul ei o amenințare ocultă, tenebroasă, teribilă. Violoncelul a fost pus În portbagajul mașinii. Tot drumul cei doi pasageri nu rostiră un cuvânt. Când taxiul se opri la prima destinație, violoncelistul spuse Înainte de a coborî, Nu reușesc să Înțeleg ce se Întâmplă Între noi, cred că cel mai bine e să nu ne mai vedem, Nimeni nu va putea Împiedica acest lucru, Nici măcar dumneavoastră, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
mai revadă niciodată. Cu violoncelul agățat de umăr, muzicianul se Îndepărtă și intră În clădire. Nu se Întoarse Înapoi, nici măcar când, ajuns În prag, se opri pentru o clipă. Femeia se uita la el și-și strângea cu putere geanta. Taxiul plecă. Violoncelistul intră În casă murmurând iritat, E nebună, nebună, nebună, singura dată când mă așteaptă cineva la ieșire ca să spună că am cântat bine, se nimerește să fie o scrântită, și eu, ca un prost, s-o Întreb dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
fost ridicol. Mângâie distrat câinele care alergase să-l primească la ușă și intră În camera pianului. Deschise cutia capitonată, scoase cu toată grija instrumentul pe care mai trebuia să-l și acordeze Înainte de a se culca, Întrucât călătoriile cu taxiul, chiar scurte, nu-i făceau deloc bine la sănătate. Se duse În bucătărie să pună un pic de mâncare câinelui, pregăti un sendviș pentru el, pe care-l Însoți cu un pahar de vin. Iritarea Îi trecuse În cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
făcu cele trei ture În jurul lui Însuși care constituiau singura amintire care-i mai rămăsese din vremea când fusese lup. Muzicianul acorda violoncelul după la-ul diapazonului, restabilea cu duioșie armoniile instrumentului după tratamentul brutal la care Îl supuseseră trepidațiile taxiului pe piedrele caldarâmului. Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
la care Îl supuseseră trepidațiile taxiului pe piedrele caldarâmului. Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita, pe femeia din lojă nu voia s-o uite. O vedea În picioare, cu mâinile Încrucișate pe piept, simțea că Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
de două ori, pot să jur că nu mi s-a mai Întâmplat niciodată, Nu Înțeleg, Am să vă Înmânez o scrisoare și nu v-am Înmânat-o, aș fi putut s-o fac la ieșirea din teatru sau În taxi, Ce scrisoare, Să spunem că am scris-o după ce am asistat la repetiția concertului dumneavoastră, Erați acolo, Eram, Nu v-am văzut, E firesc, nu mă puteați vedea, În orice caz, nu e concertul meu, Întotdeauna modest, Și să spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
mai lipsite de speranță pe care i le arunca violoncelistul. Asta e, totul arată că ea nu va suna, poate dintr-un motiv sau altul nu-i fusese posibil, dar va veni la concert, se vor Întoarce amândoi În același taxi, așa cum s-a Întâmplat după celălalt concert, și, când vor ajunge aici, el o va invita să intre, și atunci vor putea sta de vorbă În liniște, ea Îi va da În sfârșit scrisoarea pe care o așteaptă cu nerăbdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Când termină, mâinile ei nu mai erau reci, ale lui ardeau, de aceea mâinile se dădură mâinilor și nu li se păru că Își sunt străine. Era mult peste ora unu din noapte când violoncelistul Întrebă, Vreți să chem un taxi ca să vă ducă la hotel, și femeia răspunse, Nu, voi rămâne cu tine, și-i oferi gura. Intrară În dormitor, se dezbrăcară și ceea ce era scris să se Întâmple, se Întâmplă În sfârșit, și din nou, și Încă o dată. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

ziua mamei, era numărul de telefon scris cu cifre adunate și strâmbe al ambulanței, iar eu îl privesc înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori. Stau în fața ochilor lui micșorați, care par închiși chiar și atunci când sunt larg deschiși, și îl informez pe un ton sec, trebuie să te îmbraci, Udi, imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
aici, cum ai reușit să ne găsești, chiar acum voiam să te sun, dar ea spune alintându-se, vecina de jos mi-a spus că a fost la noi ambulanța și l-a luat pe tati, mi-a comandat un taxi și am venit aici singură, vocea ei este impregnată de mândrie, iar șoferul a fost extraordinar de drăguț, m-a dus până la ghișeul de informații, iar eu spun, probabil că îți este foame, hai să mergem până jos, să îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

și intra în cutia de lemn. Peste noapte nu se lăsa niciodată steagul afară. Eu nu înțelegeam de ce coborau steagul seara. Națiunea exista și după lăsarea întunericului și erau mulți cei care lucrau toată noaptea: muncitorii din construcții, șoferii de taxi, animatoarele, pompierii, paznicii de noapte. Mie mi se părea nedrept ca asemenea oameni să nu beneficieze de protecția steagului. Oare chiar nu avea nici o însemnătate pentru alții și numai eu vedeam lucrurile astfel? De fapt nici pe mine nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dar cei doi n-au reacționat în nici un fel. Chelnerul a adus cartea de credit și Nagasawa a semnat cu un pix după ce a verificat suma. Ne-am ridicat toți trei și am ieșit. Nagasawa a vrut să ia un taxi, dar Hatsumi l-a oprit. — Îți mulțumesc, dar nu mai vreau să stau nici o clipă cu tine astăzi. Nu e nevoie să mă conduci. Mulțumesc pentru masă. — Cum vrei, spuse Nagasawa. — Vreau să mă conducă Watanabe. — Cum dorești, spuse iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
amabil, dar în străfundul inimii lui e incapabil să iubească pe cineva. Mintea sa e mereu trează și e foarte detașat... doar poftele acelea îi mai dau târcoale din când în când. Crede-mă, știu ce vorbesc. Am oprit un taxi și am lăsat-o pe Hatsumi să urce prima. Stai liniștit, o s\ am grij\ s\ ajung\ acas\, i-am spus lui Nagasawa. — ~mi pare r\u c\ te-am b\gat în chestia asta, spuse Nagasawa. Mi-am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
s\ am grij\ s\ ajung\ acas\, i-am spus lui Nagasawa. — ~mi pare r\u c\ te-am b\gat în chestia asta, spuse Nagasawa. Mi-am dat seama că se gândea deja la altceva. După ce s-a închis ușa taxiului am întrebat-o pe Hatsumi: — Unde vrei să mergi? Te întorci acasă, în Ebisu? Hatsumi a dat din cap. — Am înțeles. Vrei să mai bem undeva și să stăm de vorbă? — Da, spuse ea. — Shibuya, i-am spus eu șoferului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]